Evanghelia de duminică: să mergem după Hristos

Evanghelia de duminică ne spune cum a chemat Isus la apostolie pe învăţăcelul Filip. L-a întâlnit în calea sa şi i-a zis: Vino după Mine. În vremea aceea vrea Isus să meargă în Galileia şi a aflat pe Filip şi i-a zis lui: Vino după Mine. Şi Filip a plecat îndată după El... (Ioan 1, 43-48).

Această Evanghelie este plină de învăţătură pentru noi. Că tot aşa ne cheamă Isus şi pe noi: veniţi după Mine. Dar nu toţi oamenii ascultă chemarea lui Hristos şi pleacă pe urmele Lui. Ca şi pilda cu sămânţa ce a căzut în multe feluri de pământuri, aşa şi cu mergerea după Hristos: unii aud şi ascultă chemarea Mântuitorului şi le place de ea, dar numai cu atâta rămân, căci din păcate nu pleacă să iese; alţii merg după Hristos, dar numai până la un loc, şi la vreme de ispită lasă calea şi se întorc înapoi. Numai puţini sunt aceia care se ţin înainte pe urmele lui Hristos.

Cum trebuie să mergem după Hristos? Întâia dată să auzim şi să ascultăm glasul şi chemarea Lui. A doua oară să şi plecăm îndată după El, aşa cum au plecat şi învăţăceii din Evanghelie. Aceasta este taina cea mare a mântuirii omului, să pleci îndată după Hristos. Să ieşi din gloata cea mare a păcatelor şi să apuci pe urmele Lui. Aici este începutul mântuirii, - şi de aceea Satana aci te înşală cu amăgirea că „mai ai vreme” şi „nici alţii nu-s mai buni ca tine”. A treia oară după Hristos trebuie să te plece cunoaşterea stării tale păcătoase. Oaia cea pierdută din Evanghelie simţea pustia rătăcirii sale şi cum a auzit glasul şi chemarea păstorului, a alergat la el. Aşa şi tu trebuie să simţeşti pustia păcatelor în care te-ai rătăcit. A patra oară, după Hristos trebuie să te plece dorul şi dorinţa mântuirii tale. Şi după toate aceste pregătiri, tu trebuie să pleci după Hristos cu credinţa cea tare şi vie că numai El Singur te poate mântui şi te poate scoate din calea rătăcirii tale. Să pleci după Hristos cu încrederea şi credinţa cea tare că Jertfa Lui cea mare a răstignirii pe Cruce te-a iertat şi pe tine şi te ajută şi pe tine să mergi pe calea mântuirii tale.

Şi apoi dacă ai plecat odată după Hristos, trebuie să te ţii mai departe de El cu iubirea şi încrederea ce o are fiul în tatăl său, cu bucuria ce o are oaia cea scăpată de rătăcire şi moarte, cu încrederea ce o are bolnavul în doctor şi cu ascultarea ce o dau oile păstorului celui bun. Şi când scoate la păşune oile sale, merge înaintea lor şi oile merg după dânsul, căci cunosc glasul lui (Ioan 10, 4).

Aceasta este calea ce duce după Hristos şi cine a apucat pe ea şi stăruieşte înainte pe ea, capătă o tărie, o bucurie şi mulţumire sufletească pe care toţi banii şi toate bunătăţile pământului nu-s în stare să o dea. Veniţi după Mine toţi cei osteniţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Eu sunt Calea, Adevărul şi viaţa - zicea Hristos - şi cine pleacă pe calea Lui, acela are odihnă, are adevărul şi viaţa cea adevărată.

Creştinilor! Suntem de o săptămână în postul cel mare şi sfânt al Învierii. Acum este vremea să plecăm şi să ne plecăm viaţa şi purtările pe urmele lui Hristos. Acum este vremea să ne ispitim şi să ne dăm seama pe ce fel de căi umblăm: pe căile luminii sau ale întunericului? Omule fugător în această lume, opreşte-te în loc şi te întreabă şi te socoate, nu cumva alergi pe calea cea largă ce duce la pieire (Matei 7, 13). Pe această cale te cheamă lumea şi diavolul. De cumva ai apucat pe aceasta, cu groază şi cu grabă te întoarce pe cealaltă, pe calea cea strâmtă care duce la viaţă. Pe această cale te cheamă Hristos, te cheamă biserica, te cheamă postul - şi ascultă bine că te cheamă şi sufletul tău care se doreşte după Dumnezeu, ca cerbul după apa izvorului. Să luăm aminte că de câte ori nu plecăm pe această cale, Se întoarce Hristos către noi cu vorbele şi întrebarea: Şi nu voiţi ca să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă? (Ioan 5, 40).

Să nu fie! Ci noi să fim totdeauna gata a răspunde cu ap. Petru: Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice! (Ioan 6, 68).

Iosif Trifa