Evanghelia de duminică: Isus, Mijlocitor între noi şi Dumnezeu

După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora, pe care I i-ai dat Tu. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, şi Eu sunt proslăvit în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat şi nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Dar acum Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. Le-am dat Cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume (Ioan 17, 1-14).

În Evanghelia de mai sus este pusă toată taina vieţii noastre şi toată taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti. Această taină se cuprinde pe scurt în cuvintele Evangheliei: Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Începutul şi sfârşitul mântuirii noastre acesta este: să cunoşti pe Dumnezeu şi pe Fiul Său Cel Sfânt.

Dar cine nu cunoaşte pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos? - vă veţi întreba dv. miraţi... ce învăţătură nouă este aceasta, când şi pruncii o cunosc?... Eu însă cutez a spune că oamenii nu cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Nu spun eu acest lucru. Îl spune Scriptura care zice: Cine zice: „Îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el (1 Ioan 2, 4); Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum (1 Ioan 2, 9). Fărădelegile zilelor noastre sunt tot atâtea dovezi că oamenii de azi nu cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu Îl putem cunoaşte cu adevărat numai prin Isus Hristos. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică (Ioan 3, 16)... Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (Ioan 3, 36). Cine vrea să cunoască cu adevărat pe Dumnezeu, trebuie să cunoască şi să primească mai întâi pe Isus Hristos, care ne-a împăcat cu Dumnezeu prin moartea Lui (Rom. 5, 10) şi ne-a făcut fiii lui Dumnezeu. Cei mai mulţi oameni cunosc şi azi tot numai pe Dumnezeu din Vechiul Testament, care pedepseşte şi porunceşte să nu faci ceea şi ceea, dar nu cunosc pe Dumnezeu prin Isus Mântuitorul, care a venit aducându-ne dar şi putere să ne facem - prin Jertfa Lui - fiii lui Dumnezeu (Ioan 1, 12) şi să putem trăi o viaţă după voia lui Dumnezeu. Pe Isus Hristos trebuie să-L cunoaştem şi să-L primim ca pe Mijlocitorul între noi şi Dumnezeu. Căci este un Singur Dumnezeu şi este un Singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi (1 Tim. 2, 5-6). Pe Isus Hristos trebuie să-L primim ca pe Mijlocitorul şi Împăciuitorul dintre noi şi Dumnezeu. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit (1 Ioan 2, 1). O, ce bun Mijlocitor avem noi în Isus Hristos! El a săvârşit lucrul ce I s-a dat, adică ne-a câştigat totul prin Jertfa Lui cea sfântă. El ne îmbie cu un dar ce ne poate îndată scăpa de păcat. El ne îmbie cu un dar care ne poate face îndată fiii lui Dumnezeu. Taina vieţii celei adevărat creştineşti aceasta este: să-L primeşti pe Mântuitorul şi Jertfa Lui cea sfântă şi prin El să trăieşti o viaţă nouă după voia lui Dumnezeu, ca un copil iubit al Lui. În această stare vrea Isus să-l facă pe fiecare om desăvârşit, cum spune în Evanghelia de mai sus.

Însă cei mai mulţi creştini n-au primit în chipul acesta pe Mântuitorul, şi de aceea nu este putere creştinească în viaţa lor. Eu socot că şi viaţa poporului nostru este prea săracă într-o viaţă şi fapte de putere creştinească, tocmai din pricina că Isus Mântuitorul nu stă de-ajuns în mijlocul vieţii noastre sufleteşti. Când eram preot la sat am făcut odată o mică încercare cu câţiva păstoriţi să aflu cum se roagă cu cuvintele lor (nu cu rugăciuni învăţate din cărţi). Rezultatul a fost că abia 5%, au pomenit în rugăciunile lor ceva puţin despre Isus, Marele Mijlocitor între noi şi Dumnezeu. Din rugăciunile celorlalţi a lipsit cu totul Isus Hristos. (Ar trebui revăzute şi unele cărţi de rugăciuni în care sunt prea puţine rugăciuni către Isus Mântuitorul). Isus Mântuitorul să nu lipsească din toate rugăciunile noastre, din toate cererile noastre. Clipă de clipă să vorbim cu El şi prin El să avem legătură cu cerul şi cu Dumnezeu Tatăl.

O, cât de frumoasă este rugăciunea Mântuitorului de mai sus! Ea cuprinde împlinirea Evangheliei pe pământ. Numai cât durere, noi oamenii, şi omenirea de azi, nu trăim şi n-am ajuns această împlinire, ci dimpotrivă parcă, ne-am depărtat de ea. În rugăciunea din Evanghelie, Isus zice: Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor şi oamenii au păzit Numele Tău... şi ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis.

Dar, o cât suntem de departe de împlinirea cuvintelor Domnului, de mai sus! Lumea de azi e plină mai tare ca oricând de răutăţi, în semnul că oamenii de azi n-au primit cu adevărat darul şi mântuirea ce ne-a câştigat-o Mântuitorul cu scump sângele Lui. Suntem parcă mai departe ca oricând de a fi toţi oamenii una, adică fiii lui Dumnezeu şi fraţi laolaltă. Evanghelia de duminică nu este a vremilor noastre, ci este a veacurilor viitoare, când oamenii vor primi cu adevărat pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, şi poruncile Tatălui pe care le-a făcut cunoscute oamenilor. Atunci va fi bucurie deplină în sufletul oamenilor şi pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului (Isaia 11, 9).

Cititorule! Ia seama că Evanghelia de duminică îţi este spre osândă, dacă trăieşti în fărădelegi. Isus spune apriat că a săvârşit lucrul ce I s-a dat, adică a deschis fiecărui om calea spre mântuire şi ne-a dat fiecăruia darul să ne curăţim de păcate cu scump sângele Lui, ca astfel să fim şi să ne facem una cu El şi cu Tatăl. Ai primit tu această mântuire ce ţi se dă în dar; te-ai curăţit tu prin acest dar de păcatele tale? Iată o întrebare la care vei avea să răspunzi în Ziua Judecăţii!...

Iosif Trifa.