Mai bun este sfârşitul
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Priviţi luptele credinţei, priviţi morţii ei, priviţi trădările şi lepădările de ea,
priviţi suferinţele şi lacrimile credinţei vii,
rugăciunile ei, rănile ei, grija şi ostenelile ei, renunţările şi jertfa pe care le cere credinţa,
- şi apoi spuneţi dacă credinţa, şi a rămânea până la sfârşit în credinţă, este un lucru uşor(1 Cor. 4, 9-13).
Nu e uşor, dar fericiţi sunt numai cei care cred cu adevărat şi statornic.
2 - Ţinta oamenilor este numai mâncarea.
Se uită unii la alţii cum mănâncă şi totdeauna inima lor lacomă şi nesăţioasă, este nemulţumită şi cârtitoare.
Fiindcă totdeauna li se pare că altul mănâncă mai mult, mai bun şi mai gustos ca ei.
3 - Sfârşitul vorbirii cuiva îţi arată scopul lui.
Încheierea predicii cuiva îţi arată ce are el în inima sa, şi ce urmăreşte cu adevărat sufletul lui.
Niciodată aceştia nu vor duce pe nimeni până la Hristos.
4 - Mulţi încep predica lor frumos cu Evanghelia, cu Harul lui Dumnezeu, cu Domnul nostru Isus Hristos,
- dar sfârşesc cu interesele lor, cu mâncarea lor, cu strecurarea învăţăturii lor ascunse şi străine în sufletele ascultătoare.
Fii cu luare aminte şi te fereşte de toţi aceştia.
5 - Mulţi încep frumos, cu căutarea Domnului, cu umblarea după Isus, dar sfârşesc rău, cu tot ce e străin de ea.
Întâi doresc să discute.
Apoi ajung să se certe cu Hristos.
Pe urmă ajung împotrivitori şi ucigaşi ai lui Hristos.
Fiindcă ei iubesc păcatul, şi caută să-şi apere faţă de Dumnezeu religia care li-l îngăduie pe acest păcat iubit de ei.
Păcatul de la urmă le îneacă toată râvna lor de la început.
6 - O, nu vă amăgiţi niciodată de începutul frumos al vorbirii cuiva pe care nu-l cunoaşteţi.
Ci ascultaţi cu băgare de seamă totul, dar mai ales luaţi seama la încheiere.
Fiţi atenţi la sfârşit căci sfârşitul vă arată ceea ce este el şi ceea ce vrea el cu adevărat (Eclesiast 7, 8).
Sfârşitul va fi totdeauna la ceea ce urmăreşte el. Cine nu sfârşeşte cu Hristos, nu este al Lui - şi în zadar a început cu El.
7 - Fiţi cu băgare de seamă la gânduri, nu la vorbe.
La duhul cui vorbeşte, nu la înfăţişarea lui.
Judecaţi totul în minte, înainte de a primi în inimă.
- Căci mulţi umblă numai să mănânce de la Hristos.
Şi să vă mănânce şi pe voi.
8 - Fiecare om poate să facă un gard şi să spună: nu-i voie!
Fiecare făţarnic poate să apere o literă şi să strige: nu vă este îngăduit!
Fiecare orb poate avea un sabat pentru care luptă, se ceartă, duşmăneşte şi ucide.
Fiecare tiran poate avea o formă a lui pentru care robeşte şi chinuie pe alţii...
- Dar pâine dă - şi poate da - numai Hristos.
Şi numai ai Lui.
9 - Tot ce este pâine nu vine de la oameni.
Tot ce este hrană pentru suflet, nu vine de la învăţăturile omeneşti, ci de la învăţătura Domnului, trimisă prin aleşii Lui adevăraţi.
Tot ceea ce este o adevărată pâine vine numai de la Tatăl Ceresc.
Tatăl Ceresc ne-a dat pe Fiul care este Pâinea prin care sufletele tuturor oamenilor trăiesc şi cresc.
10 - Unde sunt suflete înapoiate duhovniceşte, unde nu e armonie şi putere, sfinţenie şi adâncire, - acolo Moise (omul) le-a hrănit.
Unde este har şi iubire în adunare şi biserică, acolo i-a hrănit pe toţi Tatăl şi Hristos.
Unde este lege, dezbinare, cârtire, acolo i-a hrănit vreun Moise cu vreo mană de a sa, iar nu Dumnezeu cu Pâinea Lui.
