Părinţii şi copiii
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - E un rău veşnic acolo unde cei necredincioşi sunt mai tari
- ori copiii ori părinţii, - şi-i întorc de la Dumnezeu iarăşi înapoi la păcat şi pe ceilalţi care apucaseră spre cer.
Atunci se pierd cu toţii de-a valma în iad.
2 - Mama are răspunderea cea mai mare în îndrumarea copiilor.
O mamă bună face cât zece învăţători - spune o vorbă veche - şi chiar aşa şi este.
Soţul este aşa cum îl face soţia, iar copiii cresc aşa cum îi îndrumă mama. Aproape în toate familiile, mama are meritul binelui - sau vina răului.
De aceea când copiii au crescut bine, bucuria şi cinstea sunt mai ales ale mamei credincioase.
Iar când au crescut rău, vina este în cea mai mare parte numai a mamei care le-a dat o creştere rea.
Mama poate să-i crească ori îngeri ori demoni.
3 - Dacă vreţi să nu vă pierdeţi copilul, predaţi-l lui Dumnezeu. Şi faceţi totul ca şi el să se predea Domnului.
Astfel el va fi o binecuvântare şi vi-l veţi avea alipit de voi pe totdeauna. Şi aici şi în cer.
4 - Dragi copii, ascultaţi totdeauna de părinţii voştri credincioşi.
Mergeţi totdeauna să ascultaţi Cuvântul Domnului la biserică şi la adunările frăţeşti.
Când nu amândoi părinţii vă îndrumă spre cele bune, preţuiţi pe amândoi, dar nu ascultaţi decât sfatul celui credincios.
Să nu urmaţi decât pilda aceluia care vă îndrumă spre Hristos.
5 - Când Domnul va avea nevoie de voi, sau de ale voastre,
când slujitorii Domnului vă vor cere şi vouă ceva pentru Domnul,
sau pentru semenii voştri,
- atunci fiţi gata şi faceţi cu bucurie şi fără supărare tot ce vi se va spune.
Căci din toate va ieşi numai binecuvântare şi pentru voi şi pentru alţii.
6 - Nu dispreţuiţi niciodată pe nici un copil, voi slujitorii Domnului.
Ocupaţi-vă cu grijă şi cu dragoste de toţi copiii care vin la auzirea Cuvântului şi se apropie de Hristos, la adunarea şi biserica Lui.
La atâţia dintre ei veţi găsi daruri cu care Hristos mai târziu va sătura mari mulţimi.
Ocupaţi-vă mai ales de copiii săraci.
7 - De cele mai multe ori, darurile cele mai alese le au copiii săraci şi orfani.
Apropiaţi-vă cu prietenie şi iubire de ei,
şi apropiaţi-i de Isus.
Mulţi vor deveni mari oameni ai lui Dumnezeu.
8 - Cel mai comod loc pentru odihnă este chiar jos.
Cu cât stă cineva mai jos, cu atât este mai odihnit.
Cel care stă chiar jos, acela se odihneşte cel mai bine.
Acest lucru îl ştim cu toţii: ce odihnitor este să şezi pe iarbă.
9 - Cel mai odihnit şi mai liniştit suflet de pe lume, este acela care poate să fie şi să rămână mai smerit ca toţi.
Cu cât cineva poate să se smerească mai mult, cu atât va fi mai plin de pace. Acela care poate să fie cel mai smerit ca toţi, este cel care se bucură de o mai plăcută odihnă sufletească.
Acest lucru îl ştiu foarte puţini.
10 - Ce bine le şade oamenilor să şadă jos!
Ce înalţi şi înţelepţi sunt oamenii care ştiu să şadă mereu jos, care ştiu să şadă mai jos ca toţi, să fie mai răbdători şi mai smeriţi, mai blânzi şi mai tăcuţi, mai retraşi şi mai modeşti ca toţi.
Hristos şade totdeauna cu aceştia.
11 - Ce bine le şade oamenilor să nu vorbească trufaş niciodată
nici să se poarte mândru,
nici să strige provocator,
nici să ameninţe pe nimeni.
Căci mulţi din cei care au făcut ieri aşa, azi umblă în zdrenţe şi cu roaba prin noroi. Îngropaţi în ruşine şi în calicie, aşa cum meritau.
12 - Numai aceea ce împarţi celor flămânzi şi lipsiţi, te mulţumeşte şi te satură.
