Evanghelia de duminică: sutaşul din Capernaum (1)

Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga şi-I zicea: Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit. Isus i-a zis: Am să vin şi să-l tămăduiesc. Doamne, a răspuns sutaşul, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia: Du-te! şi se duce; altuia: Vino! şi vine; şi robului meu: Fă cutare lucru! şi-l face. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat, şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus, şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor.

Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Apoi a zis sutaşului: Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta. Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Isus S-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut pe soacra acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri (Matei 8, 5-14).

În Evanghelia de duminică vedem tămăduirea slugii unui sutaş din Capernaum. Acest sutaş este pus înaintea noastră cu învăţătură.

Sutaşul stă înaintea noastră ca o pildă de credinţă vie şi tare. El credea şi se încredea din tot sufletul său în Hristos, în puterea Lui şi ajutorul Lui. Această credinţă l-a plecat să-L caute pe Hristos şi această credinţă a ajutat tămăduirea slugii sale. Mergi şi facă-ţi-se după credinţa ta - i-a zis Hristos... ca o învăţătură că şi noi prin credinţă putem dobândi toate cele. Toate sunt cu putinţă celui ce crede - a zis Hristos.

Sutaşul din Capernaum este pus apoi înaintea noastră ca o pildă de iubire. Bolnavul pentru care sutaşul umbla pe drumuri şi îi cerea cu lacrimi în ochi tămăduire, nu era nici fiul său, nici fiica sa, nici rudenia sa, ci era... sluga, servitorul său. Şi când ne gândim că în acele vremuri slugile se vindeau şi se cumpărau cu bani, adică erau preţuite în rând cu vitele - iată ce pildă de iubire a de-aproapelui său a arătat sutaşul!

Sutaşul din Capernaum stă apoi înaintea noastră ca o pildă de smerenie. Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, a zis sutaşul, cu toate că era un domn, un slujitor din cei mai mari. Vorbele lui sunt o dovadă de smerenie şi de cunoaştere a stării sale nevrednice şi păcătoase în faţa lui Isus Dumnezeu.

Iată deci: sutaşul din Capernaum este pus înaintea noastră ca o pildă de credinţă, de iubire şi de smerenie. Să luăm aminte! Credinţa sutaşului era credinţa cea vie care l-a umplut de iubire şi smerenie. Aşa să fie şi credinţa noastră căci nu-i destul să credem numai, ci şi prin viaţa şi purtările noastre să ne arătăm tăria credinţei noastre. Credinţa fără fapte este moartă (Iacov 2, 26).

Creştinilor! Să luăm aminte! Şi noi avem ca sutaşul din Capernaum un bolnav iubit. Acel bolnav este sufletul din casa cea trecătoare a trupului nostru, iar boala lui este păcatul, patimile cele rele. Pentru tămăduirea acestui bolnav iubit al nostru, trebuie să-L căutăm şi noi pe Hristos cu credinţa, cu dragostea şi smerenia sutaşului pentru ca să dobândim şi noi tămăduirea bolilor noastre trupeşti şi sufleteşti.

Iosif Trifa.