Evanghelia de duminică: calea Crucii lui Hristos

Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui. Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri (Marcu 8, 34-38).

Evanghelia de duminică ar trebui să fie scrisă cu slove mari de aur în fiecare casă de creştin şi mai ales în fiecare suflet, pentru că cuprinde tot ce trebuie să facem pentru mântuirea noastră sufletească.

Cine vrea să vină după Mine - zice Isus - trebuie să se lepede de sine... asta înseamnă că un creştin adevărat trebuie să iese din voile lui şi să intre în voile Domnului, în slujba Domnului, în ascultare de El şi poruncile Lui. Voile tale, iubite cititorule, de cele mai multe ori sunt voile trupului şi ale gândurilor (Efes. 2, 3), adică voile Satanei şi ale păcatului, şi de aceea trebuie să te lepezi de ele şi să-L primeşti pe Hristos de Stăpân, Poruncitor şi Împărat în casa sufletului tău. Ori nu ştiţi că voi nu sunteţi ai voştri, zice ap. Pavel (1 Cor. 6, 19), ci sunteţi ai lui Isus Hristos care v-a răscumpărat cu preţ mare? Lepădarea de sine înseamnă: să-ţi dai mâinile tale, picioarele tale, inima ta, vorbele şi gândurile tale, să-ţi dai tot ce ai lui Hristos şi să le pui în slujba lui Hristos. Ca pentru Domnul să lucrăm - zice ap. Pavel (Col. 3, 23).

Dar lucrul acesta nu e uşor. De aceea zice mai departe Evanghelia, că oricine vrea să se lepede de sine, trebuie să-şi ia crucea sa, adică să porţi luptă cu patimile, cu plăcerile, cu ispitele ce ţi le scoate lumea aceasta în calea ta de mergere înainte după Hristos. Dar în această luptă noi am cădea neputincioşi, dacă înaintea noastră n-am avea Crucea lui Hristos, adică Jertfa cea mare a răstignirii lui Hristos pentru păcatele noastre. Crucea pe care o duce Hristos pe umerii Săi ca să moară pe ea, este darul prin care ne-a venit iertare şi mântuire de pieirea cea veşnică. Dacă tu ai înţeles acest dar al mântuirii tale prin Jertfa Crucii lui Hristos, apoi acest dar al Crucii îţi dă şi ţie putere să biruieşti păcatul, să mori faţă de păcat, ca să trăieşti lui Hristos. Cititorule! Ai înţeles tu acest dar - şi înţelegându-l - te-ai răstignit şi tu faţă de lume (Gal. 6, 4), sau făcând voile trupului şi a gândurilor, răstigneşti din nou pe Fiul lui Dumnezeu? (Evrei 6, 6).

Cititorule! Calea Crucii este calea sufletului tău, este grija şi îngrijirea de sufletul tău. Calea Crucii este calea cea strâmtă ce duce la viaţă pe urmele lui Hristos. Lumea şi diavolul scoate toate meşteşugurile ca să-l abată pe om de la această cale, dar nici necazul, nici strâmtorarea, nici prigoana, foametea, golătatea, nevoia sau sabia, nu pot să ne despartă pe noi de dragostea lui Hristos (Rom. 8, 35-38).

În acest înţeles zice Isus: cine-şi va pierde sufletul său (adică e gata a-şi jertfi şi viaţa) pentru Mine, acela şi-l va mântui.

O, ce dar mare este nouă sufletul, suflarea lui Dumnezeu în noi! Ce va da omul în schimb pentru acest suflet? Sau ce va folosi de-l va pierde, câştigând lumea toată? Se pare însă că azi sufletul e cel mai lesne negoţ. Câţi nu-şi dau sufletul pentru o plăcere, pentru o frumuseţe trecătoare, câţi nu şi-l vând pentru lăcomia unui câştig, unui blid de linte?

Cititorule! Un suflet ai, ce faci pentru el şi îngrijirea lui? Un suflet ai, ce vei face dacă-l vei pierde?

Iosif Trifa.