Şi numai aceea ce ai dăruit lui Hristos, ajunge o hrană substanţială, o mâncare hrănitoare cu adevărat şi pentru tine
te trudeşti, dar nu ai niciodată îndeajuns,
Căci tot ce păstrezi numai pentru tine, fie material, fie duhovnicesc, scade, se uscă şi se pierde.
13 - Preţuiţi vremea de har când aveţi mesele încărcate de hrană duhovnicească şi bucurii sufleteşti din belşug.
Gândiţi-vă atunci că pot să vină şi ani de foamete şi de secetă duhovnicească
14 - Mergeţi oriunde puteţi auzi Cuvântul lui Hristos.
Ascultaţi cu atenţie şi cu interes fiecare cuvânt.
Luaţi bine seama la toţi cei care vor fi acolo şi la tot ce vă vor spune trimişii lui Hristos.
Strângeţi bine în gând şi în inimă tot ceea ce este ales şi deosebit. Nu vă mai gândiţi la nimic decât la asta: să strângeţi fărâmiturile.
Deschideţi-vă toate magaziile ca să vi le umpleţi cu lumină, cu descoperiri, cu impresii neuitate.
15 - Aveţi grijă să nu pierdeţi nimic din cuvintele auzite de la Domnul.
Lăsaţi în timpul acela şi somn şi mâncare şi orice treburi, ca să puteţi fi mereu cu toată grija şi cu tot gândul acolo, la tot ce vă va spune Hristos.
Mai târziu, când toate acestea vor fi trecut demult, iar din cei de atunci vor fi numai câţiva sau poate nimeni,
- pentru tine şi pentru alţii vor fi, tot ce ai adunat atunci, ca nişte mărgăritare de mare preţ. Şi ca o hrană de mare folos.
Pentru că nu multă vreme va fi aşa de uşor de găsit hrana pentru suflet în lumea asta.
Pustia e tot mai uscată, iar drumul nostru poate fi încă lung.
16 - Slujitorii lui Hristos sunt şi slujitorii celorlalţi oameni.
Cine se învredniceşte de cinste de a fi ucenic al Domnului trebuie să fie în stare să sufere şi să poarte şi povara şi grija altora.
Cine începe, acela să şi sfârşească lucrul încredinţat lui.
17 - Domnul Isus îngrijeşte de toţi cei ce merg după El pe tot drumul vieţii lor, până când vor ajunge Acasă.
El îngrijeşte în chip deosebit în locuri pustii pe drumuri singuratice şi grele.
Şi ne învaţă prin aceasta să fim cu grijă şi noi, şi să nu risipim hrana atunci când o avem.
18 - Adevărate sunt făgăduinţele lui Dumnezeu şi nici unul din cei care s-au încrezut în El - şi au ajuns pe drumuri pentru Evanghelia Lui, - n-au murit de foame.
Pe drumul spre Domnul, sau pentru El, grija de hrana ascultătorilor şi ucenicilor Săi, o poartă El Însuşi.
Porniţi numai prin credinţă după Hristos şi veţi vedea.
Dar fiţi gata să mulţumiţi şi pentru fărâmituri.
19 - Ochii pe care Dumnezeu i-a deschis, aceştia văd la fiecare pas câte o minune pe care o face Dumnezeu.
Dar mulţimea cea mare de ochi necredincioşi nu văd niciodată nici o minune. Şi de aceea nu-L cunosc pe Hristos.
Ferice de ochii voştri că văd, - a spus Domnul Isus ucenicilor Săi,
pentru că vederea duhovnicească este cu mult mai de preţ decât vederea ochilor trupeşti.
20 - Până când omul nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, fuge după slava lumii.
Dar după ce Îl cunoaşte, fuge de ea.
Bieţi nenorociţi împăraţi ai lumii, nu vă temeţi: Hristos nu va râvni niciodată să vă ia netrebnicele voastre coroane şi urgisitele voastre tronuri.
Sfânta şi nobila sărăcie a lui Dumnezeu este mult mai bogată ca voi.
Şi ocara lui Hristos, este o coroană mai strălucitoare ca ale voastre.
Cine a cunoscut fericita avuţie a cugetului curat, n-ar schimba-o pe aceasta pentru toate grămezile voastre de aur murdar şi pieritor.
O Dumnezeule Bogat, ajută-ne să dorim şi să avem comorile Tale Fericite şi Veşnice.
Amin.