Evanghelia de duminică: Cele 4 stări ale mântuirii sufletești (2)

Și un om din norod I-a răspuns: Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâșnește din dinți, și rămâne țeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n-au putut. O, neam necredincios! le-a zis Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceți-l la Mine. L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ, și se zvârcolea făcând spumă la gură. Isus a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când îi vine așa? Din copilărie, a răspuns el. Și de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne. Isus a răspuns: Tu zici: Dacă poți! Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede! Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele! Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, și i-a zis: Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși afară din copilul acesta și să nu mai intri în el. Și duhul a ieșit, țipând și scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau: A murit! Dar Isus l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare. Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta? Acest soi de draci, le-a zis El, nu poate ieși decât prin rugăciune și post (Matei 17, 21).

Prin patru stări ne spune Evanghelia că a trecut tămăduirea copilului care avea duh mut. Întâia dată ne spune Evanghelia cât de rău îl chinuia duhul cel mut, adică diavolul. A doua oară că părinții l-au adus la Isus. A treia oară ne spune Evanghelia că i-a fost mai rău când s-a apropiat de Isus - și a patra oară ne spune că s-a tămăduit deplin.

Să luăm aminte că prin aceste 4 stări trebuie să treacă și mântuirea noastră sufletească. Întâia dată trebuie să ne dăm seama că duhul mut din Evanghelie sunt păcatele și patimile cele rele, cu ajutorul cărora diavolul se face stăpân peste viața omului ce le primește. O, cum îl chinuie și azi diavolul pe omul cuprins de patimi rele! Ați văzut spre pildă, cum zbiară, înjură, sparge, lovește și se tăvălește prin noroi omul cel beat? Diavolul păcătuiește de la început (1 Ioan 3, 8) și de câte ori păcătuim, sau apucăm patimi rele, diavolul prinde putere asupra noastră. Din această stare trebuie să fugim, trebuie să scăpăm, - și altă scăpare n-avem decât la Mântuitorul nostru Isus Hristos, care a venit ca să nimicească lucrările diavolului (1 Ioan 3, 8).

Ca și copilul din Evanghelie, trebuie să ne apropiem și noi cu bolile sufletești de Mântuitorul.

Eu am vorbit cu mulți creștini cuprinși de patimi urâte și i-am chemat să se lase de ele. Aproape toți mi-au răspuns: am încercat părinte, dar nu pot; mi-am pus de multe ori în gând să mă las de ceea și ceea - și n-am putut... Eu le-am răspuns așa: n-ați putut, pentru că ați încercat să faceți acest lucru din puterile voastre, iar Domnul Isus a spus apriat: căci fără de Mine, nu puteți face nimic (Ioan 15, 5). Să scapi de chinurile patimilor și păcatelor, înseamnă mai întâi să-ți faci o legătură vie cu Mântuitorul și să alergi în brațele Lui mântuitoare. Să scapi de patimi și de năravuri urâte, înseamnă să te hotărăști la o viață nouă și să primești un Stăpân nou: pe Mântuitorul Isus Hristos - și să începi o viață nouă cu El. Peste această hotărâre se coboară apoi de sus darul, harul și puterea Duhului Sfânt, care face din tine o făptură nouă, un om nou, un om duhovnicesc care biruie firea cea păcătoasă și patimile rele.

Cititorule! Semnul și dovada că te apropii cu adevărat de Mântuitorul și mântuirea ta sufletească, trebuie să fie starea a 3-a prin care a trecut copilul din Evanghelie, adică când i s-a făcut mai rău, după ce s-a apropiat de Isus. Când te apropii și tu cu adevărat de Mântuitorul, ți se face și ție mai rău, adică diavolul se vede în primejdia de a-și pierde un credincios - și de aceea umblă cu toate meșteșugurile să nu te scape din prinsoarea lui. Până când te rogi regulat și păcătuiești regulat, te spovedești regulat și păcătuiești regulat, diavolul șade liniștit și mulțumit de felul traiului tău, dar îndată ce vrei să o rupi cu păcatul și să te apropii cu adevărat de Isus, ți se face și ție mai rău, adică diavolul începe și el a lucra.

Unul din cei ce s-au hotărât împotriva păcatelor și a intrat în Oastea Domnului îmi scrie: Am ținut hotărârea până la un loc, dar de la o vreme și mai tare s-a aprins pofta băuturii în mine și m-am îmbătat și mai rău. Altul de altă parte mi se plânge: de când m-am hotărât, nu mai am pace cu oamenii ăștia, că tot strigă după mine că-s pocăit, pentru că după biserică nu mă bag cu ei la crâșmă să beau. Iată aceasta este starea a treia: când omul se hotărăște pentru Domnul și se apropie de Domnul, dar diavolul de altă parte pune foc mai mult în patimile omului și scoate în calea lui fel de fel de prieteni care îl trag de mânecă să se dea iarăși la roată cu lumea, adică să se întoarcă iarăși în mocirla din care a ieșit.

Dragă cititorule! Când Satana te chinuie după ce te-ai hotărât împotriva păcatelor și te-ai apropiat de Mântuitorul și de mântuirea ta cea sufletească, să nu te sperii: este cea din urmă zvârcolire a lui. Tu nu te teme, stai drept ca un bun ostaș al lui Hristos în fața meșteșugurilor lui, mai înaintează câțiva pași în credință, în încredere, în alipire față de El - și ai câștigat lupta, trecând în starea a 4-a a fiului din Evanghelie: tămăduirea și mântuirea ta cea sufletească.

Acestea sunt cele 4 stări și trepte ale mântuirii noastre sufletești. Tu, cititorule, în care din aceste 4 stări te afli?

Vino să ne rugăm zicând:

Isuse Mântuitorule, iată ies și eu în calea Ta ca fiul din Evanghelie. Diavolul mă chinuie și pe mine și mă aruncă în focul și apele ispitelor și patimilor. Fie-Ți milă de mine Doamne, căci ranele din suflet mă dor. Din pustiurile păcatului vin acum la Tine, și ca un copil scăpat de moarte, vreau să mă țin de Tine și să trăiesc cu Tine. Ție Îți dau aceste mâini și picioare pe care le-ai dezlegat din lanțurile Satanei. Ție Îți dau ochii, urechile, gura, gândurile, vorbele mele. Toată averea mea trupească și sufletească o pun de acum în slujba Ta Doamne și în ascultare de Tine Doamne...

Iosif Trifa.