Evanghelia de duminică: cum învie un suflet din moartea păcatelor

Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus, şi L-a rugat să vină până la el acasă; pentru că avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit. Şi Isus a zis: Cine s-a atins de Mine? Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El, au zis: Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: Cine s-a atins de Mine? Dar Isus a răspuns: S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere. Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numaidecât. Isus i-a zis: Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace. Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi-i spune: Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul. Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită. Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei. Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme. Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise. Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână, şi a strigat cu glas tare: Fetiţo, scoală-te! Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate (Luca 8, 41-56).

Această Evanghelie este plină de învăţătură pentru noi. Ca şi Iair din Evanghelie, şi noi avem o fiică iubită: viaţa noastră sufletească, sufletul nostru. De multe ori se îmbolnăveşte şi această fiică a noastră, ba de multe ori chiar şi moare. Păcatul este acela care îmbolnăveşte sufletul şi face moarte sufletească. De această boală şi moarte ne putem şi noi scăpa sufletul, aşa cum şi-a scăpat Iair fata: prin căutarea şi aflarea lui Isus Mântuitorul. Pe Iair l-a plecat după Hristos credinţa lui cea tare în puterea şi ajutorul Lui. Cu această credinţă să-L căutăm şi noi pe Isus Mântuitorul. Asta înseamnă, iubite cititorule, să crezi şi să te încrezi într-un Isus, Mântuitor al tău, care a murit pentru tine, pentru păcatele tale, pentru iertarea ta şi învierea ta din păcate. Ca şi Iair să alergi cu bolile tale sufleteşti la Acest Mântuitor, să cazi înaintea Lui şi să-L rogi zicând: Doamne Isuse, intră în casa mea, căci fiica mea cea scumpă, sufletul meu, s-a îmbolnăvit... este gata de moarte.

O ce lucruri minunate face şi astăzi Isus în sufletul omului care crede şi se încrede în puterea lui Isus (în Jertfa Lui cea sfântă) şi cere şi primeşte această putere. Minunea din Evanghelie şi astăzi se întâmplă. Şi astăzi învie la o viaţă nouă acei care Îl caută pe Isus şi se apropie de Isus cu credinţa şi cu lacrimile lui Iair. Ca şi fiica lui Iair din chipul de sus, aşa învie şi astăzi toţi acei păcătoşi care primesc pe Cel ce a zis: Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, va fi viu chiar dacă va muri (Ioan 11, 25).

Cititorule! Ia seama că şi tu eşti un Iair care ai un bolnav: sufletul tău. De când tot geme, de când tot plânge şi se vaită acest bolnav... şi tu stai liniştit şi nepăsător. De când te tot strigă pe tine acest bolnav să chemi pe Doctorul vieţii, pe Isus şi tu n-asculţi rugarea sufletului tău. Cititorule! Ia seama că tu ai un mort în casa vieţii tale. Sufletul tău a murit în păcate. Şi tu nu te îngrozeşti? Şi tu nu plângi? Şi tu nu pleci să-L afli pe Isus?

Uită-te bine, cititorule, uită-te bine la chipul de sus, căci aşa stă Isus şi astăzi cu mâna ridicată şi strigă fiecărui păcătos: scoală-te fiule din moartea păcatelor! Ascultă bine, ascultă cu luare aminte, cititorule, căci pe tine te strigă Mântuitorul: scoală-te fiule din păcate. Auzi tu şi asculţi tu glasul Lui?

O ce mare schimbare s-a făcut în casa lui Iair după ce a intrat Isus în ea! Moartea din casa lui s-a schimbat în viaţă, plângerea în bucurie. Aşa se schimbă, iubite cititorule şi viaţa unui om după ce L-a chemat şi L-a primit pe Isus în casa sufletului său. Şi eu, cel care scriu aceste rânduri, am fost, iubite cititorule, un mort ce am înviat, după ce a intrat Isus în casa sufletului meu. Zile întregi ţi-aş putea spune despre minunatele schimbări ce le-a făcut Isus în viaţa mea şi în sufletul meu, dar oricât ţi-aş spune şi cărţi întregi de-aş scrie, n-aş putea să-ţi spun toată bucuria şi toată fericirea ce o aduce Isus într-un suflet ce L-a primit.

Această bucurie deplină (Ioan 16, 24) o poate simţi şi avea numai cel ce s-a hotărât pentru Isus şi cel ce L-a primit pe Isus în casa sufletului său. Fă şi tu aşa, iubite cititorule, şi vei vedea că adevărate sunt vorbele mele.

Iosif Trifa.