Adevărata slavă
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Împărăția Luminii și a Duhului, este nespus mai bogată și mai strălucitoare. Cine a cunoscut-o n-ar mai schimba-o pentru toate tronurile pământului.
Hristos și ucenicul Lui nu caută slava care vine de la oameni. Este fericit și mulțumit cu slava care vine de la Dumnezeu, Tatăl Său Iubit și de la fiii Săi iubiți.
2 - Noi avem o împărăție veșnică care nu se clatină. Avem o avuție care nu piere, un aur care nu ruginește.
De pe acum avem bucuria unor făgăduințe nebănuite - iar mâine dimineață le vom primi pe toate acestea - și mult mai mult.
3 - Dorim numai slava care este în părtășie cu Hristos, noi fugim de laudele lumii și de lucrurile ei.
Și nu știm cum să facem nu să câștigăm slava lumii acesteia ci să scăpăm deplin de ea.
Singurătatea și rugăciunea sunt pentru noi o fericire de mii de ori mai mare decât orice fanfare și aplauze lumești,
iar petrecerea împreună cu frații noștri și cu cei care privesc spre slava viitoare, este pentru noi o bucurie și o cinste nespus mai mare decât a sta la masa tuturor împărățiilor pământului.
4 - Sus pe munții meditației și ai renunțării, cu cât mai departe de pământ, cu atât mai aproape de cer, noi suntem nespus mai fericiți decât orice împărat lumesc.
În dragostea și în părtășia cu Hristos Domnul nostru iubit, noi suntem păstrați mereu pe înălțimi binecuvântate și avem mereu o stare din care putem privi cu o suverană milă la toată nemernicia și deșertăciunea tuturor tronurilor lumii. Deplângând pe nefericiții care se frâng sub greutatea lor și se prăbușesc sub blestemul păcatelor acestora. Noi ne bucurăm de o împărăție veșnică.
Nici o împărăție nu se poate asemăna cu Împărăția care o avem noi în Hristos. Și nici un tron nu-i asemenea Tronului nostru (Apoc. 3, 21).
Cinstea de robi și de prieteni ai lui Hristos, n-am vrea s-o schimbăm cu cinstea întregii lumi (Rom. 6, 22).
Și vai de acela care o schimbă.
5 - Șederea în pustie și în singurătate, își are și ea vremea ei.
Lipsurile și încercările își au și ele vremea lor.
După cum a trebuit să intri în ele, așa va trebui să și ieși.
După ce trece vremea ei, fiecare stare încetează. Fiecare împrejurare se schimbă. Și cea grea. Și cea fericită.
6 - Drumul lui Hristos pe pământ e un drum cu multe tuneluri. Ești când în umbră, când în lumina Crucii, cu El.
Dar nici o umbră, nici un întuneric, nici o încercare nu ține veșnic pe pământ.
Uneori tunelurile sunt lungi și întunecoase e adevărat, dar alteori mai scurte.
Însă totdeauna și după fiecare, vine iarăși lumina.
7 - Orice închisoare își are și liberarea ei, în afară de Infern. Numai de acolo nu se mai iese niciodată.
Nu trebuie să te lași niciodată copleșit de teamă oricât ar veni de pe neașteptate un tunel. Și oricât de mult ar fi să țină, tot pe neașteptate se va și sfârși.
Tot așa vei și ieși din el, dacă nu pe pământ, - pe sub el.
8 - Ce bine este să te desparți totdeauna frumos de oameni mergând apoi la rugăciune pentru ei.
În fiecare seară, de fiecare dată, și de fiecare om, e bine să te desparți totdeauna frumos. Căci cine știe dacă îl vei mai vedea vreodată pe acela de care trebuia să te desparți în seara aceasta.
Chiar și de la cei din casa ta ia-ți rămas bun frumos seara, când mergi la culcare dintre ei.
Apoi ce bine este să te rogi totdeauna pentru acela de care abia te-ai despărțit.
9 - Ce bine este ca după ce s-a terminat adunarea, să te retragi puțin de-o parte și să te rogi, pentru cei care au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, iar acuma au plecat din nou la necazurile și la luptele lor.
Ei au plecat pe drum... Și poate au de mers noaptea. O, câte primejdii sunt pe drum noaptea în călătorie.
Cei care umblă noaptea au mult mai multă nevoie de rugăciune decât toți ceilalți! Roagă-te pentru ei.
10 - Când pornești la drum, du-te cu stăruință cu gând și voință puternică să ajungi până la ținta pe care pornești!
Cine pornește cu îndoială și merge până la un loc numai, iar nu până la țintă, acela este un om nehotărât, un om neserios, care niciodată nu va fi în stare să facă nimic folositor.
