Mai bun este sfârșitul
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Priviți luptele credinței, priviți morții ei, priviți trădările și lepădările de ea,
priviți suferințele și lacrimile credinței vii,
rugăciunile ei, rănile ei, grija și ostenelile ei, renunțările și jertfa pe care le cere credința,
- și apoi spuneți dacă credința, și a rămânea până la sfârșit în credință, este un lucru ușor(1 Cor. 4, 9-13).
Nu e ușor, dar fericiți sunt numai cei care cred cu adevărat și statornic.
2 - Ținta oamenilor este numai mâncarea.
Se uită unii la alții cum mănâncă și totdeauna inima lor lacomă și nesățioasă, este nemulțumită și cârtitoare.
Fiindcă totdeauna li se pare că altul mănâncă mai mult, mai bun și mai gustos ca ei.
3 - Sfârșitul vorbirii cuiva îți arată scopul lui.
Încheierea predicii cuiva îți arată ce are el în inima sa, și ce urmărește cu adevărat sufletul lui.
Niciodată aceștia nu vor duce pe nimeni până la Hristos.
4 - Mulți încep predica lor frumos cu Evanghelia, cu Harul lui Dumnezeu, cu Domnul nostru Isus Hristos,
- dar sfârșesc cu interesele lor, cu mâncarea lor, cu strecurarea învățăturii lor ascunse și străine în sufletele ascultătoare.
Fii cu luare aminte și te ferește de toți aceștia.
5 - Mulți încep frumos, cu căutarea Domnului, cu umblarea după Isus, dar sfârșesc rău, cu tot ce e străin de ea.
Întâi doresc să discute.
Apoi ajung să se certe cu Hristos.
Pe urmă ajung împotrivitori și ucigași ai lui Hristos.
Fiindcă ei iubesc păcatul, și caută să-și apere față de Dumnezeu religia care li-l îngăduie pe acest păcat iubit de ei.
Păcatul de la urmă le îneacă toată râvna lor de la început.
6 - O, nu vă amăgiți niciodată de începutul frumos al vorbirii cuiva pe care nu-l cunoașteți.
Ci ascultați cu băgare de seamă totul, dar mai ales luați seama la încheiere.
Fiți atenți la sfârșit căci sfârșitul vă arată ceea ce este el și ceea ce vrea el cu adevărat (Eclesiast 7, 8).
Sfârșitul va fi totdeauna la ceea ce urmărește el. Cine nu sfârșește cu Hristos, nu este al Lui - și în zadar a început cu El.
7 - Fiți cu băgare de seamă la gânduri, nu la vorbe.
La duhul cui vorbește, nu la înfățișarea lui.
Judecați totul în minte, înainte de a primi în inimă.
- Căci mulți umblă numai să mănânce de la Hristos.
Și să vă mănânce și pe voi.
8 - Fiecare om poate să facă un gard și să spună: nu-i voie!
Fiecare fățarnic poate să apere o literă și să strige: nu vă este îngăduit!
Fiecare orb poate avea un sabat pentru care luptă, se ceartă, dușmănește și ucide.
Fiecare tiran poate avea o formă a lui pentru care robește și chinuie pe alții...
- Dar pâine dă - și poate da - numai Hristos.
Și numai ai Lui.
9 - Tot ce este pâine nu vine de la oameni.
Tot ce este hrană pentru suflet, nu vine de la învățăturile omenești, ci de la învățătura Domnului, trimisă prin aleșii Lui adevărați.
Tot ceea ce este o adevărată pâine vine numai de la Tatăl Ceresc.
Tatăl Ceresc ne-a dat pe Fiul care este Pâinea prin care sufletele tuturor oamenilor trăiesc și cresc.
10 - Unde sunt suflete înapoiate duhovnicește, unde nu e armonie și putere, sfințenie și adâncire, - acolo Moise (omul) le-a hrănit.
Unde este har și iubire în adunare și biserică, acolo i-a hrănit pe toți Tatăl și Hristos.
Unde este lege, dezbinare, cârtire, acolo i-a hrănit vreun Moise cu vreo mană de a sa, iar nu Dumnezeu cu Pâinea Lui.
