A face voia lui Dumnezeu
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Dacă cineva vrea să vină la Hristos cu păcatele sale, cu lacrimile și cu durerea sa, cu povara și cu temerile sale
- fie sigur sufletul acela oricine ar fi el, că Hristos nu-l va mai izgoni afară.
2 - Dacă ești într-un loc de răspundere, sau mai mare peste alții, dacă ești într-o misiune, sau într-o lucrare duhovnicească, cu atât mai mult, tu ești acolo nu să faci voia ta,
nici să urmărești interesele tale,
nici să-ți spui părerile personale,
- ci să te smerești până la deplina contopire cu voia lui Dumnezeu, care urmărește totdeauna binele celor mai mulți ca să fie mântuiți.
- Și numai voia lui Dumnezeu să fie voia ta.
3 - Ai grijă ca toți cei care vin la Domnul să rămână lângă El. Toți cei care vin la adunare și la biserică, să rămână în ea.
Ai grijă să nu te faci niciodată cu nimic vinovat de pierderea nimănui.
Să nu faci pe nimeni să-și piardă neprihănirea sau pacea, sau bucuria,
sau serviciul, sau pâinea, sau soția, sau casa, sau adunarea,
sau mântuirea, sau viața.
Fiindcă oricine se face vinovat de aceste pierderi va plăti și va plăti greu și veșnic!
4 - Dacă vrei să faci voia lui Dumnezeu fă ca Domnul Isus: umblă cu grijă ca să nu se piardă nimic.
Vezi cât de greu se poate câștiga ceva. Vai de acela prin care vine pierderea cuiva.
5 - Nimeni nu poate învia nici trupurile nici sufletele nici conștiințele, decât Hristos.
Dar ce minunat le învie puterea Lui!
Nimeni altcineva nu poate aduce învierea din moartea păcatelor, decât Hristos. Dar ce fericit o face El în clipa acelei învieri.
Să nu vă înșelați crezând că predicile voastre, sau cărțile voastre, sau cântările voastre au făcut trezire la o viață nouă, și învierea conștiințelor în cei care s-au întors la Dumnezeu.
Ci numai Hristos poate face lucrul acesta. Și numai Duhul Său îl și face.
6 - Nici un alt merit nu aveți în lucrul ceresc, decât că v-ați făcut datoria chemând sufletele la Hristos.
Singur El prin Duhul Său și prin puterea Sa a făcut mântuirea lor.
Căci numai Domnul poate face învierea lor la o viață nouă.
Deci numai Lui Singur I se cuvine toată slava și mulțumirea pentru toate.
7 - Sunt o seamă de oameni care mereu numai cârtesc împotriva voii lui Dumnezeu, a lucrărilor și a hotărârilor Sale.
Nimic din ce face Dumnezeu, nu-i mulțumește pe oamenii aceștia. În orice cuvânt sau lucrare a lui Dumnezeu, ei nu pot afla nimic plăcut, nici frumos, nici bun și desăvârșit pentru care să poată mulțumi și care să-i mulțumească.
Aceștia sunt veșnic nefericiți.
8 - E foarte primejdios să-ți faci de la început o părere rea despre cineva și apoi să nu te mai controlezi, cu o dreaptă judecată.
Pe tine să te controlezi, nu numai pe el.
Dacă impresia pe care ți-ai putut-o face despre omul acela la început, a fost rea și nedreaptă - tot ce face și spune el este numai rău și dăunător.
Judecata ta cea rea de la început, îți înveninează mereu și ochii și buzele. Și mintea și inima ta.
Ce vinovat este un astfel de gând.
9 - Când nu mai ai dragoste de Dumnezeu, atunci numai tot cârtești și cârtești:
dacă plouă e rău, dacă nu plouă iar e rău!
Dacă se face ceva e rău, dacă nu se face iar e rău,
singur e rău, cu alții iar e rău,
nimic nu te înseninează, nimic nu te mulțumește, nimic nu te bucură și nimic nu te schimbă,
- dacă tu ești un om cârtitor.
10 - Când nu mai ai dragoste față de frații tăi, atunci nu mai vezi în ei nimic bun.
La fiecare începi să vezi numai scăderi, numai slăbiciuni, numai păcate:
în adunare ți se pare că nu mai este har,
în cuvânt nu mai este hrană,
în suflete nu mai vezi nici o vrednicie,
cârtești mereu și împotriva tuturor,
de nimic n-ai plăcere și de nimic n-ai bucurie, decât de nemulțumiri.
- Când nu mai ai dragoste așa ești.
11 - Cârtirea este prima formă a bârfirii, prima dovadă a urii, primul semn al judecății.
