Evanghelia de duminică: căutați la păsările cerului și la crinii câmpului (2)

Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși, Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Nu vă îngrijorați dar, zicând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca? Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru Cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra (Matei 6, 26-33).

Minunată este această Evanghelie. Ea ne învață să aruncăm toate grijile noastre asupra Domnului... să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, grija de suflet, și-apoi Tatăl ceresc va avea El grijă mai departe de toate lipsurile noastre. Mare adevăr spune Evanghelia. Dar acest adevăr - s-o spunem adevărat - multora li se pare o glumă, un lucru de zâmbit. Acest adevăr îl poate pricepe numai cel credincios. Acest adevăr îl poate simți și trăi în viața lui numai cel ce trăiește o viață cu Domnul și Evanghelia Lui; numai cel ce este cu adevărat un copil al lui Dumnezeu.

Când ești cu adevărat un copil al lui Dumnezeu, atunci Tatăl ceresc are grijă de tine până în cele mai mici amănunte. Văzut-ați cum sunt copiii: n-au nici o grijă și nu cunosc grijile vieții; așa e și cu noi când suntem cu adevărat copiii lui Dumnezeu; deodată scăpăm de toate grijile și necazurile. Tatăl ceresc la ia asupra Sa. Când trăiești o viață cu Domnul, atunci între tine și grijile și necazurile vieții stă Domnul; atunci tu nu vezi necazurile, ci vezi pe Domnul. Însă cei necredincioși nu pot vedea pe Domnul de mulțimea necazurilor. Necredința - sau mai bine zis puțina credință - pune între om și Dumnezeu, necazurile. Puțin credinciosul se uită la necazuri, nu la Domnul, sau mai bine zis nu poate vedea pe Domnul de mulțimea necazurilor și lipsurilor.

În psaltire este un minunat psalm de întregire la Evanghelia de duminică. E psalmul 23: Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi, și mă duce la ape de odihnă... O, ce Păstor bun este Domnul și ce pășuni minunate are El! Dar dacă vrei să fi îngrijit de El, trebuie să fi oaia Lui, trebuie să fi în turma Lui și să asculți de El. Aici e taina Evangheliei de duminică: dacă vrei să scapi de greutățile și necazurile vieții, intră cu adevărat în turma lui Isus și te fă cu adevărat o oaie ascultătoare de El. O, ce viață ușoară și dulce trăiește cel care este cu adevărat o oaie din turma Lui! El are atunci grijă de tine.

Traiul oamenilor de azi este plin de greutăți, lipsuri și necazuri mai multe și mai grele ca oricând, tocmai din pricina că a scăzut credința oamenilor; a scăzut alipirea și ascultarea de Tatăl ceresc. Greutățile cresc în rând cu necredința. Mai demult, traiul oamenilor era mai ușor pentru că era mai mare credința. Împărăția lui Dumnezeu, grija de cele sufletești stă azi în urma tuturor afacerilor, de aceea cresc necazurile.

Mie mi-e milă când văd pe oameni zbătându-se în necazuri, în lipsuri și greutăți. De s-ar ruga oamenii lui Dumnezeu și ar trăi o viață de adevărați copii ai lui Dumnezeu, atunci ei ar scăpa îndată de toate necazurile. Tatăl ceresc ar lua asupra Sa toate lipsurile și frământările lor.

Domnul nu minte. El a spus apriat: Cereți, și vi se va da (Matei 7, 7). Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un pește, să-i dea un șarpe? Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! (Matei 7, 9-11).

Dacă am trăi cu adevărat o viață de copii ai lui Dumnezeu, El ne-ar asculta îndată toate cererile noastre și ne-ar scăpa îndată de toate necazurile și frământările noastre trupești și sufletești.

De încheiere încă ceva. Să nu fiu rău înțeles. Nu cumva să creadă cineva că Evanghelia ar învăța prin aceasta lene și nepăsare; ar învăța să aștepte omul să-i dea Domnul de-a gata tot ce-i trebuie. Păsările cerului - la pilda cărora ne mână Evanghelia - sunt și pline de hărnicie; ele aleargă toată ziua după hrana lor - (mergi leneșule la furnică, zice înțeleptul Solomon). Înțelesul Evangheliei e să cauți mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, grija sufletului, căci apoi sporul și binecuvântarea lui Dumnezeu se pogoară și în lucrul mâinilor tale. Să fi, să te faci cu adevărat un copil al Domnului și apoi El va îngriji de tine și lipsurile tale. O, ce viață dulce și ușoară este aceasta! Trăiești tu cititorule o astfel de viață?

Iosif Trifa.