Evanghelia de duminică: un raport ceresc cu o groaznică răspundere

Evanghelia de duminică cuprinde rugăciunea pe care Isus Mântuitorul a rostit-o ca un fel de încheiere a lucrării ce I se încredințase pe pământ. Citiți această minunată rugăciune în Evanghelia de la Ioan cap. 17:

1. După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, și a zis: Tată, a sosit ceasul! Proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,

2. după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viața veșnică tuturor acelora, pe care I i-ai dat Tu.

3. Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.

4. Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

5. Și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.

6. Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, și Tu Mi i-ai dat; și ei au păzit Cuvântul Tău.

7. Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine.

8. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis.

9. Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi -

10. tot ce este al Meu, este al Tău, și ce este al Tău, este al Meu - și Eu sunt proslăvit în ei.

11. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, și Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem și Noi.

12. Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat și nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

13. Dar acum Eu vin la Tine; și spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.

14. Le-am dat Cuvântul Tău și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.

15. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău.

16. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

17. Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.

18. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume.

19. Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.

20. Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.

21. Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

22. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum Noi suntem Una -

23. Eu în ei, și Tu în Mine - pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, și că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.

24. Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

25. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis.

26. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, și Eu să fiu în ei (Ioan cap. 17).

Această rugăciune a fost pe urmă întregită și cu cealaltă lucrare a Domnului: cu Jertfa ispășirii. Sus pe Crucea Golgotei, în clipele când Domnul Și-a dat Duhul, s-a auzit raportul de încheiere al lucrării Mântuitorului: S-a isprăvit! (Ioan 19, 30). Prin aceste cuvinte, Domnul zicea: Părinte, am isprăvit și chemarea Mea de ispășitor al omenirii... n-am fost în lume numai Învățător, ci și Ispășitor de păcate... am săvârșit și Jertfa cea mare a ispășirii... am luat asupra Mea păcatele omenirii și le-am răstignit pe Crucea Golgotei... rămâne ca oamenii să primească Jertfa Mea ca să fie biruitori asupra păcatelor... să se poată curăți de păcate prin sângele Meu ca să fie una cu Noi.

Ah, ce plin de fior și de măreție este raportul pe care Domnul Isus îl spune în Evanghelia de duminică. În el se cuprinde mântuirea lumii, el cuprinde facerea a doua a lumii și renașterea lumii prin Jertfa Golgotei. Dar acest raport stă în fața noastră și cu o groaznică răspundere. Raportul stă în fața noastră cu o întrebare deschisă: am primit noi învățăturile Mântuitorului și Jertfa Lui cea sfântă?

Dragă cititorule! Raportul și rugăciunea Mântuitorului din Evanghelia de duminică stă cu o întrebare deschisă și în fața ta. Domnul a săvârșit lucrarea ce I s-a dat. Eu te întreb cum stai tu față de această ușă? El ți-a dat și ție darul iertării păcatelor prin scump sângele Lui... ai primit tu acest dar?

Domnul ne-a câștigat totul prin Jertfa Lui cea sfântă. El ne îmbie cu un dar ce ne poate face fiii lui Dumnezeu. Este însă întrebarea, am primit noi acest dar?

Viața și traiul nostru arată că nu l-am primit. Lumea de azi e plină mai tare ca oricând de răutăți, în semnul că n-am primit cu adevărat darul și mântuirea ce ne-a câștigat-o Mântuitorul cu scump sângele Lui.

Raportul și rugăciunea Mântuitorului din Evanghelia de duminică este o teribilă mustrare pentru creștinătatea de azi. Domnul ne-a câștigat totul, dar noi n-am primit aproape nimic. Domnul ne îmbie cu darul și puterea de a ne face fiii lui Dumnezeu (Ioan 1, 12), dar noi nu primim acest dar, de aceea suntem mai departe ca oricând de a fi copiii lui Dumnezeu și frați laolaltă. Rugăciunea Mântuitorului din Evanghelia de duminică stă în fața celor ce stăruie în păcate și fărădelegi cu o groaznică răspundere, stă cu răspunderea din cuvintele Lui: Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum, n-au nici o dezvinovățire pentru păcatul lor (Ioan 15, 22). Dacă Mântuitorul n-ar fi murit pentru noi și nu ne-ar fi lăsat darurile mântuirii, am avea o scuză, dezvinovățire pentru păcatele noastre. Dar El ne-a lăsat toate darurile; cei ce nu primesc aceste daruri, nici un răspuns nu vor avea în Ziua cea mare a Judecății.

Vai celor ce nu primesc darurile mântuirii aduse în lume de Scumpul nostru Mântuitor! O veșnicie întreagă vor plânge că n-au primit aceste daruri.

