Eu nu mă tem de moarte

Prin apele nălțimii văd vulturii de pradă

rotindu-se cu ură deasupra mea și azi,

așteaptă numai clipa prielnică să cadă

să-mi sfâșie ființa, s-o-mprăștie prin brazi.

Eu nu mă tem de moarte, - dar chiar de m-ar ucide,

comoara care-o apăr n-o va răpi nicicând

căci drumul către dânsa un sol de foc l-închide

puterea care-o ține o apără tăcând.

Eu nu mă tem de moarte, căci cântecele mele

și lupta mea și jertfa nălțate lui Hristos,

mă vor schimba în râuri, în lanuri și în stele

- și nimenea nu poate trăi fără Frumos.

Tot ce-am nălțat din suflet în veac nu se va frânge,

tot ce-am aprins în alții va arde-n veci curat,

tot ce-am udat cu lacrimi și-am altoit cu sânge,

cu cât e mai furtună, - rodi-va mai bogat.

Cât de târziu, odată, va fi să mă dezgroape

o spadă, ori o harfă, ori un cuvânt slăvit

- și s-or mira urmașii cât le eram de-aproape

câți m-au ucis prin veacuri, - și totuși n-am murit!

Toată lupta vieții mele a fost să fac pe toți oamenii să cunoască, să iubească, să adâncească și să trăiască Cuvântul Cel Sfânt al lui Dumnezeu - Biblia...

Dacă aș avea un glas de tunet care să se audă peste tot pământul, aș striga un singur cuvânt: Oamenilor, citiți, iubiți și trăiți Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.

Cel din urmă cuvânt al vieții mele aș dori să fie:

- Citiți Biblia!

Păr. Iosif Trifa