Evanghelia de duminică: îndrăciții din latura gadarenilor
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. Și iată că au început să strige: Ce legătură este între noi și Tine Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit ca să ne chinuiești înainte de vreme? Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau. Dracii rugau pe Isus și ziceau: Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci. Duceți-vă, le-a zis El. Ei au ieșit, și au intrat în porci. Și deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, și a pierit în ape. Porcarii au fugit, și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întâmplate cu îndrăciții. Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus, și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor (Matei 8, 28-34).
Plină cu adânc înțeles este Evanghelia de duminică. Ea se petrece întocmai și în zilele noastre. Oameni chinuiți de duhurile cele necurate din Evanghelie, sunt și astăzi destui. Numai cât noi n-avem ochi sufletești să-i vedem și n-avem minte duhovnicească să înțelegem acest lucru. Oamenii de azi cred că duh necurat au numai bolnavii cei ce amețesc, scrâșnesc din dinți și fac spumă la gură. Însă de duh necurat e cuprins și e legat și cel ce are patimi și năravuri urâte: bețivul, desfrânatul, lacomul, mâniosul, etc. Eu în fiecare sâmbătă noaptea aud răcnete fioroase trecând pe sub fereastra casei mele. Sunt răcnetele celor care au chefuit pe la crâșme. Oare nu sunt și aceștia niște îndrăciți legați în lanțurile Satanei, ca cei din Evanghelie? Ba da. Cu ajutorul patimilor, Satana se face stăpân pe voința omului și îl face robul lui. Oh, cum știe Satana să-l lege pe om cu ajutorul patimilor! Patima e mai întâi o ață subțire, pe care o poți rupe ușor. Cel dintâi pahar e numai o ață slabă. Dar pe urmă ața se tot îngroașă; se face ștreang mai greu de rupt și pe urmă s-a făcut lanț grozav cu care Satana îl leagă pe om. E plină lumea de azi cu astfel de lanțuri ce ne zornăie. Din aceste lanțuri numai Mântuitorul ne poate scăpa. Numai când te apropii de Mântuitorul, diavolii patimilor încep a se cutremura sau a se munci, cum zice Evanghelia. Oh, ce lucru grozav e să trăiești o viață legată în lanțurile de robie ale diavolului! Toți cei chinuiți de patimi, toți cei legați în lanțurile patimilor, apropiați-vă de Domnul ca să luați tămăduire și scăpare din robia diavolului!
Evanghelia ne spune că diavolii au cerut voie să intre în porci. Oare de ce? Pentru că diavolii știau că nu-i mare deosebire între cei îndrăciți și între porci. Dă-ne Doamne voie să intrăm în porci - își vor fi zis diavolii - pentru că nu se deosebesc prea mult porcii de oamenii din care ne-ai scos. Ne-a reușit să-i aducem și pe acești oameni cu dobitoacele... Se pare că diavolii se folosesc și azi de această cerere și îngăduință a Mântuitorului: dă-ne Doamne voie să intrăm în porci... Diavolul își caută și azi sălaș în suflete ticăloșite și îndobitocite, sau mai bine zis, cu ajutorul patimilor diavolul îl îndobitocește pe om, ca apoi să se poată așeza în el ca într-o casă plăcută. Văzut-ați spre pildă cum îl îndobitocește pe om Satana cu patima beției? Și înfățișarea dinafară a omului bețiv se îndobitocește. Așișderea se îndobitocește și desfrânatul, zgârcitul, lacomul, mâniosul, etc.
Dragă cititorule! Locul de plăcere și de ședere al diavolului este murdăria, dobitocia și ticăloșia cea sufletească și trupească. Când un om începe a se ticăloși cu sufletul, începe a se murdări, diavolul îndată se apropie strigând cu bucurie: iată, mi se deschide iar un loc plăcut de ședere... aicea-i de mine!... Diavolului îi place și azi de porci și cere și azi să intre în porci, în cei îndobitociți de patimile cele rele. De un suflet ce se ține curat, de un suflet ce-și spală mereu veșmântul în sângele Mântuitorului (Apoc. 7, 14), de acela Satana nu se poate apropia. Un astfel de suflet ai și tu?
Plină de învățătură sufletească este apoi și purtarea gadarenilor. Înainte de a trece la aceasta, se ridică mai întâi întrebarea: de ce a înecat Isus o turmă întreagă de porci, de ce paguba aceasta, când putea să trimită pe diavoli direct în apa mării? Mântuitorul voia prin aceasta să arate valoarea sufletului, voia să arate prețul unui suflet mântuit. Un suflet mântuit prețuiește mai mult decât toată lumea, zicea Isus. Dar nu așa s-au gândit și gadarenii. Ei s-au întristat foarte tare când au înțeles că li s-au prăpădit porcii. Izbăvirea celor două suflete din lanțurile diavolului, pentru ei nu însemna nimic. Această izbăvire era pentru ei o nenorocire, o întâmplare slabă, și pe Cel ce le-a adus această nenorocire, pe Isus, L-au poftit să iese numaidecât din hotarele lor. O, nebunilor de gadareni! Slabă judecată ați avut! Domnul a pus în fața voastră două suflete mântuite și turma porcilor, și voi ați ales porcii! Dar să nu-i mustrăm pe gadareni, căci așa suntem și noi. Orice creștin este pus să aleagă între porci și între suflet... între dobitoceștile patimi și între mântuirea sufletului... orice creștin este pus să aleagă din două una: ori jertfește dobitoceștile patimi ca să rămână cu Domnul, ori Îl poftește pe Domnul să iese din hotarele vieții sale ca să poată rămânea cu dobitoceștile patimi... și vai, creștinii de azi aleg ca și gadarenii: porcii, dobitoceștile patimi de dragul cărora Îl poftesc pe Domnul să iese din hotarele vieții lor.
Evanghelia cu gadarenii se petrece și azi. Lumea de azi e o Gadară uriașă. Hotarele vieții creștinilor de azi sunt pline de porcii dobitoceștilor patimi. De acești porci să nu te atingi, căci îndată se supără oamenii și te poftesc să-i lași în pace. De când eram preot tânăr la sate mi-aduc aminte că începusem a predica să lase oamenii datina de a face jocuri și petreceri duminica și în sărbători. Dar tot satul s-a sculat în capul meu cu vorbele: da, ce popa vrea să ne strice nouă datinile noastre?... da el vrea să ne scoată din sat obiceiurile noastre din bătrâni?... Adică oamenii protestau ca nu cumva să li se înece turma dobitoceștilor patimi și năravuri urâte.
Gadarenii erau cuprinși de duhul grijilor și averilor acestei lumi, de aceea nu L-au înțeles pe Isus; ei vedeau rosturile vieții numai în turmele de porci și în alergările lor, de aceea L-au poftit pe Isus să-i lase în pace cu predicile Lui. Oh, câți dintre creștinii de azi nu sunt tot așa! Duhul cel rău al patimilor, al grijilor și alergărilor acestei vieți îi face pe oameni să n-aibă răgaz pentru Mântuitorul și pentru cele sufletești.
Porcii în care intraseră diavolii, s-au înecat în valurile mării. Spre valurile pieirii veșnice aleargă și azi toți cei pe care Satana i-a legat în lanțurile patimilor și le-a îndobitocit sufletul. Din această pieire numai Singur Mântuitorul poate scăpa pe om. Să ne apropiem de El, să-L primim cu adevărat pe El, și Satana își va pierde îndată orice putere asupra noastră și va fugi rușinat.
Iosif Trifa.