Evanghelia de duminică: cele 4 stări ale mântuirii sufleteşti (1)

Şi un om din norod I-a răspuns: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi, şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut. O, neam necredincios! le-a zis Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine. L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ, şi se zvârcolea făcând spumă la gură. Isus a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când îi vine aşa? Din copilărie, a răspuns el. Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne. Isus a răspuns: Tu zici: Dacă poţi! Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede! Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta şi să nu mai intri în el. Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: A murit! Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare. Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta? Acest soi de draci, le-a zis El, nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post (Marcu 9, 17-30).

Prin 4 stări ne spune Evanghelia că a trecut tămăduirea copilului care avea duh mut. Întâia dată ne spune Evanghelia, cât de rău îl chinuia duhul cel mut, adică diavolul. A doua oară că părinţii l-au adus la Isus. A 3-a oară ne spune Evanghelia, că i-a fost mai rău când s-a apropiat de Isus - şi a 4-a oară ne spune că s-a tămăduit deplin.

Să luăm aminte că prin aceste 4 stări trebuie să treacă şi mântuirea noastră sufletească. Întâia dată trebuie să ne dăm seama că duhul mut din Evanghelie sunt păcatele şi patimile cele rele cu ajutorul cărora diavolul se face stăpân peste voinţa omului ce le primeşte. O, cum îl chinuie şi azi diavolul pe omul cuprins de patimi rele! Aţi văzut, de pildă, cum zbiară, înjură, sparge, loveşte şi se tăvăleşte prin noroi omul cel beat? Căci diavolul păcătuieşte de la început (1 Ioan 3, 8) şi de câte ori păcătuim, sau apucăm patimi rele, diavolul prinde putere asupra noastră. Din această stare trebuie să fugim, trebuie să scăpăm, şi altă scăpare n-avem decât la Mântuitorul nostru Isus Hristos, care a venit să nimicească lucrurile şi puterea diavolului (1 Ioan 3, 8). Ca copilul din Evanghelie trebuie să ne apropiem şi noi cu bolile sufleteşti de Mântuitorul.

Sunt însă unii care se apropie de Mântuitorul, cu rugăciuni, cu slujbe, cu citiri din Psaltire, în cărţile de rugăciuni, în această gazetă şi în alte chipuri - şi totuşi tămăduire sufletească nu iau şi de năravurile cele rele nu se dezbară. Când eram preot la sat, mi-aduc aminte de unii care se mărturiseau regulat şi păcătuiau regulat. Asta vine de acolo că unii nu se apropie cu adevărat de Mântuitorul, nu-L primesc cu adevărat, şi de aceea nici tămăduire sufletească nu iau.

Cititorule! Semnul şi dovada că te apropii cu adevărat de Mântuitorul şi mântuirea ta sufletească, trebuie să fie starea a 3-a prin care a trecut copilul din Evanghelie, adică când i s-a făcut mai rău după ce s-a apropiat de Isus. Când te apropii cu adevărat de Mântuitorul, ţi se face şi ţie mai rău, adică diavolul se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios, şi de aceea umblă cu toate meşteşugurile să nu te scape din prinsoarea lui. Până când te rogi regulat şi păcătuieşti regulat, te spovedeşti regulat şi păcătuieşti regulat, diavolul şade liniştit şi mulţumit de felul traiului tău, dar îndată ce vrei să o rupi cu păcatul şi să te apropii cu adevărat de Isus, ţi se face şi ţie mai rău, adică diavolul începe şi el a lucra.

Unul din cei ce s-au hotărât împotriva păcatelor şi a intrat în Oastea Domnului îmi scrie: Am ţinut hotărârea până la un loc, dar de la o vreme şi mai tare s-a aprins pofta băuturii în mine şi m-am îmbătat şi mai rău. Altul de altă parte mi se plânge: de când m-am hotărât, nu mai am pace cu oamenii ăştia, că tot strigă după mine că-s pocăit, pentru că după biserică nu mă bag cu ei la crâşmă să beau. Iată aceasta e starea a treia: când omul se hotărăşte pentru Domnul şi se apropie de Domnul, dar diavolul de altă parte pune foc mai mult în patimile omului şi scoate în calea lui fel de fel de batjocuri şi de prieteni care îl trag de mânecă să se dea iarăşi la roată cu lumea, adică să se întoarcă iarăşi în mocirla din care a ieşit.

Dragă cititorule! Când Satana te chinuie, după ce te-ai hotărât împotriva păcatelor şi te-ai apropiat de Mântuitorul şi de mântuirea ta cea sufletească, să nu te sperii: este cea din urmă zvârcolire a lui. Tu nu te teme, stai drept ca un un bun ostaş al lui Hristos în faţa meşteşugirilor lui, mai înaintează câţiva paşi în credinţă, în încredere, în alipire faţă de El - şi ai câştigat lupta, trecând în starea a 4-a a fiului din Evanghelie: tămăduirea şi mântuirea ta cea sufletească.

Acestea sunt cele 4 stări şi trepte al mântuirii noastre sufleteşti. Tu cititorule, în care din aceste 4 stări te afli?

Iosif Trifa.