Evanghelia de duminică: pilda cu bogatul cel nebun (2)

Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine, şi zicea: Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile. Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te! Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu (Luca 12, 16-21).

Minunată pildă. Parcă nici o tâlcuire nu mai trebuie la ea. O putem vedea şi în zilele noastre. E plină lumea de astfel de pilde. E plină lumea de oamenii care trăiesc şi mor în chipul bogatului din Evanghelie. Să cercetăm puţin această pildă.

Voi spune îndată la început că nu averea şi strângerea averii l-a pierdut pe bogatul din Evanghelie. Averea şi strângerea ei nu este un păcat. Ea ne-a fost lăsată odată cu testamentul ce i s-a dat lui Adam în Grădina Edenului: În sudoarea feţei tale îţi vei câştiga pâinea şi cele de lipsă traiului. Păcatul se iveşte însă atunci când averea se face scopul vieţii noastre; când trăim numai ca să strângem averi. Noi nu trăim ca să strângem averi trecătoare. Căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui (Luca 12, 15). Averea e numai un scop trecător, de lipsă pentru traiul nostru cel trecător.

Scopul vieţii noastre este să ne îmbogăţim în Dumnezeu şi să dobândim mântuirea sufletului. Trăind în lume, trebuie să ne îngrijim şi de ale traiului, dar adevărata noastră grijă care să se ridice peste toate celelalte trebuie să fie: mântuirea sufletului, grija de cele sufleteşti. O cumpănă dreaptă şi înţeleaptă trebuie să fie între grijile cele sufleteşti şi cele trecătoare.

O înţelegere dreaptă şi înţeleaptă trebuie să fie între cele două surori din viaţa noastră: între Marta cu grijile vieţii trecătoare şi între Maria cu grijile vieţii celei veşnice. Marta trebuie să asculte totdeauna de Maria.

Aici era şi greşeala şi nebunia bogatului din Evanghelie. Cumpăna vieţii lui era răsturnată cu totul. El trăia numai pentru avere. Scopul vieţii lui era... lărgirea hambarelor şi cuvintele: Bea, mănâncă şi te veseleşte. Totul pentru cele trecătoare, nimic pentru suflet. Totul pentru lume, nimic pentru cer.

Dacă nu băgăm de seamă, averea şi grijile cele trecătoare se pot face o mare primejdie pentru sufletul nostru. Lăcomia averilor înăduşă grija de cele sufleteşti... îi face pe oameni zgârciţi... îi face să-şi uite şi de moarte.

Cu averile şi bunurile cele trecătoare, diavolul trezeşte în om ispita lăcomiei. Lăcomia averilor înăduşă grija de suflet... strică gustul de cele sufleteşti. Omul cuprins de lăcomia celor trecătoare, n-are nici o plăcere şi nici o înţelegere pentru cele sufleteşti. Să nu-i vorbeşti de Isus Hristos şi de mântuirea sufletului; să-i vorbeşti numai de gunoi, de vite, de câştiguri şi de alte lucruri lumeşti.

Bogatul din Evanghelie îşi strânsese o avere mare şi acum era frământat de gândul că n-avea hambare destule. Din prisosul averii, el şi-ar fi putut face un ajutor de mântuirea sufletească. În jurul lui erau o grămadă de hambare goale: casa orfanilor, văduvelor, săracilor şi lipsiţilor. Dar în loc de acest lucru bun, el face planuri cum să-şi cheltuiască prisosul averii în chefuri şi desfătări lumeşti. Sufletul lui înseta şi suspina după Dumnezeu (Psalm 62), după mântuire, însă el îl îmbia cu... mâncare şi băutură. Ah! ce nebunie! E aceasta o nebunie de care-i plină şi lumea de azi.

Pilda aceasta este parcă Evanghelia vremilor de azi, pentru că şi azi cei mai mulţi oameni îşi îmbie sufletul cu... chefuri, cu mâncări şi băuturi. Bea, mănâncă şi te veseleşte, - aceste vorbe sunt parcă crezul şi credeul oamenilor de azi. Parola vremurilor noastre este: cât mai multe averi şi câştiguri, pentru ca să ne putem face cât mai multe plăceri şi desfătări lumeşti.

Bogatul din pilda Evangheliei a murit înainte de a-şi vedea împlinit planul cu... bea, mănâncă şi te veseleşte. Într-o noapte moartea l-a trecut pe neaşteptate în iad. Din toate averile şi planurile lui n-a putut duce cu el decât 4 scânduri şi hainele de pe el. Pilda lui şi moartea lui e pusă în faţa noastră ca o strigare. Ea strigă tuturor: aveţi grijă că scopul vieţii voastre nu sunt averile şi plăcerile. Îmbogăţiţi-vă în Dumnezeu, căci nu ştiţi ziua şi ceasul când moartea va curma zilele voastre.

Dragă cititorule! Că strângi averea să poţi trăi şi să o poţi lăsa copiilor tăi, bine faci. Eşti chiar dator să faci aşa. Dar pentru sufletul tău nu înseamnă nimic că vei muri în casă nouă sau veche, cu moşie mică sau mai mare. Pentru sufletul tău are însemnătate numai întrebarea: ce avere sufletească vei avea în clipele morţii... cu ce te-ai îmbogăţit în Dumnezeu... cu ce avere şi cu câtă avere sufletească vei trece în cealaltă lume.

Ah, ce nebunie văd eu în lume! E plină lumea de oameni ce aleargă, strâng, zidesc, îşi lărgesc moşiile şi hambarele, dar vai, n-au nici o avere sufletească! Sunt săraci de orice avere sufletească, şi poate că moartea îi pândeşte. Toată truda lor şi toată viaţa lor curge spre cele trecătoare, şi poate că în noaptea asta sau în cealaltă, moartea îi va chema în cealaltă lume. Alţii fac şi mai rău: îşi cheltuiesc vremea în chefuri, beţii şi desfătări. Se îmbogăţesc în averea diavolului, şi moartea stă gata să-i mute în iad. Ah, ce nebunie este a trăi o astfel de viaţă pierdută pentru Împărăţia lui Dumnezeu!

Iosif Trifa.