Evanghelia de duminică: căutaţi la păsările cerului şi la crinii câmpului (2)

Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi, Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca? Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru Cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra (Matei 6, 26-33).

Minunată este această Evanghelie. Ea ne învaţă să aruncăm toate grijile noastre asupra Domnului... să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, grija de suflet, şi-apoi Tatăl ceresc va avea El grijă mai departe de toate lipsurile noastre. Mare adevăr spune Evanghelia. Dar acest adevăr - s-o spunem adevărat - multora li se pare o glumă, un lucru de zâmbit. Acest adevăr îl poate pricepe numai cel credincios. Acest adevăr îl poate simţi şi trăi în viaţa lui numai cel ce trăieşte o viaţă cu Domnul şi Evanghelia Lui; numai cel ce este cu adevărat un copil al lui Dumnezeu.

Când eşti cu adevărat un copil al lui Dumnezeu, atunci Tatăl ceresc are grijă de tine până în cele mai mici amănunte. Văzut-aţi cum sunt copiii: n-au nici o grijă şi nu cunosc grijile vieţii; aşa e şi cu noi când suntem cu adevărat copiii lui Dumnezeu; deodată scăpăm de toate grijile şi necazurile. Tatăl ceresc la ia asupra Sa. Când trăieşti o viaţă cu Domnul, atunci între tine şi grijile şi necazurile vieţii stă Domnul; atunci tu nu vezi necazurile, ci vezi pe Domnul. Însă cei necredincioşi nu pot vedea pe Domnul de mulţimea necazurilor. Necredinţa - sau mai bine zis puţina credinţă - pune între om şi Dumnezeu, necazurile. Puţin credinciosul se uită la necazuri, nu la Domnul, sau mai bine zis nu poate vedea pe Domnul de mulţimea necazurilor şi lipsurilor.

În psaltire este un minunat psalm de întregire la Evanghelia de duminică. E psalmul 23: Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă... O, ce Păstor bun este Domnul şi ce păşuni minunate are El! Dar dacă vrei să fi îngrijit de El, trebuie să fi oaia Lui, trebuie să fi în turma Lui şi să asculţi de El. Aici e taina Evangheliei de duminică: dacă vrei să scapi de greutăţile şi necazurile vieţii, intră cu adevărat în turma lui Isus şi te fă cu adevărat o oaie ascultătoare de El. O, ce viaţă uşoară şi dulce trăieşte cel care este cu adevărat o oaie din turma Lui! El are atunci grijă de tine.

Traiul oamenilor de azi este plin de greutăţi, lipsuri şi necazuri mai multe şi mai grele ca oricând, tocmai din pricina că a scăzut credinţa oamenilor; a scăzut alipirea şi ascultarea de Tatăl ceresc. Greutăţile cresc în rând cu necredinţa. Mai demult, traiul oamenilor era mai uşor pentru că era mai mare credinţa. Împărăţia lui Dumnezeu, grija de cele sufleteşti stă azi în urma tuturor afacerilor, de aceea cresc necazurile.

Mie mi-e milă când văd pe oameni zbătându-se în necazuri, în lipsuri şi greutăţi. De s-ar ruga oamenii lui Dumnezeu şi ar trăi o viaţă de adevăraţi copii ai lui Dumnezeu, atunci ei ar scăpa îndată de toate necazurile. Tatăl ceresc ar lua asupra Sa toate lipsurile şi frământările lor.

Domnul nu minte. El a spus apriat: Cereţi, şi vi se va da (Matei 7, 7). Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! (Matei 7, 9-11).

Dacă am trăi cu adevărat o viaţă de copii ai lui Dumnezeu, El ne-ar asculta îndată toate cererile noastre şi ne-ar scăpa îndată de toate necazurile şi frământările noastre trupeşti şi sufleteşti.

De încheiere încă ceva. Să nu fiu rău înţeles. Nu cumva să creadă cineva că Evanghelia ar învăţa prin aceasta lene şi nepăsare; ar învăţa să aştepte omul să-i dea Domnul de-a gata tot ce-i trebuie. Păsările cerului - la pilda cărora ne mână Evanghelia - sunt şi pline de hărnicie; ele aleargă toată ziua după hrana lor - (mergi leneşule la furnică, zice înţeleptul Solomon). Înţelesul Evangheliei e să cauţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, grija sufletului, căci apoi sporul şi binecuvântarea lui Dumnezeu se pogoară şi în lucrul mâinilor tale. Să fi, să te faci cu adevărat un copil al Domnului şi apoi El va îngriji de tine şi lipsurile tale. O, ce viaţă dulce şi uşoară este aceasta! Trăieşti tu cititorule o astfel de viaţă?

Iosif Trifa.