11 - Semnul după care veți recunoaște totdeauna dacă cineva a fost hrănit și este hrănit cu Pâinea lui Dumnezeu, sau nu, este dacă are sau nu viața. Viața din Hristos și în El.
Numai viața cuiva dovedește cu adevărat din ce trăiește și se hrănește omul acesta.
Iar viața cuiva este gândul său, cuvântul său și faptele sale.
12 - Învățături, sfaturi, rânduieli aspre și pedepse poate da oricine,
dar viață, căldură și lumină poate da numai Hristos.
Veniți până la El.
13 - Temelia hranei și a vieții este pâinea.
Orice fel de hrană trebuie să fie însoțită de pâine și se reazemă pe ea.
Pâinea este hrană universală. Toate celelalte mâncări se schimbă de la un popor la altul, de la o regiune la alta, de la un gust la altul.
Dar pâinea rămâne aceeași pentru toți și pentru tot.
Așa este Hristos.
14 - Pâinea este o hrană pentru toate vârstele. Celelalte mâncări omul le schimbă sau le lasă.
Cu toate celelalte mâncări omul se poate plictisi sau poate să se îmbolnăvească.
Dar pâinea este necesară nu numai în orice zi și la oricine, dar și la orice vârstă a vieții omului.
Ea îi ține omului viața, și nu-i face rău niciodată.
Așa este și Hristos.
15 - Pâinea poate chiar și singură să țină viața cuiva.
Toate celelalte mâncări au numai un anumit fel de hrană în ele. Dar pâinea cuprinde în ea tot ceea ce trebuiește organismului nostru.
Omul și-ar putea ține viața îndeajuns numai și numai cu pâinea goală, pe când cu alt aliment singur nu ar putea-o face aceasta.
Nici un fel de mâncare nu te satură cu adevărat, dacă a fost fără pâine.
Așa este și Hristos.
16 - Cu pâinea nu te urăști niciodată.
De prăjituri te saturi,
cozonac nu dorești mult timp.
Cu cele mai gustoase mâncări te urăști.
- Dar cu pâine nu. Zilnic o întrebuințezi, zilnic o cauți, zilnic o dorești.
Gustul pâinii e simplu ca al apei și ca al aerului. Dar în ea este viața și puterea lumii...
Așa este și Hristos.
17 - Hristos e Unica Pâine care poate da viață.
El este Miezul și Hrana prin care se țin toate și trăiesc toți.
El afară de care totul e gol, e mort, e uscat și rece.
Și totuși, - în timp ce după pâinea trupească aleargă toți oamenii, se luptă, fac revoluții, sânge și sunt în stare să moară sau să omoare,
- nu-i de mirare oare că după Hristos și după hrana Sa nu se jertfește aproape nimeni!
18 - Eu sunt Pâinea Vieții, a spus Isus...
Când s-a spus cuvântul acesta a fost un moment tot atât de însemnat ca și atunci când s-a spus: Să fie lumină.
Căci pâinea este lumina. Și lumina este pâine. Amândouă sunt viața.
Numai Dumnezeu putea vorbi așa, pentru că numai El este Viața.
Cine altul a mai grăit vreodată astfel?
- Nimeni decât Hristos, căci numai El este.
19 - Cine merge numai până la Moise, va flămânzi iarăși și iarăși.
Și cine merge până la Mahomed, sau la Budha, va flămânzi curând.
Și cine merge numai până la sinagogi, la temple, la moschei sau chiar și numai până la biserică și adunări, - dar nu și până la Isus.
Și cine merge numai până la predici, la conferințe, la concerte, - toți aceștia vor flămânzi iarăși și iarăși și vor muri de foame.
Numai cine vine până la Hristos nu va mai flămânzi niciodată!
20 - Ușa Domnului este deschisă oricând și pentru oricine, până în clipa morții sau prăbușirii noastre.
Deci cine nu vine până la moarte, când să mai vină?
Dar nici chiar atunci, ușa nu o închide Hristos. Îngerul morții o închide.
Sau noi singuri ne-o închidem.
O Dumnezeule al Vieții, nu lăsa să moară nimeni până ce nu-L va afla pe Hristos, spre a avea viața veșnică.
Amin.