Familia sufletului nostru
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Mulțimea te înstrăinează,
treburile te aspresc,
purtarea poverilor altora te întunecă și te obosesc...
- Tu ai nevoie să-ți împrospătezi sufletul și puterile, revenind între ai tăi!
Durerile te tulbură,
ocupațiile te împrăștie,
lipsurile te învârtoșează, -
- ai ajunge un nenorocit dacă n-ai avea ființele iubite între care să revii pentru a te reface. Între care redevii iarăși tu, recăpătându-ți starea normală și bună.
2 - Ai tăi au nevoie nu numai de pâinea ta, de banii tăi, de casa ta,
- ci de tine însuți. De prezența ta, de dragostea ta, de ființa ta de care să se rezeme și să se alipească.
Cele mai multe nefericiri și nimiciri s-au petrecut în familiile și în căsniciile unde soții n-au găsit timp destul să stea împreună unul cu altul.
Unde părinții n-au găsit vreme să stea cu copiii;
- sau copiii cu părinții lor.
Au găsit destulă vreme să stea cu ființe străine, dar cu ai lor n-au avut timp. Și astfel sufletele s-au înstrăinat, inimile lor s-au alipit de altele, desfăcându-se de acolo unde trebuiau să rămână alipite pe veci, iar fericirea lor și căldura familiară s-au risipit pentru totdeauna.
După aceea, chiar dacă locuiesc sub același acoperiș, mănâncă la aceeași masă, sau se înveselesc în același strai, ei sunt despărțiți unul de altul de uriașe depărtări.
Fiindcă nu și-au făcut destul timp să stea împreună atunci când erau apropiați.
3 - Orice iubire neglijată este ca șiragul de mărgele după ce i s-a rupt ața: toate se risipesc și se pierd.
Tu fă-ți timp să stai cu ai tăi!
Și fă în așa fel încât șederea ta să-i bucure, să-i învioreze, și să-i facă totdeauna fericiți.
Stai cu ei până îi ai.
Căci după ce odată îi vei pierde, în zadar vei mai regreta, nu-i mai ai!
4 - Toate sărbătorile mari sunt frumoase. Pregătirile pentru ele ca și toate amintirile lor, sunt pentru sufletele noastre comori fără seamăn de scumpe și de neînlocuit.
Dar sărbătoarea Paștilor, praznicul acesta cu totul deosebit, cu plinătatea luminii și sfințeniei lui, care ne-a impresionat din cea mai îndepărtată copilărie,
- rămâne unic pentru fiecare din noi.
5 - Adesea mama noastră sau tata,
frații sau surorile noastre,
casa și prietenii noștri,
- rămân pe veci legați de sufletele noastre numai cu chipul din trăirea sărbătorilor de Paști.
Ce tristă trebuie să fie viața celor care n-au astfel de amintiri.
6 - Ce crimă face acela care nimicește pentru cineva bucuria sărbătorilor sfinte!...
Ce vinovat poate fi oricare ia omului ceea ce nu mai poate fi înlocuit niciodată și cu nimic pe lume, pentru sufletul lui.
7 - O, ce priveliște tristă este totdeauna gloata flămândă.
Flămândă după pâine,
flămândă după dreptate,
flămândă după libertate,
flămândă după lumină, după mângâiere, după înțelegere, după mântuire și după adevăr,
- adică după Hristos.
Binecuvântat să fie oricine are milă de ea.
8 - Gloata sărmană și exploatată, este atât de puțin înțeleasă cu bunătate, cu milă și cu iubire, fiindcă cine se ocupă de ea, trebuie să uite de sine.
Iar oameni de aceștia sunt atât de rari.
9 - Numai Hristos a avut și are o adâncă și adevărată milă de gloată.
Numai Hristos poate să aibă îndurare și răbdare cu toți (Luca 9, 11). Fiindcă nimeni nu poate ști cât de greu este să porți cu răbdare până la sfârșit poverile gloatei și totuși să-i rămâi iubitor.
10 - Fie-vă milă de gloate și nu le chinuiți! Ele vin la voi să se hrănească. Pregătiți-le din timp hrana bună, gustoasă și din belșug, ca să le puteți sătura dacă vin la voi.
Iar dacă voi n-aveți cu ce să le săturați, îndrumați-le să-L caute și să-L afle pe Hristos ca să le dea El, direct sau prin alții ai Lui.