11 - Cine se apucă de un lucru, sau de o rugăciune, sau de un drum,
- acela trebuie să se apuce totdeauna cu hotărâre
să urmeze cu stăruință
și în așa fel, încât să ajungă neapărat la izbândă.
Cine cere să ceară până va primi,
cine caută, să caute până găsește
cine bate, să bată până ce i se va deschide!
În așa fel trebuiesc înțelese aceste cuvinte și acest drum.
12 - Dacă ai pornit pe calea Domnului, mergi pe ea până la sfârșit, până la moarte, până la mântuire.
Dacă te-ai predat Domnului în Lucrarea Sa, rămâi în ea până la capătul vieții, până la moartea ta,
și dacă ai pus un legământ mergi pe el până la capătul slujbei și luptei tale, fără să te abați nici la dreapta, nici la stânga,
oricât ar fi de viclean mincinosul și prefăcutul care te cheamă.
Oricât de puternic leul care răcnește.
Și oricât ar părea de oaie, lupul care vine să te fure.
13 - Nu plecați dragii mei, nicăieri și niciodată, fără să-L chemați stăruitor pe Domnul cu voi.
Și nu plecați mai ales la drum greu și necunoscut fără a-L ruga pe Domnul cu toată stăruința să vină cu voi.
Aveți grijă de lucrul acesta în orice vreme, căci fiecare drum este plin de primejdii în care ușor poți să te pierzi dacă n-ai o puternică ocrotire de la Domnul.
14 - Câte o ispită ne vine obișnuit, totdeauna.
Dar în vremea încercării tocmai în asta este greutatea, că ne vin mai multe ispite și mai puternice deodată.
Noaptea și vântul și marea sunt mai întărâtate
noaptea și puterea întunericului e mai mare
noaptea, și noi suntem mai slabi,
și tot ce ne înconjoară ne este în vremea ispitei mai potrivnic și mai vrăjmaș.
Câtă nevoie avem noi atunci să ne fi rugat mai înainte! Cu câtă liniște și biruință am trece prin vânturile potrivnice și peste mările întărâtate, pregătiți prin rugăciune.
Dar atunci trebuie să facem și noi ca ucenicii. Trebuie să-L silim și noi pe Domnul să vină cu noi. Să stăruim și noi ca Iacov când I-a zis Domnului: Nu Te las până nu mă vei binecuvânta (Facere 32, 26-28),
atunci vom ajunge și noi biruitori. Căci mult poate rugăciunea fierbinte a celui neprihănit (Iacov 5, 16).
16 - Totul este cu putință celui ce crede și se roagă.
Numai dacă sufletul este credincios statornic și dacă rugăciunea lui este stăruitoare.
Căci când omul credincios luptă cu Dumnezeu așa, omul totdeauna Îl biruie pe Dumnezeu prin rugăciune.
Fiindcă Dumnezeu este iubire, iar iubirea nu rezistă rugăciunii.
17 - Hristos poate realiza imposibilul.
Dar și ai Săi, pot în măsura în care cred puternic și trăiesc în unitate și părtășie cu El. Prin Harul Său și ei au putut, și vor putea realiza și ei lucruri socotite omenește imposibile, ca Domnul lor Isus.
Hristos a făcut lucruri nemaipomenite. Ai Săi au făcut și ei la fel. Sfântul Pavel spune: că n-aș îndrăzni să pomenesc nici un lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine... fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor și a minunilor, fie prin Puterea Duhului Sfânt (Rom. 15, 18-19).
18 - Nu vă temeți niciodată!
Luptați-vă cu toată puterea pe care o aveți, - după ce v-ați pregătit prin rugăciune. Și apoi așteptați cu încredere neclintită și tare.
Căci oricât ar dura lupta, biruința va fi tot a lui Hristos pentru voi.
19 - În timp ce noi ne rugăm aici, alții se roagă departe altundeva, dar fiecare simte că-i ascultat de Același Domn care este Hristosul nostru.
Pentru că El este în orice loc, în orice timp și lângă oricine, care Îl caută din toată inima și dorește părtășia cu El.
Hristos are aceeași putere biruitoare asupra oricăror împotriviri și oricăror potrivnici.
20 - Noi ne temem numai atunci când uităm că Hristos trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi (Evrei 8, 6).
Inima noastră se tulbură și se zbuciumă numai atunci când uită că Hristos este cu ai Lui, și că va fi cu ei până la sfârșitul veacurilor (Matei 28, 20).
Ne temem numai atunci când nu credem în Cuvântul făgăduinței Sale și în adevărul mai tare ca orice, că El este Viu și va fi Viu în vecii vecilor (Apoc. 1, 18; 5, 14).