Evanghelia de duminică: Cele 4 stări ale mântuirii sufleteşti (2)

Şi un om din norod I-a răspuns: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi, şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut. O, neam necredincios! le-a zis Isus. Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine. L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ, şi se zvârcolea făcând spumă la gură. Isus a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când îi vine aşa? Din copilărie, a răspuns el. Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne. Isus a răspuns: Tu zici: Dacă poţi! Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede! Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta şi să nu mai intri în el. Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: A murit! Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare. Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta? Acest soi de draci, le-a zis El, nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post (Matei 17, 21).

Prin patru stări ne spune Evanghelia că a trecut tămăduirea copilului care avea duh mut. Întâia dată ne spune Evanghelia cât de rău îl chinuia duhul cel mut, adică diavolul. A doua oară că părinţii l-au adus la Isus. A treia oară ne spune Evanghelia că i-a fost mai rău când s-a apropiat de Isus - şi a patra oară ne spune că s-a tămăduit deplin.

Să luăm aminte că prin aceste 4 stări trebuie să treacă şi mântuirea noastră sufletească. Întâia dată trebuie să ne dăm seama că duhul mut din Evanghelie sunt păcatele şi patimile cele rele, cu ajutorul cărora diavolul se face stăpân peste viaţa omului ce le primeşte. O, cum îl chinuie şi azi diavolul pe omul cuprins de patimi rele! Aţi văzut spre pildă, cum zbiară, înjură, sparge, loveşte şi se tăvăleşte prin noroi omul cel beat? Diavolul păcătuieşte de la început (1 Ioan 3, 8) şi de câte ori păcătuim, sau apucăm patimi rele, diavolul prinde putere asupra noastră. Din această stare trebuie să fugim, trebuie să scăpăm, - şi altă scăpare n-avem decât la Mântuitorul nostru Isus Hristos, care a venit ca să nimicească lucrările diavolului (1 Ioan 3, 8).

Ca și copilul din Evanghelie, trebuie să ne apropiem şi noi cu bolile sufleteşti de Mântuitorul.

Eu am vorbit cu mulţi creştini cuprinşi de patimi urâte şi i-am chemat să se lase de ele. Aproape toţi mi-au răspuns: am încercat părinte, dar nu pot; mi-am pus de multe ori în gând să mă las de ceea şi ceea - şi n-am putut... Eu le-am răspuns aşa: n-aţi putut, pentru că aţi încercat să faceţi acest lucru din puterile voastre, iar Domnul Isus a spus apriat: căci fără de Mine, nu puteţi face nimic (Ioan 15, 5). Să scapi de chinurile patimilor şi păcatelor, înseamnă mai întâi să-ţi faci o legătură vie cu Mântuitorul şi să alergi în braţele Lui mântuitoare. Să scapi de patimi şi de năravuri urâte, înseamnă să te hotărăşti la o viaţă nouă şi să primeşti un Stăpân nou: pe Mântuitorul Isus Hristos - şi să începi o viaţă nouă cu El. Peste această hotărâre se coboară apoi de sus darul, harul şi puterea Duhului Sfânt, care face din tine o făptură nouă, un om nou, un om duhovnicesc care biruie firea cea păcătoasă şi patimile rele.

Cititorule! Semnul şi dovada că te apropii cu adevărat de Mântuitorul şi mântuirea ta sufletească, trebuie să fie starea a 3-a prin care a trecut copilul din Evanghelie, adică când i s-a făcut mai rău, după ce s-a apropiat de Isus. Când te apropii şi tu cu adevărat de Mântuitorul, ţi se face şi ţie mai rău, adică diavolul se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios - şi de aceea umblă cu toate meşteşugurile să nu te scape din prinsoarea lui. Până când te rogi regulat şi păcătuieşti regulat, te spovedeşti regulat şi păcătuieşti regulat, diavolul şade liniştit şi mulţumit de felul traiului tău, dar îndată ce vrei să o rupi cu păcatul şi să te apropii cu adevărat de Isus, ţi se face şi ţie mai rău, adică diavolul începe şi el a lucra.

Unul din cei ce s-au hotărât împotriva păcatelor şi a intrat în Oastea Domnului îmi scrie: Am ţinut hotărârea până la un loc, dar de la o vreme şi mai tare s-a aprins pofta băuturii în mine şi m-am îmbătat şi mai rău. Altul de altă parte mi se plânge: de când m-am hotărât, nu mai am pace cu oamenii ăştia, că tot strigă după mine că-s pocăit, pentru că după biserică nu mă bag cu ei la crâşmă să beau. Iată aceasta este starea a treia: când omul se hotărăşte pentru Domnul şi se apropie de Domnul, dar diavolul de altă parte pune foc mai mult în patimile omului şi scoate în calea lui fel de fel de prieteni care îl trag de mânecă să se dea iarăşi la roată cu lumea, adică să se întoarcă iarăşi în mocirla din care a ieşit.

Dragă cititorule! Când Satana te chinuie după ce te-ai hotărât împotriva păcatelor şi te-ai apropiat de Mântuitorul şi de mântuirea ta cea sufletească, să nu te sperii: este cea din urmă zvârcolire a lui. Tu nu te teme, stai drept ca un bun ostaş al lui Hristos în faţa meşteşugurilor lui, mai înaintează câţiva paşi în credinţă, în încredere, în alipire faţă de El - şi ai câştigat lupta, trecând în starea a 4-a a fiului din Evanghelie: tămăduirea şi mântuirea ta cea sufletească.

Acestea sunt cele 4 stări şi trepte ale mântuirii noastre sufleteşti. Tu, cititorule, în care din aceste 4 stări te afli?

Vino să ne rugăm zicând:

Isuse Mântuitorule, iată ies şi eu în calea Ta ca fiul din Evanghelie. Diavolul mă chinuie şi pe mine şi mă aruncă în focul şi apele ispitelor şi patimilor. Fie-Ţi milă de mine Doamne, căci ranele din suflet mă dor. Din pustiurile păcatului vin acum la Tine, şi ca un copil scăpat de moarte, vreau să mă ţin de Tine şi să trăiesc cu Tine. Ţie Îţi dau aceste mâini şi picioare pe care le-ai dezlegat din lanţurile Satanei. Ţie Îţi dau ochii, urechile, gura, gândurile, vorbele mele. Toată averea mea trupească şi sufletească o pun de acum în slujba Ta Doamne şi în ascultare de Tine Doamne...

Iosif Trifa.