Părinții și copiii
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - E un rău veșnic acolo unde cei necredincioși sunt mai tari
- ori copiii ori părinții, - și-i întorc de la Dumnezeu iarăși înapoi la păcat și pe ceilalți care apucaseră spre cer.
Atunci se pierd cu toții de-a valma în iad.
2 - Mama are răspunderea cea mai mare în îndrumarea copiilor.
O mamă bună face cât zece învățători - spune o vorbă veche - și chiar așa și este.
Soțul este așa cum îl face soția, iar copiii cresc așa cum îi îndrumă mama. Aproape în toate familiile, mama are meritul binelui - sau vina răului.
De aceea când copiii au crescut bine, bucuria și cinstea sunt mai ales ale mamei credincioase.
Iar când au crescut rău, vina este în cea mai mare parte numai a mamei care le-a dat o creștere rea.
Mama poate să-i crească ori îngeri ori demoni.
3 - Dacă vreți să nu vă pierdeți copilul, predați-l lui Dumnezeu. Și faceți totul ca și el să se predea Domnului.
Astfel el va fi o binecuvântare și vi-l veți avea alipit de voi pe totdeauna. Și aici și în cer.
4 - Dragi copii, ascultați totdeauna de părinții voștri credincioși.
Mergeți totdeauna să ascultați Cuvântul Domnului la biserică și la adunările frățești.
Când nu amândoi părinții vă îndrumă spre cele bune, prețuiți pe amândoi, dar nu ascultați decât sfatul celui credincios.
Să nu urmați decât pilda aceluia care vă îndrumă spre Hristos.
5 - Când Domnul va avea nevoie de voi, sau de ale voastre,
când slujitorii Domnului vă vor cere și vouă ceva pentru Domnul,
sau pentru semenii voștri,
- atunci fiți gata și faceți cu bucurie și fără supărare tot ce vi se va spune.
Căci din toate va ieși numai binecuvântare și pentru voi și pentru alții.
6 - Nu disprețuiți niciodată pe nici un copil, voi slujitorii Domnului.
Ocupați-vă cu grijă și cu dragoste de toți copiii care vin la auzirea Cuvântului și se apropie de Hristos, la adunarea și biserica Lui.
La atâția dintre ei veți găsi daruri cu care Hristos mai târziu va sătura mari mulțimi.
Ocupați-vă mai ales de copiii săraci.
7 - De cele mai multe ori, darurile cele mai alese le au copiii săraci și orfani.
Apropiați-vă cu prietenie și iubire de ei,
și apropiați-i de Isus.
Mulți vor deveni mari oameni ai lui Dumnezeu.
8 - Cel mai comod loc pentru odihnă este chiar jos.
Cu cât stă cineva mai jos, cu atât este mai odihnit.
Cel care stă chiar jos, acela se odihnește cel mai bine.
Acest lucru îl știm cu toții: ce odihnitor este să șezi pe iarbă.
9 - Cel mai odihnit și mai liniștit suflet de pe lume, este acela care poate să fie și să rămână mai smerit ca toți.
Cu cât cineva poate să se smerească mai mult, cu atât va fi mai plin de pace. Acela care poate să fie cel mai smerit ca toți, este cel care se bucură de o mai plăcută odihnă sufletească.
Acest lucru îl știu foarte puțini.
10 - Ce bine le șade oamenilor să șadă jos!
Ce înalți și înțelepți sunt oamenii care știu să șadă mereu jos, care știu să șadă mai jos ca toți, să fie mai răbdători și mai smeriți, mai blânzi și mai tăcuți, mai retrași și mai modești ca toți.
Hristos șade totdeauna cu aceștia.
11 - Ce bine le șade oamenilor să nu vorbească trufaș niciodată
nici să se poarte mândru,
nici să strige provocator,
nici să amenințe pe nimeni.
Căci mulți din cei care au făcut ieri așa, azi umblă în zdrențe și cu roaba prin noroi. Îngropați în rușine și în calicie, așa cum meritau.
12 - Numai aceea ce împarți celor flămânzi și lipsiți, te mulțumește și te satură.
