Evanghelia de duminică: Ne poate sili Satana să păcătuim?
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuiri culese din ziare
Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. Și iată că au început să strige: Ce legătură este între noi și Tine Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit ca să ne chinuiești înainte de vreme? Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau. Dracii rugau pe Isus și ziceau: Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci. Duceți-vă, le-a zis El. Ei au ieșit, și au intrat în porci. Și deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, și a pierit în ape. Porcarii au fugit, și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întâmplate cu îndrăciții. Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus, și, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ținutul lor (Matei 8, 28-34).
Învățătura Evangheliei de duminică este aceasta:
Biserica noastră învață că demoni sunt și azi și ei caută neîncetat să tragă pe oameni în ispită și să-i amăgească spre lucruri rele. Fiți înțelepți și privegheați - zice ap. Petru - pentru că potrivnicul nostru, diavolul, umblă ca un leu răcnind, căutând pe cine să înghită (1 Petru 5, 8). Dar acest diavol n-are putere să-l silească pe om la păcat. Dumnezeu i-a dat omului voință și înțelegere - și așa omul păcătuiește și se apropie de Satana cu voia lui. Ochii, spre pildă, s-au dat omului să vadă înțeleapta orânduire a lui Dumnezeu și văzând-o, să-L preamărească, dar de multe ori oamenii își lasă ochii să se facă slugile diavolului. Limba s-a dat omului ca să laude pe Dumnezeu, dar mulți de multe ori prin sudalme, înjurături și minciuni, o fac slujnica diavolului. Mâinile s-au dat omului să lucreze cu ele și să le împreune în semn de rugăciune, dar de câte ori omul le întinde cu lăcomie să răpească, să fure și să lovească - le pune în slujba Satanei. Picioarele s-au dat omului să meargă cu ele pe calea lui Hristos, dar de câte ori omul le lasă să plece pe alte căi rele; de câte ori le lasă să intre în locuri rele și să-l bage prin birturi (de unde ies înjurând pe Dumnezeu și pe de aproapele) - picioarele lui se fac poșta Satanei. Omul beat este cu adevărat porcul în care intră Satana și îl îneacă în marea și noroiul păcatelor.
Diavolul n-are putere să se apropie de noi, ci noi ne apropiem de el cu purtările noastre. Un câine legat în lanț este Satana și numai pe cel care se apropie de el, îl poate mușca. Bine a zis sf. Ioan Gură de Aur, că Bunul Dumnezeu a închis pe diavol ca pe un hoț și tâlhar în loc pustiu și neumblat, și dacă totuși isprăvile lui le vedem printre noi, pricina este aceea că noi umblăm prin locurile de ședere ale diavolului: prin pustiurile păcatelor și ispitelor.
Diavolul nu numai că nu ne poate sili să păcătuim, ci dimpotrivă, ne poate fi chiar folositor, zice sf. Ioan Gură de Aur. Diavolul ne folosește, când noi ne temem de turbarea lui și de pândirile lui cele de-a pururea. Când Satana ne înfricoșează, ne lipim mai tare de Dumnezeu, așa precum copilul când îl sperie cineva, aleargă în brațele mamei sale și se ține strâns de hainele ei.
Așadar, iubite cititorule, să nu zici că Satana poartă vina păcatelor tale căci el nici nu te poate sili să păcătuiești, nici nu se poate atinge de sufletul tău. Să fugim de păcate, de patimi și de ispite, căci în ele șade și locuiește Satana.
Iosif Trifa.