Nu că mărturia, pe care o primesc Eu, vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiți mântuiți.
Dumnezeu nu are nevoie de bunăvoința oamenilor, n-are nevoie să-i lingușească pe oameni pentru a le căpăta bunăvoința și mărturia lor îngâmfată și pretențioasă,
pentru că n-are nevoie de favorurile nici unuia din noi.
Domnul nostru Isus Hristos vrea ca mărturiile care se depun despre El să izvorască din inimi pline de o smerită dragoste fierbinte
și din conștiințe pătrunse de Adevăr.
Vrea să vadă că noi ne dăm seama că El ne face nouă un har învrednicindu-ne să-L slujim
și nu noi Îi facem Lui un favor prin aceasta.
Când spunem cuvinte ca acestea: eu pun muzica mea în slujba Domnului,
sau: eu pun averea sau talentul...
și când mai ales le spunem cu o gură largă,
aceasta este nu o mărturie despre Domnul ci o îngâmfată mărturie despre mândria din inima noastră.
Este dovada că nu Domnul Se folosește de noi spre slava Sa, ci noi umblăm folosindu-ne de El în interesul nostru vinovat și păcătos.
Că nu Lucrarea Domnului câștigă în urma noastră, ci noi umblăm după câștig în urma ei.
De o astfel de muzică, de o astfel de artă, de o astfel de bunăvoință a noastră, nu are nevoie Dumnezeu,
nici nu o primește,
nici nu o binecuvântează,
nici nu o recunoaște.
Dacă așa este atitudinea noastră, putem să cântăm artistic,
putem să predicăm genial,
putem să scriem talentat,
putem să facem câtă paradă vrem de aceste calități,
toate vor fi aramă sunătoare și chimval zângănitor. Străluciri false și poleială neroditoare. Folositoare nouă poate, dar nu lui Dumnezeu.
Vom auzi în urma noastră laude pentru noi că așa și așa cântăm,
dar nu vom vedea suflete izbucnind în lacrimi de pocăință și renăscându-se cutremurător din nou prin Duh și din Adevăr în Hristos,
pentru că se va manifesta numai talentul nostru, fără colaborarea Duhului Sfânt. Fără participarea lui Hristos.
Vom încasa noi ceva după aceasta și din aceasta de la ascultătorii noștri distrați de noi, iar aceasta ne va fi toată plata noastră (Matei 6, 2),
Dar Hristos nu va avea nici un folos.
Vai de oricine face așa și umblă așa...
Căci nu cât mărturisim noi despre Hristos are însemnătate în primul rând, ci cât mărturisește El despre noi!
El nu are nevoie de mărturia noastră, dar noi avem o veșnică nevoie de mărturisirea Lui.
De aceea să nu ne îngâmfăm nici odată cu nimic, căci chiar dacă am avea ceva care ne face deosebiți față de alții, nu e meritul nostru ci este darul Lui
pentru care, trebuie și mai adânc să ne smerim în ascultarea și armonia Lucrării Sale (1 Cor. 3, 18-19).
Doamne Isuse,
Îți mulțumim cu toată umilința numai Ție că Te-ai îndurat să ne învrednicești de încrederea Ta
și ne-ai chemat să-Ți slujim.
Te rugăm umple totdeauna inima noastră de teama de păcat și de smerită ascultare,
pentru ca totdeauna să umblăm cu modestie și bună cuviință
și față de Tine și față de ai Tăi,
în toată sinceritatea inimii noastre. Căci numai așa Tu vei binecuvânta și vei primi mărturia care Îți vine și de la noi.
Amin.
+
Fiul meu, smerit fii pururi, niciodată să nu stai
cu cei mincinoși și trufași să te lauzi cu ce ai
căci noi n-am adus nimica pe pământ când am venit
nici nu vom lua nimica, goi plecăm - deci fii smerit.
+
Fiul meu, a ta viață zi cu zi și ceas cu ceas
sfinte să le faci să fie cu al rugăciunii glas.