Citiți cu luare aminte Evanghelia de duminică cu întregul cap. 17 de la Ioan. În ea se află toată tăria mântuirii noastre sufletești.

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu (Ioan 17, 3). Începutul și sfârșitul mântuirii noastre acesta este: să cunoști pe Dumnezeu și pe Fiul Său Cel Sfânt. Dar cine nu cunoaște pe Dumnezeu și pe Isus Hristos? vă veți întreba dv. mirați... ce învățătură nouă este aceasta, când și pruncii o cunosc?... Eu însă cutez a spune că oamenii nu cunosc cu adevărat pe Dumnezeu.

Pe Dumnezeu Îl putem cunoaște cu adevărat numai prin Isus Hristos, care ne-a împăcat cu Dumnezeu prin moartea Lui (Rom. 5, 10) și ne-a făcut fiii Lui. Cei mai mulți oameni cunosc și azi tot numai pe Dumnezeu din Vechiul Testament care pedepsește și poruncește să nu faci ceea și ceea, dar nu cunosc pe Dumnezeu prin Isus Mântuitorul care a venit aducându-ne dar și putere să ne facem - prin Jertfa Lui - fiii lui Dumnezeu (Ioan 1, 12) și să putem trăi o viață după voia Lui.

Evanghelia de duminică ne aduce o veste scumpă și dulce: Isus Se roagă pentru noi, El mijlocește pentru noi și mântuirea noastră. Pe Isus Hristos trebuie să-L cunoaștem și să-L primim ca pe Marele Mijlocitor dintre noi și Dumnezeu. Căci este un Singur Dumnezeu și este un Singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuși, ca preț de răscumpărare pentru toți: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită (1 Tim. 2, 5-6). Copilașilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiți. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit (1 Ioan 2, 1). Taina vieții celei adevărat creștinești aceasta este: să-L primești pe Mântuitorul și Jertfa Lui cea sfântă și prin El să trăiești o viață nouă după voia lui Dumnezeu ca un copil iubit al Lui. În aceasta vrea Isus să-l facă pe fiecare om desăvârșit, cum spune în Evanghelia de duminică.

Însă cei mai mulți creștini n-au primit în chipul acesta pe Mântuitorul, și de aceea nu este putere creștinească în viața lor. Eu socot că și viața poporului nostru este prea săracă în viață și fapte de putere creștinească, tocmai din pricina că Isus Mântuitorul și Mijlocitorul nu stă de ajuns în mijlocul vieții noastre sufletești.

Evanghelia de duminică este un strigăt de osândă pentru cei ce stăruie în necredință și nepăsare de cele sufletești. Dar de altă parte, ah, ce veste dulce ne aduce această Evanghelie celor ce trăim o viață cu Domnul! Ne aduce vestea cea scumpă că Domnul Se roagă pentru noi și mijlocește pentru noi și păcatele noastre. Domnul ne ajută să trăim în lume, dar să nu fim din lume. Să trăim în lume, dar nu în modele și răutățile lumii.

Creștinătatea cea mare trăiește în lume; trăiește în modele și păcatele lumii. Vai, ce minciună mare este o astfel de creștinătate! Și vai, cât de mulți creștini trăiesc în această minciună; ei își închipuie că pot ajunge în Canaan înainte de a ieși din Egipt.

Evanghelia ne spune și aici că toți care am ieșit din lume, vom fi urâți și prigoniți. Și lumea i-a urât pe ei - zicea Isus - pentru că ei nu sunt din lume. Lumea și oamenii cei lumești nu pot suferi pe cei care au ieșit din lume, din răutățile și păcatele lumii. Așa a fost pe timpul Mântuitorului, așa e și azi și așa va fi până la sfârșitul veacurilor.

Dar această ură și prigoană a lumii nu poate absolut cu nimic să ne amărască sufletul și dulceața pe care ne-o dă viața cea trăită cu Domnul. Dimpotrivă, avem plăcere în suferințe și prigoane pentru Hristos și sufletul nostru (2 Cor. 12, 10).

O, ce veste scumpă și dulce ne aduce Evanghelia de duminică, cu rugăciunea din cap. 17 de la Ioan! Sfârșitul acestei rugăciuni ne spune că Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos Se roagă ca acolo unde este El să putem ajunge și noi.

Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii (Ioan 17, 24).

Ce veste minunată! Isuse preadulcele nostru Mântuitor, prin Jertfa Ta și rugăciunile Tale învrednicește-ne și pe noi să dobândim locul cel minunat; să vedem slava Ta; să petrecem cu Tine și să Te slăvim pe Tine în vecii vecilor, amin!

Iosif Trifa.