11 - Semnul după care veţi recunoaşte totdeauna dacă cineva a fost hrănit şi este hrănit cu Pâinea lui Dumnezeu, sau nu, este dacă are sau nu viaţa. Viaţa din Hristos şi în El.
Numai viaţa cuiva dovedeşte cu adevărat din ce trăieşte şi se hrăneşte omul acesta.
Iar viaţa cuiva este gândul său, cuvântul său şi faptele sale.
12 - Învăţături, sfaturi, rânduieli aspre şi pedepse poate da oricine,
dar viaţă, căldură şi lumină poate da numai Hristos.
Veniţi până la El.
13 - Temelia hranei şi a vieţii este pâinea.
Orice fel de hrană trebuie să fie însoţită de pâine şi se reazemă pe ea.
Pâinea este hrană universală. Toate celelalte mâncări se schimbă de la un popor la altul, de la o regiune la alta, de la un gust la altul.
Dar pâinea rămâne aceeaşi pentru toţi şi pentru tot.
Aşa este Hristos.
14 - Pâinea este o hrană pentru toate vârstele. Celelalte mâncări omul le schimbă sau le lasă.
Cu toate celelalte mâncări omul se poate plictisi sau poate să se îmbolnăvească.
Dar pâinea este necesară nu numai în orice zi şi la oricine, dar şi la orice vârstă a vieţii omului.
Ea îi ţine omului viaţa, şi nu-i face rău niciodată.
Aşa este şi Hristos.
15 - Pâinea poate chiar şi singură să ţină viaţa cuiva.
Toate celelalte mâncări au numai un anumit fel de hrană în ele. Dar pâinea cuprinde în ea tot ceea ce trebuieşte organismului nostru.
Omul şi-ar putea ţine viaţa îndeajuns numai şi numai cu pâinea goală, pe când cu alt aliment singur nu ar putea-o face aceasta.
Nici un fel de mâncare nu te satură cu adevărat, dacă a fost fără pâine.
Aşa este şi Hristos.
16 - Cu pâinea nu te urăşti niciodată.
De prăjituri te saturi,
cozonac nu doreşti mult timp.
Cu cele mai gustoase mâncări te urăşti.
- Dar cu pâine nu. Zilnic o întrebuinţezi, zilnic o cauţi, zilnic o doreşti.
Gustul pâinii e simplu ca al apei şi ca al aerului. Dar în ea este viaţa şi puterea lumii...
Aşa este şi Hristos.
17 - Hristos e Unica Pâine care poate da viaţă.
El este Miezul şi Hrana prin care se ţin toate şi trăiesc toţi.
El afară de care totul e gol, e mort, e uscat şi rece.
Şi totuşi, - în timp ce după pâinea trupească aleargă toţi oamenii, se luptă, fac revoluţii, sânge şi sunt în stare să moară sau să omoare,
- nu-i de mirare oare că după Hristos şi după hrana Sa nu se jertfeşte aproape nimeni!
18 - Eu sunt Pâinea Vieţii, a spus Isus...
Când s-a spus cuvântul acesta a fost un moment tot atât de însemnat ca şi atunci când s-a spus: Să fie lumină.
Căci pâinea este lumina. Şi lumina este pâine. Amândouă sunt viaţa.
Numai Dumnezeu putea vorbi aşa, pentru că numai El este Viaţa.
Cine altul a mai grăit vreodată astfel?
- Nimeni decât Hristos, căci numai El este.
19 - Cine merge numai până la Moise, va flămânzi iarăşi şi iarăşi.
Şi cine merge până la Mahomed, sau la Budha, va flămânzi curând.
Şi cine merge numai până la sinagogi, la temple, la moschei sau chiar şi numai până la biserică şi adunări, - dar nu şi până la Isus.
Şi cine merge numai până la predici, la conferinţe, la concerte, - toţi aceştia vor flămânzi iarăşi şi iarăşi şi vor muri de foame.
Numai cine vine până la Hristos nu va mai flămânzi niciodată!
20 - Uşa Domnului este deschisă oricând şi pentru oricine, până în clipa morţii sau prăbuşirii noastre.
Deci cine nu vine până la moarte, când să mai vină?
Dar nici chiar atunci, uşa nu o închide Hristos. Îngerul morţii o închide.
Sau noi singuri ne-o închidem.
O Dumnezeule al Vieţii, nu lăsa să moară nimeni până ce nu-L va afla pe Hristos, spre a avea viaţa veşnică.
Amin.