Evanghelia de duminică: despre rugăciune

Și un om din norod I-a răspuns: Învățătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. Oriunde îl apucă, îl trântește la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâșnește din dinți, și rămâne țeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, și n-au putut. O, neam necredincios! le-a zis Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceți-l la Mine. L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ, și se zvârcolea făcând spumă la gură. Isus a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când îi vine așa? Din copilărie, a răspuns el. Și de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poți face ceva, fie-Ți milă de noi și ajută-ne. Isus a răspuns: Tu zici: Dacă poți! Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede! Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele! Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, și i-a zis: Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși afară din copilul acesta și să nu mai intri în el.

Și duhul a ieșit, țipând și scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, așa că mulți ziceau: A murit! Dar Isus l-a apucat de mână și l-a ridicat. Și el s-a sculat în picioare. Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta? Acest soi de draci, le-a zis El, nu poate ieși decât prin rugăciune și post (Marcu 9, 17-29).

Să luăm aminte, că duhul cel mut care-l chinuia pe tânărul din Evanghelie, se află și astăzi printre noi. Patimile cele rele și păcatele sunt tot atâtea duhuri rele care tulbură și chinuie pe oamenii cuprinși de ele. Aceste duhuri rele ne spune Evanghelia că nu se pot alunga cu nimic altceva decât cu post și rugăciune. Despre post gazeta noastră a învățat în nr. 7, și acum va învăța ceva despre rugăciune.

Ce este rugăciunea? Nu este altceva decât o grăire, o vorbire a sufletului nostru cu Dumnezeu. Prin rugăciune putem vorbi cu Dumnezeu oricând și oriunde. Ce dar mare și sfânt este acesta! De-ai merge la un domn mai mare din această lume, trebuie să-l cauți la ceas anumit pe la toate ușile cu pălăria în mână. Și apoi trebuie să-i vorbești frumos, acurat și repede ca să nu-l superi cumva să te dea afară - și iată prin rugăciune Domnul domnilor și Împăratul împăraților stă cu noi de vorbă oriunde și oricând. Mare cinste ne este nouă aceasta, precum a zis Moise: iată, eu care sunt pământ și cenușă, am început a grăi cu Domnul.

Să luăm însă aminte că nu orice rugăciune ajută sufletului, ci numai cea bună și adevărată. Hristos a mustrat rugăciunea cea îngâmfată a fariseului, învățându-ne să ne rugăm cu smerenie și umilință ca vameșul. Hristos mustra pe jidovi și zicea despre ei: neamul acesta cu buzele Mă cinstește, dar cu inima sa este departe de Mine, învățându-ne prin aceasta că adevărata rugăciune nu pleacă numai din buze, ci trebuie să plece din căldura inimii precum scrie la Evanghelie: din belșugul inimii vorbește gura (Matei 12, 34). Căldura și dragostea dinăuntru trebuie să miște buzele dinafară, pe când la noi de multe ori numai buzele aleargă, dar inima stă pe loc. Pentru acest fel de rugăciune mustra Isus pe oameni zicând: Când vă rugați, să nu bolborosiți aceleași vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați (Matei 6, 7). Când te rogi silește-te ca toată vorba ta să fie rostită rar, la înțeles, cu pricepere, cu duh, pentru că nu mulțimea vorbelor face rugăciunea bună, ci căldura, înțelegerea și duhul cu care te rogi, precum scrie și ap. Pavel: mă voi ruga cu duhul și mă voi ruga și cu mintea (1 Cor. 14, 15).

Dacă rugându-te cu pricepere și inimă vei simți că s-aprinde ceva în sufletul tău, vei simți că mâinile ți se strâng mai cu căldură către olaltă și ochii ți se umezesc - atunci te rogi cu adevărat și cu folos pentru sufletul tău.

Rugăciunea cea cu putere și folos trebuie apoi făcută cu credință și stăruință. Crede numai, toate sunt cu putință credinciosului... a zis Isus către tatăl fiului din Evanghelie.

Prin rugăciune trebuie apoi să omorâm mereu păcatul și să-l scoatem din viața noastră. Rugăciunea cu păcatul laolaltă nu pot petrece. Ori rugăciunea omoară păcatul, ori păcatul omoară rugăciunea.

Să facem deci rugăciunea cea bună, care împreună cu postul cel bun ne vor fi de apărare împotriva duhului celui mut și de mântuire sufletului nostru.

Iosif Trifa.