Dar nu le înșelați căci Hristos le primește și vă va pedepsi, dacă le lăsați flămânde, sau dacă încă le mai dezbinați de cum sunt.
11 - Nu există nici o situație din care Domnul să nu aibă o ieșire.
Nu există nici un necaz din care Domnul să nu aibă nici o scăpare pentru ai Săi.
Nu există nici o încercare din care Domnul să nu aibă pentru ai Lui pregătită izbăvirea(1 Cor. 10, 13).
Oricine crede, află aceasta.
12 - Domnul a spus multe lucruri ca să ne încerce și pe noi.
Domnul ne-a spus că în lume vom avea necazuri... Ca să nu meargă după El decât aceia care nu caută avantaje pământești, ci numai acei care ar putea primi și necazuri și moartea liniștiți pentru El.
Dar iată că după ani de zile de credință, când ne uităm înapoi ne întrebăm: Doamne, unde sunt necazurile, căci noi n-am avut decât bucurii pe calea Ta?
Chiar și necazurile noastre El ni le-a prefăcut în bucurii!
13 - Hristos știe și acum tot ce au de gând să facă oamenii. Știe ce are să facă fiecare popor, ce are să facă fiecare om.
Și știe ce are să facă și El cu fiecare la timpul său.
De aceea tu robul Lui și poporul Lui, poți sta liniștit, bizuindu-te pe Domnul și Mântuitorul tău.
14 - De multe ori atârnă foarte mult de un singur răspuns.
De multe ori viața noastră sau a altora,
libertatea noastră sau a altora,
mântuirea noastră sau a altora,
- depinde de un singur răspuns pe care trebuie să-l dăm.
De aceea nu te grăbi niciodată să răspunzi repede în nici o problemă... mai ales atunci când răspunsul este hotărâtor și greu.
Fii atent!
Poți fi chiar un ucigaș dacă răspunzi nechibzuit.
15 - Fiecare din ucenicii Domnului Isus își are frumusețea lui aparte. Nici unul nu-i lipsit de frumusețe, dar nu sunt toți la fel. Pentru că tocmai în aceasta stă frumusețea lor.
16 - Domnul Isus nu schimbă temperamentul, felul de fire al cuiva, dacă vine la El, - ci îl înnobilează numai.
Mărul rămâne tot măr, îl altoiește numai, spre a fi nobil.
Soiul timpuriu sau târziu rămâne tot așa, îl altoiește numai pentru a rodi în loc de poame acre și mici, roade gustoase și mari.
Vasul rămâne tot vas, îi schimbă numai conținutul.
17 - Domnul face ca cei iuți să rămână iuți și după ce vin la Hristos. Numai că acum nu sunt iuți pentru a face răul, ci sunt iuți pentru a face binele.
Cei curajoși rămân și mai departe curajoși. Dar nu spre a sări la bătaie acum, ci pentru a ajuta la nevoie.
Cei zgârciți înainte, față de Dumnezeu, vor fi zgârciți și după aceea, dar față de diavolul. Nu vor mai întrebuința pentru molii sau pentru rugină ceea ce au, ci pentru propășirea Evangheliei și pentru ajutorarea lipsurilor,
pentru a-și muta avuția în ceruri.
18 - Chiar și chipul omului, chiar și înfățișarea lui dinafară, se schimbă, după ce se întoarce el la Dumnezeu.
Lumina dinăuntru se răsfrânge și în afară pe fața lui. Și prin ochii lui. Și prin mișcările lui.
19 - Ce bine când slujitorii Domnului nu neglijează nimic, nu disprețuiesc nimic și pe nimeni.
Căci acolo unde nici nu te gândești se găsesc daruri și vase, cu care Dumnezeu face apoi minuni nemaipomenite.
Numai dacă se găsesc oameni binecuvântați care să aibă grija să le ducă la Isus.
Cu dragoste. Și la timp.
Iar cei aduși sunt miei și nu lupi.
20 - Este o mare binecuvântare de la Dumnezeu pentru părinți ca să aibă copii credincioși.
Dar este un dar și mai mare pentru copii să aibă părinți credincioși!
Cu toate acestea, în astfel de familii, lucrurile se petrec invers de cele mai multe ori.
Rareori copiii îi ascultă pe părinții lor credincioși spre a se întoarce și ei ca să-i urmeze pe calea lui Dumnezeu.
Dar adeseori părinții îi ascultă pe copiii lor.
Mai degrabă vin părinții după copiii lor la Dumnezeu, decât copiii după părinți.