Evanghelia de duminică: despre Lazăr cel sărac și bogatul
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Acum duminică avem la rând pilda cu Lazăr cel sărac, care cerșea la ușa bogatului, pe care până și câinii îl întreceau în milostenie. Dar moartea a schimbat situația; pe Lazăr l-a ridicat din gunoi în sânul lui Avraam, iar pe bogat l-a aruncat în focul iadului (citiți pe larg această Evanghelie la Luca 16, 19-31).
E foarte cunoscută această Evanghelie, dar înțelesul ei nu este acela că toți bogații ar trece în iad și toți săracii în rai. Sunt și dintre săraci atâția și atâția bețivani și păcătoși care vor înfunda iadul - precum și dintre bogații cei milostivi și credincioși atâția și atâția vor dobândi raiul.
Evanghelia vrea însă să ne spună încă odată, cu apăs, că averea și bogăția se poate face o primejdie pentru mântuirea sufletului.
Pe unii avuția îi trage în spinii grijilor și alergărilor trecătoare (Luca 8, 14), pe alții îi bagă în boala zgârceniei și iarăși pe alții, ca pe bogatul din Evanghelia de duminică îi aruncă și îi îneacă în valurile desfătărilor, bețiilor și plăcerilor.
Averea și banul - zice un sfânt Părinte - sunt bune câtă vreme sunt slugile noastre și fac ceea ce le poruncim noi, dar sunt o pierzare când se prefac în stăpâni și ne poruncesc ele nouă.
Evanghelia de duminică ne aduce aminte încă odată de prețul cel mare al milosteniei. Ce ajutor mare în mântuirea sufletului este și milostenia!
Un sfânt Părinte spune că Împărăția lui Dumnezeu se poate descuia cu 3 chei: cu o cheie de aur, cu o cheie de fier și cu o cheie de lemn. Cheia de aur o au aleșii Domnului; o are credința și râvna lor cea strălucitoare ca aurul. Cheia de fier o au cei cu credința tare, iar cheia de lemn o au cei ce prin milostenie Îl află pe Isus și cuvintele Lui: Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut (Matei 25, 40).
La ușa bogatului din Evanghelie era un om ce îmbia bogatului o astfel de cheie... îi îmbia raiul pe un preț foarte scăzut, dar bogatul n-a voit să-l cumpere. Pe la câte uși se îmbie și azi o astfel de cheie, dar oamenii nu vreau să o cumpere! Este om ce cu preț mic, cumpără mult. Acel preț mic este milostenia.
Evanghelia de duminică pune în fața noastră doi cerșetori. Unul este Lazăr care cerșea o coajă de pâine. Dar celălalt cine-i? - vă veți întreba. Păi celălalt este bogatul care cerșește un picur de apă. Foamea și suferințele lui Lazăr au ținut o clipă, dar setea și suferințele bogatului vor ținea o veșnicie. Care a fost oare mai nefericit?
Evanghelia de duminică ne mai spune încă un lucru: ne spune precis, că timpul mântuirii este aici în lumea aceasta; îndată ce murim - s-a isprăvit cu putința de a mai putea face ceva. Cât este ziuă, trebuie să lucrezi; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze (Ioan 9, 4).
Oh, în ce nebunie mare trăiesc cei ce nu cred în viața viitoare și nu lucră nimic pentru dobândirea ei! Dacă ar învia cineva din morți - spun unii și azi - poate că ar crede și necredincioșii și s-ar îndrepta.
Vorbă să fie!
Când pe Însuși Fiul lui Dumnezeu Cel coborât din cer și Înviat din morți nu L-a crezut și nu-L crede lumea - cum ar putea crede unui biet muritor ce ar învia din morți? Lumea l-ar lua drept șarlatan.
Adevărat spune Evanghelia: cei ce nu cred în cele câte ne-a descoperit nouă Dumnezeu, nici chiar dacă ar învia cineva din morți, nu vor crede. Va veni însă o vreme când vor crede, dar atunci va fi prea târziu!...
Un vestitor al Evangheliei spunea în gura mare că iadul e plin de credincioși. Cum așa? - se întreba lumea mirată. Păi așa, că toți cei ajunși în osânda iadului își văd orbia și nebunia sufletească în care au trăit... văd iubirea și dragostea Tatălui ceresc pe care au batjocorit-o... văd Crucea Golgotei care le-a îmbiat mântuirea... văd toate și cred acum în toate, dar credința nu le mai ajută la nimic!
Aici vom aminti că iadul va fi plin și de altfel de credincioși: de cei care cred în Dumnezeu și se tem de El, dar fac voile diavolului.
Scumpii mei frați ostași și toți care vă pregătiți pentru viața cea viitoare! Strigați pe păcătoși să se oprească din căile pierzării, căci desfătarea și dulceața lumii trece, dar osânda rămâne în veci!
Iosif Trifa.