Evanghelia de duminică: Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit? (1)

Îndată după aceea Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor. După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, și El era singur acolo. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au spăimântat și au zis: Este o nălucă! Și de frică au țipat. Isus le-a zis îndată: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți! Doamne, I-a răspuns Petru, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape. Vino! I-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie, și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.

Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; și fiindcă începea să se afunde, a strigat: Doamne, scapă-mă! Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Și după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, și I-au zis: Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu! După ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenazaretului (Matei 14, 22-34).

Cititorule! Uită-te înainte. Hristos stă și înaintea ta ca înaintea lui Petru și te cheamă să mergi la El, trecând peste valurile acestei vieți. Uită-te la El neîncetat, uită-te cu credință tare și nu te teme. Orice valuri și orice vânturi de ispite și patimi și necazuri s-ar ridica împotriva ta, tu nu te înfricoșa. Mântuitorul Hristos este lângă tine, îți întinde mâna, te ajută până când... și tu ești ca El și trăiești cu El și cu învățăturile Lui.

Totul este cu putință celui ce crede, zicea Isus (Marcu 9, 23). Nu te teme, crede numai (Marcu 5, 36)... Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă ați zice muntelui acestuia: Ridică-te de aici, și aruncă-te în mare, se va face (Matei 21, 21)... Credința ta te-a mântuit (Marcu 5, 34). Această credință și astăzi face minuni. Și astăzi toate sunt cu putință celui ce crede. Credința cea tare și astăzi tămăduiește bolnavi, mută munți. De câte ori se întâmplă că doctorii spun de atare bolnav că va muri, și cel bolnav nu moare, ci se tămăduiește prin credință. De câte ori viața ridică în fața noastră munți întregi de necazuri, primejdii și greutăți, și numai credința îi mută din calea noastră.

Dar nu orice credință poate face aceste minuni, ci numai credința cea vie, cea tare, cea încrezătoare, cea ascultătoare și roditoare. Credința cea vie trebuie să te pună în legătură zilnică și neîncetată cu Mântuitorul, cea încrezătoare trebuie să-ți dea încredere că Jertfa lui Isus te-a iertat, te-a scăpat și mântuit. Credința cea ascultătoare trebuie să te pună în credința lui Hristos. Să trăiești pentru El și să fi stăpânit de El. Credința cea roditoare trebuie să facă din tine pomul cel roditor de roadele faptelor bune.

Ceea ce este rădăcina pentru un pom, aceea este credința pentru un om. Puterea și sănătatea oricărui pom stă în rădăcinile ce le are. Dacă are rădăcini sănătoase, tari și adânci, pomul este sănătos, face frunze, flori și roade și stă neclintit în fața vânturilor și furtunilor. Dimpotrivă, dacă rădăcinile lui sunt slabe și putrede, - pomul slăbește și el, se usucă și vânturile îl doboară și îl rup. Întocmai așa sunt și rădăcinile credinței pentru pomul vieții noastre. Dacă rădăcinile credinței noastre sunt tari, adânci și sănătoase, pomul vieții noastre este sănătos și arată florile dragostei și roadele faptelor bune. Orice vânturi și furtuni de necazuri, de întristări, de ispite sau păcate ar sufla în pomul vieții noastre, nu-l pot rupe și doborî, până când rădăcinile credinței lui sunt tari și sănătoase.

Cititorule! Începutul mântuirii tale este credința. Strigă și tu cu bolnava din Evanghelie: Cred Doamne, ajută necredinței mele!

Iosif Trifa.