Foto Pr. Iosif Trifa

Evanghelia de duminică: calea crucii

Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare

Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea, și să Mă urmeze. Căci oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei, o va mântui. Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Pentru că de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina și Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinții îngeri (Marcu 8, 34-38).
Iată cât de frumoasă este Evanghelia de duminică. Ea cuprinde tot ce trebuie să facem pentru mântuirea sufletului nostru. Să luăm pe rând învățăturile din ea:
- Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine... zice Evanghelia. Asta înseamnă că dacă vrei să pleci după Hristos, trebuie să te hotărăști pentru El, trebuie să intri în slujba Lui și să asculți de El și de voia Lui. Voile tale de cele mai multe ori sunt voile trupului și ale gândurilor (Efes. 2, 3), adică voile Satanei și ale păcatului și de aceea trebuie să te lepezi de ele și să-L primești pe Hristos de Stăpân, Poruncitor și Împărat în casa sufletului tău. Ori nu știți că voi nu sunteți ai voștri, zice ap. Pavel (1 Cor. 6, 19), ci sunteți ai lui Hristos care v-a răscumpărat cu un preț? Lepădarea de sine asta înseamnă: să-ți dai mâinile tale, picioarele tale, inima ta, vorbele și gândurile tale, să-ți dai tot ce ai lui Hristos, să le pui în slujba lui Hristos și în ascultarea de El.
Dar lucrul acesta nu e ușor. De aceea zice mai departe Evanghelia că oricine vrea să se lepede de sine trebuie:
- Să-și ia crucea sa, adică să porți luptă cu patimile, cu plăcerile, cu ispitele ce ți le scoate lumea aceasta în calea ta de mergere înainte după Hristos. Dar în această luptă noi am cădea neputincioși la cel dintâi pas, dacă înaintea noastră n-am avea Crucea lui Hristos, adică Jertfa cea mare a răstignirii lui Hristos pentru păcatele noastre. Cititorule! Privește chipul de mai sus și-ți dă seama că pentru tine suie Hristos Golgota. Pentru păcatele tale și ale mele și ale noastre a tuturor. Crucea pe care o duce Hristos pe umerii Săi ca să moară pe ea este darul prin care ne-a venit iertare și mântuire de pieirea cea veșnică. Dacă tu ai înțeles acest dar al mântuirii tale prin Jertfa lui Hristos, apoi acest dar al Crucii îți dă și ție putere și tărie să mergi înainte după Hristos, ducându-ți crucea ta. Acest dar al Crucii îți dă putere să biruiești păcatul și să sporești în fapte bune. Cititorule! Ai înțeles tu acest dar și înțelegându-l, te-ai răstignit și tu față de lume? (Gal. 6, 14), sau făcând voile trupului și ale gândurilor, răstignești din nou pe Fiul lui Dumnezeu? (Evrei 6, 6).
- Dar cine-și va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va mântui, - asta înseamnă că pentru Hristos trebuie să fim gata oricând să jertfim orice, chiar și viața noastră. Nici necazul, nici strâmtorarea, nici goana, foametea, golătatea, nevoia sau sabia, să nu ne despartă pe noi de dragostea lui Hristos (Rom. 8, 35-38).
- Că ce ar folosi omului de ar dobândi lumea întreagă și își va pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? - zice mai departe Evanghelia. Scrieți aceste vorbe cu slove de aur pe pereții casei voastre și mai ales în mintea și inima voastră, pentru ca să nu uitați niciodată că sufletul este ceea ce avem noi mai scump și mai de preț în această lume. Astăzi însă se pare că sufletul a ajuns cel mai lesne negoț. Câți nu-și dau sufletul pentru o plăcere, pentru o frumusețe trecătoare, câți nu și-l vând pentru lăcomia unui câștig, unui blid de linte?
Câți sunt apoi de aceia care au uitat cu totul că și sufletul își are lipsurile și cerințele lui. Cititorule! Și sufletul își are foamea sa care cere mâncare, setea lui care cere băutură (dar nu rachiu!) și bolile lui care cer lecuire și tămăduire. Simțești tu foamea, setea și boala sufletului tău și umbli în rândul lor, sau asculți de amăgirea Satanei că mai ai vreme de acele treburi?
Cititorule! Calea crucii este calea sufletului tău, este grija și îngrijirea de sufletul tău. Calea crucii este calea cea strâmtă ce duce la viață. Mergi tu pe această cale, sau ai apucat pe cea largă ce duce la pieire?
Iosif Trifa.
Articol 6 din 223
Folosește săgețile ← → pentru navigare