Evanghelia de duminică: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu

Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţinea la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea, vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi, Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.

Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca? Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru Cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra (Matei 6, 22-33).

Evanghelia de duminică este plină de minunate învăţături sufleteşti. Zice mai întâi Evanghelia că fiecare om are în el o lumină şi când această lumină se întunecă, oare cât de mare se va face întunericul? Această lumină este conştiinţa omului, adică mustrarea sau mulţumirea sufletească ce o are omul când face fapte rele sau bune. Această lumină i s-a dat fiecărui om. Cine primeşte pe Mântuitorul şi lumina Lui, în acela lumina conştiinţei luminează şi cele mai mărunte lucruri ale omului. Dar în cel păcătos, în cel ce rămâne în păcate şi fărădelegi, se stinge şi această lumină şi întuneric mare se face într-un astfel de suflet. Astfel de oameni îşi pierd cu totul văzul şi auzul cel sufletesc. Despre astfel de oameni a zis psalmistul că ochi au dar nu văd, urechi au dar nu aud (Psalm 134, 16). Aceştia sunt despre care a zis prorocul Isaia că zic răului că este bun şi binelui că este rău, întunericul îl numesc lumină şi lumina întuneric, amarul dulce şi dulcele amar (Isaia 5, 20). Mai ales în vremile noastre, este plină lumea de astfel de oameni care n-au ochi pentru lucrul Domnului şi mântuirea sufletului. Nu cumva şi tu cititorule eşti dintre aceştia?

Nu puteţi sluji la doi domni - zice mai departe Evanghelia. Dar greşeala aceasta este, că cei mai mulţi creştini caută să slujească la doi domni: şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Bagă de seamă, cititorule că şi tu faci aşa de câte ori dimineaţa te închini lui Dumnezeu, dar mai târziu faci închinăciuni diavolului cu sudalme şi alte păcate. Şi tu faci aşa, de câte ori duminica o împarţi în două, adică înainte de amiază te închini cu rugăciuni şi cântări în biserica lui Dumnezeu, dar după amiază închini cu paharul şi te închini cu beţii şi înjurături în cealaltă biserică: în crâşmă, ca să dai şi diavolului partea lui de slujbă. Şi în câte alte feluri slujesc creştinii la cei doi domni... mai ales în ziua de azi!...

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte vi se vor da pe deasupra... zice mai departe Evanghelia. Asta nu înseamnă că trebuie să te pui pe lene şi pe aşteptare ca Domnul să-ţi dea de-a gata ce-ţi trebuie, ci înseamnă binecuvântarea şi sporul ce-l ai în lucrul mâinilor tale atunci când trăieşti o viaţă hotărâtă pentru Domnul şi Evanghelia Lui.

Când trăieşti o viaţă după voia lui Dumnezeu, Domnul are grijă de tine până în cele mai mici amănunte. Când eşti cu adevărat un copil al lui Dumnezeu, atunci Tatăl ceresc are grijă de tine şi de toate lipsurile tale. Aţi văzut cum sunt copiii? N-au nici o grijă şi nu cunosc grija vieţii. Aşa e şi cu noi. Când am devenit cu adevărat copiii lui Dumnezeu, deodată scăpam de toate grijile, de toate necazurile, de toate lipsurile. Tatăl ceresc le ia asupra Sa.

O, ce viaţă uşoară duci când eşti cu adevărat un copil al lui Dumnezeu şi o, ce spor şi binecuvântare se pogoară în lucrul mâinilor tale, când trăieşti cu adevărat o viaţă de copil al lui Dumnezeu! Un ostaş din Oastea Domnului - Augustin Toma din Vecerd - îmi spunea că de când coseşte purtând în buzunar Noul Testament în loc de tabac, coseşte îndoit, nu că doar s-ar osteni mai mult, ci pentru că sporul şi binecuvântarea Domnului se pogoară peste lucrul mâinilor lui.

De când eram preot la ţară mi-aduc aminte de o femeie văduvă săracă, cu copii şi fără avere, însă ce făcea, ce nu făcea, căci în căsuţa ei era totdeauna pâine, haine şi ce trebuia ei şi copiilor ei. Odată am întrebat-o care este taina acestui lucru. Puterea mea - zicea văduva - este Bunul Dumnezeu şi această Psaltire pe care şi noaptea mă scol de o citesc. Scrie la Psaltire că Domnul are grijă de mine (Psalm 39, 23). Aruncă asupra Domnului grija ta şi El te va hrăni... eu în această grijă mă încred, zicea femeia. Până trăiesc o viaţă curată, nu mă tem de nimic, căci Domnul ne umple mereu ulciorul cu făină, ca la văduva din Sarepta Sidonului... de câte ori am fost în ceva strâmtorare, Domnul S-a ivit din vreo parte cu ajutor... eu însămi mă mir de multe ori cum Domnul îmi trimite ajutor de unde eu nici nu mă gândesc... Astfel mi-a mărturisit văduva taina vieţii ei, şi această taină o au şi o cunosc toţi acei care trăiesc o viaţă cu Domnul.

Traiul oamenilor de azi s-a umplut de greutăţi, necazuri şi frământări nemaipomenite, tocmai pentru că oamenii de azi nu caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu - şi de aceea nici Bunul Dumnezeu nu adaugă ceea ce trebuie vieţii lor. Linişte, pace şi uşurare în traiul nostru nu va veni până când nu vom căuta mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu. De necazuri şi greutăţi nu vom putea scăpa, până când Împărăţia lui Dumnezeu, grija de cele sufleteşti, stă ca azi, în urma tuturor afacerilor noastre. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu - este leacul, este singurul leac care poate tămădui necazurile vremilor noastre şi traiului nostru.

Iosif Trifa.