Nu că mărturia, pe care o primesc Eu, vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi.
Dumnezeu nu are nevoie de bunăvoinţa oamenilor, n-are nevoie să-i linguşească pe oameni pentru a le căpăta bunăvoinţa şi mărturia lor îngâmfată şi pretenţioasă,
pentru că n-are nevoie de favorurile nici unuia din noi.
Domnul nostru Isus Hristos vrea ca mărturiile care se depun despre El să izvorască din inimi pline de o smerită dragoste fierbinte
şi din conştiinţe pătrunse de Adevăr.
Vrea să vadă că noi ne dăm seama că El ne face nouă un har învrednicindu-ne să-L slujim
şi nu noi Îi facem Lui un favor prin aceasta.
Când spunem cuvinte ca acestea: eu pun muzica mea în slujba Domnului,
sau: eu pun averea sau talentul...
şi când mai ales le spunem cu o gură largă,
aceasta este nu o mărturie despre Domnul ci o îngâmfată mărturie despre mândria din inima noastră.
Este dovada că nu Domnul Se foloseşte de noi spre slava Sa, ci noi umblăm folosindu-ne de El în interesul nostru vinovat şi păcătos.
Că nu Lucrarea Domnului câştigă în urma noastră, ci noi umblăm după câştig în urma ei.
De o astfel de muzică, de o astfel de artă, de o astfel de bunăvoinţă a noastră, nu are nevoie Dumnezeu,
nici nu o primeşte,
nici nu o binecuvântează,
nici nu o recunoaşte.
Dacă aşa este atitudinea noastră, putem să cântăm artistic,
putem să predicăm genial,
putem să scriem talentat,
putem să facem câtă paradă vrem de aceste calităţi,
toate vor fi aramă sunătoare şi chimval zângănitor. Străluciri false şi poleială neroditoare. Folositoare nouă poate, dar nu lui Dumnezeu.
Vom auzi în urma noastră laude pentru noi că aşa şi aşa cântăm,
dar nu vom vedea suflete izbucnind în lacrimi de pocăinţă şi renăscându-se cutremurător din nou prin Duh şi din Adevăr în Hristos,
pentru că se va manifesta numai talentul nostru, fără colaborarea Duhului Sfânt. Fără participarea lui Hristos.
Vom încasa noi ceva după aceasta şi din aceasta de la ascultătorii noştri distraţi de noi, iar aceasta ne va fi toată plata noastră (Matei 6, 2),
Dar Hristos nu va avea nici un folos.
Vai de oricine face aşa şi umblă aşa...
Căci nu cât mărturisim noi despre Hristos are însemnătate în primul rând, ci cât mărturiseşte El despre noi!
El nu are nevoie de mărturia noastră, dar noi avem o veşnică nevoie de mărturisirea Lui.
De aceea să nu ne îngâmfăm nici odată cu nimic, căci chiar dacă am avea ceva care ne face deosebiţi faţă de alţii, nu e meritul nostru ci este darul Lui
pentru care, trebuie şi mai adânc să ne smerim în ascultarea şi armonia Lucrării Sale (1 Cor. 3, 18-19).
Doamne Isuse,
Îţi mulţumim cu toată umilinţa numai Ţie că Te-ai îndurat să ne învredniceşti de încrederea Ta
şi ne-ai chemat să-Ţi slujim.
Te rugăm umple totdeauna inima noastră de teama de păcat şi de smerită ascultare,
pentru ca totdeauna să umblăm cu modestie şi bună cuviinţă
şi faţă de Tine şi faţă de ai Tăi,
în toată sinceritatea inimii noastre. Căci numai aşa Tu vei binecuvânta şi vei primi mărturia care Îţi vine şi de la noi.
Amin.
+
Fiul meu, smerit fii pururi, niciodată să nu stai
cu cei mincinoşi şi trufaşi să te lauzi cu ce ai
căci noi n-am adus nimica pe pământ când am venit
nici nu vom lua nimica, goi plecăm - deci fii smerit.
+
Fiul meu, a ta viaţă zi cu zi şi ceas cu ceas
sfinte să le faci să fie cu al rugăciunii glas.