Evanghelia de duminică: Sutașul din Capernaum (2)
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga și-I zicea: Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, și se chinuiește cumplit. Isus i-a zis: Am să vin și să-l tămăduiesc. Doamne, a răspuns sutașul, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit. Căci și eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostași, și zic unuia: Du-te! și se duce; altuia: Vino! și vine; și robului meu: Fă cutare lucru! și-l face. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, și a zis celor ce veneau după El: Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare. Dar vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus, și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor. Iar fiii Împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară, unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Apoi a zis sutașului: Du-te, și facă-ți-se după credința ta. Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Isus S-a dus apoi în casa lui Petru și a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri (Matei 8, 5-14).
În fața Mântuitorului stă un sutaș păgân, stă cu credință tare și cu rugăciune caldă pentru tămăduirea slugii sale. Dar acest sutaș nu stă numai în fața Mântuitorului, ci stă și în fața noastră, cu multe învățături sufletești.
Sutașul stă înaintea noastră, întâi ca o pildă de credință vie și tare. El credea și se încredea din tot sufletul său în Hristos, în puterea Lui și ajutorul Lui. Această credință l-a plecat să-l caute pe Hristos și această credință a ajutat tămăduirea slugii sale. Du-te, și facă-ți-se după credința ta - i-a zis Hristos... ca o învățătură că și noi prin credință vie și tare putem dobândi toate cele. Toate sunt cu putință celui ce crede, a zis Hristos.
Sutașul din Capernaum este pus apoi înaintea noastră ca o pildă de iubire. Bolnavul pentru care sutașul umbla pe drumuri și îi cerea cu lacrimi în ochi tămăduire, nu era nici fiul său, nici fiica sa, nici rudenia sa, ci era... sluga, servitorul său. Și când ne gândim că în acele vremuri slugile se vindeau și se cumpărau cu bani, adică erau prețuite în rând cu vitele - iată ce pildă de iubire a aproapelui său a arătat sutașul!
Sutașul din Capernaum stă apoi înaintea noastră ca o pildă de smerenie. Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, - a zis sutașul, cu toate că era un domn, un slujitor din cei mai mari. Vorbele lui sunt o dovadă de smerenie și de cunoaștere a stării sale nevrednice și păcătoase în fața lui Isus, Dumnezeu.
Iată deci: sutașul din Capernaum e pus înaintea noastră ca o pildă de credință, de dragoste, de nădejde, de smerenie. Sutașul din Capernaum avea o credință adevărată din care ca dintr-un izvor a izvorât iubirea, rugăciunea, smerenia. Un păgân mântuit stă în fața noastră ca să luăm și noi pildă de credință de la el, să avem și noi o credință care să ne aplece mereu la picioarele Mântuitorul, o credință care să ne aplece în rugăciuni și să trezească în noi dragostea și smerenia. Dragă cititorule! Uită-te cu câtă credință stă sutașul în fața - Mântuitorului și luând pildă de la el, îngenunchează și tu în fața Mântuitorului cu toate bolile tale sufletești și trupești, cu toate necazurile tale, cu toate bucuriile și durerile tale, cu toate lipsurile și păsurile tale. Oricât de păgân și de păgânit ai fi în păcate și fărădelegi, nu te teme. Mântuitorul te primește, și după ce vei îngenunchea în fața Lui, te vei minuna tu însuți de ce binecuvântare și de ce bucurie și mulțumire sufletească vei simți în viața ta!
O, ce lucru minunat văd eu în chipul de mai sus! Un mai mare al armatei, la porunca căruia tremură sute de oameni, stă smerit în fața Mântuitorului. Ochii mi se umplu de lacrimi când mă uit la chipul de alături și mă gândesc la cei mulți, mulți, slujbași creștini de prin cazarme și cancelarii care - cuprinși de păcatul trufiei - înjură pe Bunul Dumnezeu, înjură tot ce are sufletul mai scump și sfânt. Sunt pline satele și orașele de slujbași care vreau să-și arate puterea lor prin înjurături aspre. Pe vremea ungurilor ajungea caporal și firăr, cel ce știa înjura cel mai crâncen (durere, înjurătura a rămas și în cazarma românească). Eu am cunoscut un om cuminte, care îndată ce a ajuns birău (primar) în sat, a început să înjure răstit. Sărmanul! În trufia lui, el își închipuia că-i mai tare și mai respectat, dacă înjură; el credea că și înjurătura se ține de slujbă, ca și pecetea și protocoalele. Sutașul păgân din Evanghelia de mai sus stă ca o mustrare pentru mulți, mulți slujbași creștini din zilele noastre.
Sutașul din Capernaum este apoi o învățătură despre cum să se poarte stăpânii față de slugi. Sutașul își iubea sluga ca pe copilul său - și acest lucru îl spune și Evanghelia. Sluga, slujnica și ucenicul, trebuie să fie în casa stăpânului ca și copiii lui (Efes. cap. 6).
Dragă cititorule! Ca și sutașul din Capernaum, ai și tu un bolnav iubit. Acest bolnav este sufletul tău din casa ta cea trecătoare a trupului, iar boala este păcatul și patimile cele rele în care ai căzut.
Aleargă și tu pentru acest bolnav al tău la Mântuitorul, căci numai El Singur ți-l poate scăpa și vindeca. Îngenunchează și tu în fața Mântuitorului cu credința, cu dragostea și smerenia sutașului - și atunci îndată vei simți cum bolnavul tău se tămăduiește, iar casa sufletului tău se umple deodată de o binecuvântare, de o fericire și o mulțumire pe care n-ai avut-o și n-ai cunoscut-o. Încearcă și vezi!
Iosif Trifa.