Evanghelia de duminică: slăbănogul din Capernaum

După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă, şi s-au adunat îndată aşa de mulţi, că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvântul. Au venit la el nişte oameni, care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: Fiule, păcatele îţi sunt iertate! Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor: Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu? Îndată, Isus a cunoscut prin duhul Său că ei gândeau astfel în ei, şi le-a zis: Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: Păcatele îţi sunt iertate, ori a zice: Scoală-te, ridică-ţi patul, şi umblă? Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ţie îţi poruncesc, a zis El slăbănogului, scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă. Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: Niciodată n-am văzut aşa ceva! (Marcu 2, 1-12).

Evanghelia ne spune că Isus i-a zis mai întâi slăbănogului: iertate-ţi sunt păcatele tale, şi numai după aceea: scoală-te şi umblă. Asta înseamnă că păcatul îl ţinea pe slăbănog legat pe pat. Boala lui cea adevărată era cea sufletească - şi această boală dinăuntru trebuia tămăduită mai întâi, ca să scape şi de cealaltă ce se vedea în picioarele şi oasele lui. Da, da, iubite cititorule, boala cea adevărată este cea dinăuntru, cea sufletească. Tămăduirea omului trebuie să plece dinăuntru în afară. Sufletul trebuie mai întâi tămăduit, ca prin tămăduirea lui să se vindece şi trupul. Şi sufletul îşi are bolile lui. Păcatul, cu toate felurile şi formele lui, este acela care ne îmbolnăveşte sufletul. El face rană în suflet şi el o tot măreşte şi otrăveşte mereu.

Creştinilor! Să luăm aminte. Trăim vremuri de cumplite boli pentru suflet. Niciodată parcă n-au fost atâtea păcate între oameni şi de aceea parcă niciodată n-au fost oamenii atât de bolnavi cu sufletul ca astăzi. Dacă într-o bună dimineaţă sufletele oamenilor ar lua înfăţişarea văzută - s-ar umplea lumea de slăbănogi, de ciungi, de şchiopi, de orbi, de surzi, de muţi, de hâzi, de zdrenţăroşi, de toate schilăveniile şi mirozeniile - ca o dovadă cât de puţin şi cât de puţini sunt aceia care caută grija, frumuseţea şi sănătatea sufletului.

E plină lumea şi azi de slăbănogi care nu pot umbla pe căile binelui, pe căile Domnului, sau mai bine zis nu se apropie de Domnul cu bolile lor sufleteşti ca să ia tămăduire. E plină lumea de orbi şi orbiţi de patimi, de bolnavi şi îmbolnăviţi de păcate, şi cei mai mulţi mor în beteşugurile lor sufleteşti fără să ia tămăduire de la Mântuitorul. Sunt oameni care poartă o viaţă întreagă grele beteşuguri sufleteşti şi se bagă cu ele în pământ. Să luăm aminte, că toţi suntem bolnavi cu sufletul, mai uşor sau mai greu. Ce facem noi pentru tămăduirea sufletului? Aproape nimic. Pentru un dinte ce ne doare, pentru o mică rană la un deget alergăm în grabă după leac, - dar rana din suflet o lăsăm să crească şi să se lăţească mereu.

E vremea sf. post. Să ne apropiem cu bolile noastre sufleteşti şi trupeşti de Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre. Acum nu mai trebuie să spargem acoperişurile caselor să-L aflăm pe Hristos. Mântuitorul ne aşteaptă şi oricând putem lua tămăduire de la El. Domnul Isus Hristos face şi azi minuni în sufletul celor care se apropie de El cu credinţă şi cu dorinţă de a-şi îndrepta viaţa şi a începe o viaţă nouă cu El. Minunea din Capernaum se petrece şi azi de câte ori cel păcătos şi slăbănogit în păcate se apropie de Mântuitorul cu dor de tămăduire şi mântuire sufletească. Minunea din Capernaum trebuie să se petreacă şi în sufletul tău, iubite cititorule. De te vei apropia de Mântuitorul cu bolile tale sufleteşti, şi tu vei auzi minunatele vorbe: Scoală-te şi umblă - şi îndată vei vedea minunea din Capernaum în sufletul şi în viaţa ta: te vei scula din păcate şi vei începe să umbli pe căile Domnului.

Rugăciune: Sufletul meu Doamne, cel slăbănog cumplit în multe feluri de păcate, şi în fapte netrebnice, ridică-l cu cercetarea Ta cea Dumnezeiască precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca fiind mântuit să strig Ţie Îndurate, dă-mi Hristoase tămăduire!

Iosif Trifa.