Evanghelia de duminică: Sutaşul din Capernaum (2)

Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga şi-I zicea: Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit. Isus i-a zis: Am să vin şi să-l tămăduiesc. Doamne, a răspuns sutaşul, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia: Du-te! şi se duce; altuia: Vino! şi vine; şi robului meu: Fă cutare lucru! şi-l face. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Apoi a zis sutaşului: Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta. Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Isus S-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri (Matei 8, 5-14).

În faţa Mântuitorului stă un sutaş păgân, stă cu credinţă tare şi cu rugăciune caldă pentru tămăduirea slugii sale. Dar acest sutaş nu stă numai în faţa Mântuitorului, ci stă şi în faţa noastră, cu multe învăţături sufleteşti.

Sutaşul stă înaintea noastră, întâi ca o pildă de credinţă vie şi tare. El credea şi se încredea din tot sufletul său în Hristos, în puterea Lui şi ajutorul Lui. Această credinţă l-a plecat să-l caute pe Hristos şi această credinţă a ajutat tămăduirea slugii sale. Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta - i-a zis Hristos... ca o învăţătură că şi noi prin credinţă vie şi tare putem dobândi toate cele. Toate sunt cu putinţă celui ce crede, a zis Hristos.

Sutaşul din Capernaum este pus apoi înaintea noastră ca o pildă de iubire. Bolnavul pentru care sutaşul umbla pe drumuri şi îi cerea cu lacrimi în ochi tămăduire, nu era nici fiul său, nici fiica sa, nici rudenia sa, ci era... sluga, servitorul său. Şi când ne gândim că în acele vremuri slugile se vindeau şi se cumpărau cu bani, adică erau preţuite în rând cu vitele - iată ce pildă de iubire a aproapelui său a arătat sutaşul!

Sutaşul din Capernaum stă apoi înaintea noastră ca o pildă de smerenie. Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, - a zis sutaşul, cu toate că era un domn, un slujitor din cei mai mari. Vorbele lui sunt o dovadă de smerenie şi de cunoaştere a stării sale nevrednice şi păcătoase în faţa lui Isus, Dumnezeu.

Iată deci: sutaşul din Capernaum e pus înaintea noastră ca o pildă de credinţă, de dragoste, de nădejde, de smerenie. Sutaşul din Capernaum avea o credinţă adevărată din care ca dintr-un izvor a izvorât iubirea, rugăciunea, smerenia. Un păgân mântuit stă în faţa noastră ca să luăm şi noi pildă de credinţă de la el, să avem şi noi o credinţă care să ne aplece mereu la picioarele Mântuitorul, o credinţă care să ne aplece în rugăciuni şi să trezească în noi dragostea şi smerenia. Dragă cititorule! Uită-te cu câtă credinţă stă sutaşul în faţa - Mântuitorului şi luând pildă de la el, îngenunchează şi tu în faţa Mântuitorului cu toate bolile tale sufleteşti şi trupeşti, cu toate necazurile tale, cu toate bucuriile şi durerile tale, cu toate lipsurile şi păsurile tale. Oricât de păgân şi de păgânit ai fi în păcate şi fărădelegi, nu te teme. Mântuitorul te primeşte, şi după ce vei îngenunchea în faţa Lui, te vei minuna tu însuţi de ce binecuvântare şi de ce bucurie şi mulţumire sufletească vei simţi în viaţa ta!

O, ce lucru minunat văd eu în chipul de mai sus! Un mai mare al armatei, la porunca căruia tremură sute de oameni, stă smerit în faţa Mântuitorului. Ochii mi se umplu de lacrimi când mă uit la chipul de alături şi mă gândesc la cei mulţi, mulţi, slujbaşi creştini de prin cazarme şi cancelarii care - cuprinşi de păcatul trufiei - înjură pe Bunul Dumnezeu, înjură tot ce are sufletul mai scump şi sfânt. Sunt pline satele şi oraşele de slujbaşi care vreau să-şi arate puterea lor prin înjurături aspre. Pe vremea ungurilor ajungea caporal şi firăr, cel ce ştia înjura cel mai crâncen (durere, înjurătura a rămas şi în cazarma românească). Eu am cunoscut un om cuminte, care îndată ce a ajuns birău (primar) în sat, a început să înjure răstit. Sărmanul! În trufia lui, el îşi închipuia că-i mai tare şi mai respectat, dacă înjură; el credea că şi înjurătura se ţine de slujbă, ca şi pecetea şi protocoalele. Sutaşul păgân din Evanghelia de mai sus stă ca o mustrare pentru mulţi, mulţi slujbaşi creştini din zilele noastre.

Sutaşul din Capernaum este apoi o învăţătură despre cum să se poarte stăpânii faţă de slugi. Sutaşul îşi iubea sluga ca pe copilul său - şi acest lucru îl spune şi Evanghelia. Sluga, slujnica şi ucenicul, trebuie să fie în casa stăpânului ca şi copiii lui (Efes. cap. 6).

Dragă cititorule! Ca şi sutaşul din Capernaum, ai şi tu un bolnav iubit. Acest bolnav este sufletul tău din casa ta cea trecătoare a trupului, iar boala este păcatul şi patimile cele rele în care ai căzut.

Aleargă şi tu pentru acest bolnav al tău la Mântuitorul, căci numai El Singur ţi-l poate scăpa şi vindeca. Îngenunchează şi tu în faţa Mântuitorului cu credinţa, cu dragostea şi smerenia sutaşului - şi atunci îndată vei simţi cum bolnavul tău se tămăduieşte, iar casa sufletului tău se umple deodată de o binecuvântare, de o fericire şi o mulţumire pe care n-ai avut-o şi n-ai cunoscut-o. Încearcă şi vezi!

Iosif Trifa.