Evanghelia de duminică: slăbănogul din Capernaum
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
După câteva zile, Isus S-a întors în Capernaum. S-a auzit că este în casă, și s-au adunat îndată așa de mulți, că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea ușii. El le vestea Cuvântul. Au venit la el niște oameni, care I-au adus un slăbănog, purtat de patru inși. Fiindcă nu puteau să ajungă până la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperișul casei unde era Isus, și, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. Când le-a văzut Isus credința, a zis slăbănogului: Fiule, păcatele îți sunt iertate! Unii din cărturari, care erau de față, se gândeau în inimile lor: Cum vorbește omul acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu? Îndată, Isus a cunoscut prin duhul Său că ei gândeau astfel în ei, și le-a zis: Pentru ce aveți astfel de gânduri în inimile voastre? Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: Păcatele îți sunt iertate, ori a zice: Scoală-te, ridică-ți patul, și umblă? Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc, a zis El slăbănogului, scoală-te, ridică-ți patul, și du-te acasă. Și îndată, slăbănogul s-a sculat, și-a ridicat patul și a ieșit afară în fața tuturor; așa că toți au rămas uimiți, și slăveau pe Dumnezeu, și ziceau: Niciodată n-am văzut așa ceva! (Marcu 2, 1-12).
Evanghelia ne spune că Isus i-a zis mai întâi slăbănogului: iertate-ți sunt păcatele tale, și numai după aceea: scoală-te și umblă. Asta înseamnă că păcatul îl ținea pe slăbănog legat pe pat. Boala lui cea adevărată era cea sufletească - și această boală dinăuntru trebuia tămăduită mai întâi, ca să scape și de cealaltă ce se vedea în picioarele și oasele lui. Da, da, iubite cititorule, boala cea adevărată este cea dinăuntru, cea sufletească. Tămăduirea omului trebuie să plece dinăuntru în afară. Sufletul trebuie mai întâi tămăduit, ca prin tămăduirea lui să se vindece și trupul. Și sufletul își are bolile lui. Păcatul, cu toate felurile și formele lui, este acela care ne îmbolnăvește sufletul. El face rană în suflet și el o tot mărește și otrăvește mereu.
Creștinilor! Să luăm aminte. Trăim vremuri de cumplite boli pentru suflet. Niciodată parcă n-au fost atâtea păcate între oameni și de aceea parcă niciodată n-au fost oamenii atât de bolnavi cu sufletul ca astăzi. Dacă într-o bună dimineață sufletele oamenilor ar lua înfățișarea văzută - s-ar umplea lumea de slăbănogi, de ciungi, de șchiopi, de orbi, de surzi, de muți, de hâzi, de zdrențăroși, de toate schilăveniile și mirozeniile - ca o dovadă cât de puțin și cât de puțini sunt aceia care caută grija, frumusețea și sănătatea sufletului.
E plină lumea și azi de slăbănogi care nu pot umbla pe căile binelui, pe căile Domnului, sau mai bine zis nu se apropie de Domnul cu bolile lor sufletești ca să ia tămăduire. E plină lumea de orbi și orbiți de patimi, de bolnavi și îmbolnăviți de păcate, și cei mai mulți mor în beteșugurile lor sufletești fără să ia tămăduire de la Mântuitorul. Sunt oameni care poartă o viață întreagă grele beteșuguri sufletești și se bagă cu ele în pământ. Să luăm aminte, că toți suntem bolnavi cu sufletul, mai ușor sau mai greu. Ce facem noi pentru tămăduirea sufletului? Aproape nimic. Pentru un dinte ce ne doare, pentru o mică rană la un deget alergăm în grabă după leac, - dar rana din suflet o lăsăm să crească și să se lățească mereu.
E vremea sf. post. Să ne apropiem cu bolile noastre sufletești și trupești de Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre. Acum nu mai trebuie să spargem acoperișurile caselor să-L aflăm pe Hristos. Mântuitorul ne așteaptă și oricând putem lua tămăduire de la El. Domnul Isus Hristos face și azi minuni în sufletul celor care se apropie de El cu credință și cu dorință de a-și îndrepta viața și a începe o viață nouă cu El. Minunea din Capernaum se petrece și azi de câte ori cel păcătos și slăbănogit în păcate se apropie de Mântuitorul cu dor de tămăduire și mântuire sufletească. Minunea din Capernaum trebuie să se petreacă și în sufletul tău, iubite cititorule. De te vei apropia de Mântuitorul cu bolile tale sufletești, și tu vei auzi minunatele vorbe: Scoală-te și umblă - și îndată vei vedea minunea din Capernaum în sufletul și în viața ta: te vei scula din păcate și vei începe să umbli pe căile Domnului.
Rugăciune: Sufletul meu Doamne, cel slăbănog cumplit în multe feluri de păcate, și în fapte netrebnice, ridică-l cu cercetarea Ta cea Dumnezeiască precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca fiind mântuit să strig Ție Îndurate, dă-mi Hristoase tămăduire!
Iosif Trifa.