Și numai aceea ce ai dăruit lui Hristos, ajunge o hrană substanțială, o mâncare hrănitoare cu adevărat și pentru tine
te trudești, dar nu ai niciodată îndeajuns,
Căci tot ce păstrezi numai pentru tine, fie material, fie duhovnicesc, scade, se uscă și se pierde.
13 - Prețuiți vremea de har când aveți mesele încărcate de hrană duhovnicească și bucurii sufletești din belșug.
Gândiți-vă atunci că pot să vină și ani de foamete și de secetă duhovnicească
14 - Mergeți oriunde puteți auzi Cuvântul lui Hristos.
Ascultați cu atenție și cu interes fiecare cuvânt.
Luați bine seama la toți cei care vor fi acolo și la tot ce vă vor spune trimișii lui Hristos.
Strângeți bine în gând și în inimă tot ceea ce este ales și deosebit. Nu vă mai gândiți la nimic decât la asta: să strângeți fărâmiturile.
Deschideți-vă toate magaziile ca să vi le umpleți cu lumină, cu descoperiri, cu impresii neuitate.
15 - Aveți grijă să nu pierdeți nimic din cuvintele auzite de la Domnul.
Lăsați în timpul acela și somn și mâncare și orice treburi, ca să puteți fi mereu cu toată grija și cu tot gândul acolo, la tot ce vă va spune Hristos.
Mai târziu, când toate acestea vor fi trecut demult, iar din cei de atunci vor fi numai câțiva sau poate nimeni,
- pentru tine și pentru alții vor fi, tot ce ai adunat atunci, ca niște mărgăritare de mare preț. Și ca o hrană de mare folos.
Pentru că nu multă vreme va fi așa de ușor de găsit hrana pentru suflet în lumea asta.
Pustia e tot mai uscată, iar drumul nostru poate fi încă lung.
16 - Slujitorii lui Hristos sunt și slujitorii celorlalți oameni.
Cine se învrednicește de cinste de a fi ucenic al Domnului trebuie să fie în stare să sufere și să poarte și povara și grija altora.
Cine începe, acela să și sfârșească lucrul încredințat lui.
17 - Domnul Isus îngrijește de toți cei ce merg după El pe tot drumul vieții lor, până când vor ajunge Acasă.
El îngrijește în chip deosebit în locuri pustii pe drumuri singuratice și grele.
Și ne învață prin aceasta să fim cu grijă și noi, și să nu risipim hrana atunci când o avem.
18 - Adevărate sunt făgăduințele lui Dumnezeu și nici unul din cei care s-au încrezut în El - și au ajuns pe drumuri pentru Evanghelia Lui, - n-au murit de foame.
Pe drumul spre Domnul, sau pentru El, grija de hrana ascultătorilor și ucenicilor Săi, o poartă El Însuși.
Porniți numai prin credință după Hristos și veți vedea.
Dar fiți gata să mulțumiți și pentru fărâmituri.
19 - Ochii pe care Dumnezeu i-a deschis, aceștia văd la fiecare pas câte o minune pe care o face Dumnezeu.
Dar mulțimea cea mare de ochi necredincioși nu văd niciodată nici o minune. Și de aceea nu-L cunosc pe Hristos.
Ferice de ochii voștri că văd, - a spus Domnul Isus ucenicilor Săi,
pentru că vederea duhovnicească este cu mult mai de preț decât vederea ochilor trupești.
20 - Până când omul nu-L cunoaște pe Dumnezeu, fuge după slava lumii.
Dar după ce Îl cunoaște, fuge de ea.
Bieți nenorociți împărați ai lumii, nu vă temeți: Hristos nu va râvni niciodată să vă ia netrebnicele voastre coroane și urgisitele voastre tronuri.
Sfânta și nobila sărăcie a lui Dumnezeu este mult mai bogată ca voi.
Și ocara lui Hristos, este o coroană mai strălucitoare ca ale voastre.
Cine a cunoscut fericita avuție a cugetului curat, n-ar schimba-o pe aceasta pentru toate grămezile voastre de aur murdar și pieritor.
O Dumnezeule Bogat, ajută-ne să dorim și să avem comorile Tale Fericite și Veșnice.
Amin.