Cel care a pornit pe calea cârtirii va ajunge în curând la toate celelalte rele, - dacă nu-și dă seama, să se îngrozească de păcatul său,
dacă nu se oprește
și dacă nu se întoarce.
Calea cârtirii este o cale foarte primejdioasă.
Nu o lua niciodată suflete al meu și fiule al meu.
12 - Ce mare greșeală facem totdeauna când judecăm pe un copil după părinții lui, după faptele și starea părinților săi.
Nu sunt pe pământ nici două ființe absolut la fel.
De cele mai multe ori copiii sunt foarte departe de caracterul părinților lor și nu le seamănă deloc
13 - Am putut vedea copii de o înțelepciune uimitoare și plini de foarte alese daruri sufletești, născuți din niște părinți foarte simpli și neînsemnați, dacă nu chiar răi.
Sau am putut vedea copii uimitor de josnici, necinstiți, neascultători și destrăbălați, născuți din niște părinți care aveau un caracter și o viață dintre cele mai frumoase.
Am putut vedea flori de nevinovăție din niște părinți cu o viață cu totul nelegiuită.
Și invers, copii nelegiuiți, din niște părinți cu o viață curată ca lumina.
De aceea să nu judecăm niciodată pe copil, după părinții lui. Nici după faima rea a locului de unde se trage el.
14 - Să nu ne uităm la felul de a fi al părinților unui fiu,
- când vedem felul de a fi al lui însuși.
Crinul este crin chiar dacă este răsărit dintr-o grămadă de gunoi.
Gunoiul este gunoi chiar dacă ar sta pe o tavă de aur.
15 - Există părinți care și-au chinuit sufletul ani de zile, pentru a face din copilul lor un om de treabă și credincios. Acești părinți l-ar putea scălda în câte lacrimi au vărsat pentru fiul lor și lângă el, ca să-l apropie de Dumnezeu și să-i moaie inima,
dar el n-a vrut și n-a vrut.
Vai de un astfel de fiu.
16 - Dacă vrei să-L cauți pe Hristos, o, atunci nu-L privi prin nici un om.
Priviți-i pe oameni prin Hristos nu pe Hristos prin oameni.
Numai așa îi veți putea cunoaște cu adevărat - și pe El și pe ei.
Toți cei care cârtesc mereu și acum, vor păți la fel.
Sufletele cârtitoare pierd tot mai mult binecuvântările Domnului, fiindcă sunt mereu nemulțumite și nerecunoscătoare.
18 - Nu cârtiți niciodată și împotriva nimănui.
Nu cârtiți împotriva lui Dumnezeu și a faptelor Sale:
El nu greșește nici azi și niciodată în nimic din ce face, fie cu lumea întreagă, fie cu orice creatură a Lui în parte.
Nu cârtiți nici împotriva mai marilor voștri: orice stăpânire vine de la Dumnezeu, după planul și după voia Lui. Iar noi trebuie să-I fim supuși totdeauna și după cum este scris (Tit 3, 1; 1 Petru 2, 13; Rom. 13, 1).
Nu cârtiți nici împotriva celor ce vă hrănesc, ci fiți-le supuși, pentru ca să le fiți o pricină de bucurie și nu de întristare. Căci numai așa va fi spre binele vostru (Evrei 13, 17).
Nu cârtiți nici împotriva vremurilor. Toate vin de la Dumnezeu, iar înțelepciunea Lui nu face nimic nici fără rost, nici la întâmplare.
Nu cârtiți nici împotriva soartei voastre. Dacă Îl iubiți pe Dumnezeu din toată inima voastră, soarta voastră nu-i rea.
Iar dacă e „rea”, nu Dumnezeu v-a făcut-o așa. Ci voi înșivă v-ați făcut-o. Prin păcat, prin desfrânare și neascultarea voastră (Rom. 8, 28).
Nu cârtiți niciodată decât împotriva răutății voastre, și a firii voastre cârtitoare!
20 - O, dacă Hristos ar fi Pâinea din care trăiește Literatura, toate cărțile ar fi pline de hrană sănătoasă. Și toate generațiile de cititori ar crește cu sufletul sănătos. Cu mintea sănătoasă.
Când Hristos va fi Pâinea din care se va hrăni Arta, totul va fi de natură să încânte și să înnobileze pe om și omenirea.
Când Hristos va fi hrana Culturii și Educației, generațiile care vor crește sub căldura și lumina Lui, vor umplea pământul egalat frățește, de armonie și noblețe, de dreptate și de respect.
Când Hristos va fi hrana Sistemelor Politice, omenirea abia atunci va gusta fericirea adevăratei libertăți și a păcii adevărate.
Căci fără Hristos toate acestea sunt minciună și sângerare.
Numai Hristos este Pâinea Vieții.
O, Vino Isuse în toată viața și în toată inima noastră.
Amin.