Evanghelia de duminică: Isus, Mijlocitor între noi și Dumnezeu

După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, și a zis: Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veșnică tuturor acelora, pe care I i-ai dat Tu. Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: tot ce este al Meu, este al Tău, și ce este al Tău, este al Meu, și Eu sunt proslăvit în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat și nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Dar acum Eu vin la Tine; și spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. Le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume (Ioan 17, 1-14).

În Evanghelia de mai sus este pusă toată taina vieții noastre și toată taina cea mare a mântuirii noastre sufletești. Această taină se cuprinde pe scurt în cuvintele Evangheliei: Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Începutul și sfârșitul mântuirii noastre acesta este: să cunoști pe Dumnezeu și pe Fiul Său Cel Sfânt.

Dar cine nu cunoaște pe Dumnezeu și pe Isus Hristos? - vă veți întreba dv. mirați... ce învățătură nouă este aceasta, când și pruncii o cunosc?... Eu însă cutez a spune că oamenii nu cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Nu spun eu acest lucru. Îl spune Scriptura care zice: Cine zice: „Îl cunosc” și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos, și adevărul nu este în el (1 Ioan 2, 4); Cine zice că este în lumină, și urăște pe fratele său, este încă în întuneric până acum (1 Ioan 2, 9). Fărădelegile zilelor noastre sunt tot atâtea dovezi că oamenii de azi nu cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu Îl putem cunoaște cu adevărat numai prin Isus Hristos. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică (Ioan 3, 16)... Cine crede în Fiul, are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (Ioan 3, 36). Cine vrea să cunoască cu adevărat pe Dumnezeu, trebuie să cunoască și să primească mai întâi pe Isus Hristos, care ne-a împăcat cu Dumnezeu prin moartea Lui (Rom. 5, 10) și ne-a făcut fiii lui Dumnezeu. Cei mai mulți oameni cunosc și azi tot numai pe Dumnezeu din Vechiul Testament, care pedepsește și poruncește să nu faci ceea și ceea, dar nu cunosc pe Dumnezeu prin Isus Mântuitorul, care a venit aducându-ne dar și putere să ne facem - prin Jertfa Lui - fiii lui Dumnezeu (Ioan 1, 12) și să putem trăi o viață după voia lui Dumnezeu. Pe Isus Hristos trebuie să-L cunoaștem și să-L primim ca pe Mijlocitorul între noi și Dumnezeu. Căci este un Singur Dumnezeu și este un Singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși, ca preț de răscumpărare pentru toți (1 Tim. 2, 5-6). Pe Isus Hristos trebuie să-L primim ca pe Mijlocitorul și Împăciuitorul dintre noi și Dumnezeu. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit (1 Ioan 2, 1). O, ce bun Mijlocitor avem noi în Isus Hristos! El a săvârșit lucrul ce I s-a dat, adică ne-a câștigat totul prin Jertfa Lui cea sfântă. El ne îmbie cu un dar ce ne poate îndată scăpa de păcat. El ne îmbie cu un dar care ne poate face îndată fiii lui Dumnezeu. Taina vieții celei adevărat creștinești aceasta este: să-L primești pe Mântuitorul și Jertfa Lui cea sfântă și prin El să trăiești o viață nouă după voia lui Dumnezeu, ca un copil iubit al Lui. În această stare vrea Isus să-l facă pe fiecare om desăvârșit, cum spune în Evanghelia de mai sus.

Însă cei mai mulți creștini n-au primit în chipul acesta pe Mântuitorul, și de aceea nu este putere creștinească în viața lor. Eu socot că și viața poporului nostru este prea săracă într-o viață și fapte de putere creștinească, tocmai din pricina că Isus Mântuitorul nu stă de-ajuns în mijlocul vieții noastre sufletești. Când eram preot la sat am făcut odată o mică încercare cu câțiva păstoriți să aflu cum se roagă cu cuvintele lor (nu cu rugăciuni învățate din cărți). Rezultatul a fost că abia 5%, au pomenit în rugăciunile lor ceva puțin despre Isus, Marele Mijlocitor între noi și Dumnezeu. Din rugăciunile celorlalți a lipsit cu totul Isus Hristos. (Ar trebui revăzute și unele cărți de rugăciuni în care sunt prea puține rugăciuni către Isus Mântuitorul). Isus Mântuitorul să nu lipsească din toate rugăciunile noastre, din toate cererile noastre. Clipă de clipă să vorbim cu El și prin El să avem legătură cu cerul și cu Dumnezeu Tatăl.

O, cât de frumoasă este rugăciunea Mântuitorului de mai sus! Ea cuprinde împlinirea Evangheliei pe pământ. Numai cât durere, noi oamenii, și omenirea de azi, nu trăim și n-am ajuns această împlinire, ci dimpotrivă parcă, ne-am depărtat de ea. În rugăciunea din Evanghelie, Isus zice: Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor și oamenii au păzit Numele Tău... și ei au păzit Cuvântul Tău. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis.

Dar, o cât suntem de departe de împlinirea cuvintelor Domnului, de mai sus! Lumea de azi e plină mai tare ca oricând de răutăți, în semnul că oamenii de azi n-au primit cu adevărat darul și mântuirea ce ne-a câștigat-o Mântuitorul cu scump sângele Lui. Suntem parcă mai departe ca oricând de a fi toți oamenii una, adică fiii lui Dumnezeu și frați laolaltă. Evanghelia de duminică nu este a vremilor noastre, ci este a veacurilor viitoare, când oamenii vor primi cu adevărat pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, și poruncile Tatălui pe care le-a făcut cunoscute oamenilor. Atunci va fi bucurie deplină în sufletul oamenilor și pământul va fi plin de cunoștința Domnului (Isaia 11, 9).

Cititorule! Ia seama că Evanghelia de duminică îți este spre osândă, dacă trăiești în fărădelegi. Isus spune apriat că a săvârșit lucrul ce I s-a dat, adică a deschis fiecărui om calea spre mântuire și ne-a dat fiecăruia darul să ne curățim de păcate cu scump sângele Lui, ca astfel să fim și să ne facem una cu El și cu Tatăl. Ai primit tu această mântuire ce ți se dă în dar; te-ai curățit tu prin acest dar de păcatele tale? Iată o întrebare la care vei avea să răspunzi în Ziua Judecății!...

Iosif Trifa.