Evanghelia de duminică: despre Lazăr cel sărac şi bogatul

Acum duminică avem la rând pilda cu Lazăr cel sărac, care cerşea la uşa bogatului, pe care până şi câinii îl întreceau în milostenie. Dar moartea a schimbat situaţia; pe Lazăr l-a ridicat din gunoi în sânul lui Avraam, iar pe bogat l-a aruncat în focul iadului (citiţi pe larg această Evanghelie la Luca 16, 19-31).

E foarte cunoscută această Evanghelie, dar înţelesul ei nu este acela că toţi bogaţii ar trece în iad şi toţi săracii în rai. Sunt şi dintre săraci atâţia şi atâţia beţivani şi păcătoşi care vor înfunda iadul - precum şi dintre bogaţii cei milostivi şi credincioşi atâţia şi atâţia vor dobândi raiul.

Evanghelia vrea însă să ne spună încă odată, cu apăs, că averea şi bogăţia se poate face o primejdie pentru mântuirea sufletului.

Pe unii avuţia îi trage în spinii grijilor şi alergărilor trecătoare (Luca 8, 14), pe alţii îi bagă în boala zgârceniei şi iarăşi pe alţii, ca pe bogatul din Evanghelia de duminică îi aruncă şi îi îneacă în valurile desfătărilor, beţiilor şi plăcerilor.

Averea şi banul - zice un sfânt Părinte - sunt bune câtă vreme sunt slugile noastre şi fac ceea ce le poruncim noi, dar sunt o pierzare când se prefac în stăpâni şi ne poruncesc ele nouă.

Evanghelia de duminică ne aduce aminte încă odată de preţul cel mare al milosteniei. Ce ajutor mare în mântuirea sufletului este şi milostenia!

Un sfânt Părinte spune că Împărăţia lui Dumnezeu se poate descuia cu 3 chei: cu o cheie de aur, cu o cheie de fier şi cu o cheie de lemn. Cheia de aur o au aleşii Domnului; o are credinţa şi râvna lor cea strălucitoare ca aurul. Cheia de fier o au cei cu credinţa tare, iar cheia de lemn o au cei ce prin milostenie Îl află pe Isus şi cuvintele Lui: Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut (Matei 25, 40).

La uşa bogatului din Evanghelie era un om ce îmbia bogatului o astfel de cheie... îi îmbia raiul pe un preţ foarte scăzut, dar bogatul n-a voit să-l cumpere. Pe la câte uşi se îmbie şi azi o astfel de cheie, dar oamenii nu vreau să o cumpere! Este om ce cu preţ mic, cumpără mult. Acel preţ mic este milostenia.

Evanghelia de duminică pune în faţa noastră doi cerşetori. Unul este Lazăr care cerşea o coajă de pâine. Dar celălalt cine-i? - vă veţi întreba. Păi celălalt este bogatul care cerşeşte un picur de apă. Foamea şi suferinţele lui Lazăr au ţinut o clipă, dar setea şi suferinţele bogatului vor ţinea o veşnicie. Care a fost oare mai nefericit?

Evanghelia de duminică ne mai spune încă un lucru: ne spune precis, că timpul mântuirii este aici în lumea aceasta; îndată ce murim - s-a isprăvit cu putinţa de a mai putea face ceva. Cât este ziuă, trebuie să lucrezi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze (Ioan 9, 4).

Oh, în ce nebunie mare trăiesc cei ce nu cred în viaţa viitoare şi nu lucră nimic pentru dobândirea ei! Dacă ar învia cineva din morţi - spun unii şi azi - poate că ar crede şi necredincioşii şi s-ar îndrepta.

Vorbă să fie!

Când pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu Cel coborât din cer şi Înviat din morţi nu L-a crezut şi nu-L crede lumea - cum ar putea crede unui biet muritor ce ar învia din morţi? Lumea l-ar lua drept şarlatan.

Adevărat spune Evanghelia: cei ce nu cred în cele câte ne-a descoperit nouă Dumnezeu, nici chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu vor crede. Va veni însă o vreme când vor crede, dar atunci va fi prea târziu!...

Un vestitor al Evangheliei spunea în gura mare că iadul e plin de credincioşi. Cum aşa? - se întreba lumea mirată. Păi aşa, că toţi cei ajunşi în osânda iadului îşi văd orbia şi nebunia sufletească în care au trăit... văd iubirea şi dragostea Tatălui ceresc pe care au batjocorit-o... văd Crucea Golgotei care le-a îmbiat mântuirea... văd toate şi cred acum în toate, dar credinţa nu le mai ajută la nimic!

Aici vom aminti că iadul va fi plin şi de altfel de credincioşi: de cei care cred în Dumnezeu şi se tem de El, dar fac voile diavolului.

Scumpii mei fraţi ostaşi şi toţi care vă pregătiţi pentru viaţa cea viitoare! Strigaţi pe păcătoşi să se oprească din căile pierzării, căci desfătarea şi dulceaţa lumii trece, dar osânda rămâne în veci!

Iosif Trifa.