Evanghelia de duminică: pilda cu bogatul cel nebun (2)

Țarina unui om bogat rodise mult. Și el se gândea în sine, și zicea: Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile. Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele și voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile și toate bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te! Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu (Luca 12, 16-21).

Minunată pildă. Parcă nici o tâlcuire nu mai trebuie la ea. O putem vedea și în zilele noastre. E plină lumea de astfel de pilde. E plină lumea de oamenii care trăiesc și mor în chipul bogatului din Evanghelie. Să cercetăm puțin această pildă.

Voi spune îndată la început că nu averea și strângerea averii l-a pierdut pe bogatul din Evanghelie. Averea și strângerea ei nu este un păcat. Ea ne-a fost lăsată odată cu testamentul ce i s-a dat lui Adam în Grădina Edenului: În sudoarea feței tale îți vei câștiga pâinea și cele de lipsă traiului. Păcatul se ivește însă atunci când averea se face scopul vieții noastre; când trăim numai ca să strângem averi. Noi nu trăim ca să strângem averi trecătoare. Căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui (Luca 12, 15). Averea e numai un scop trecător, de lipsă pentru traiul nostru cel trecător.

Scopul vieții noastre este să ne îmbogățim în Dumnezeu și să dobândim mântuirea sufletului. Trăind în lume, trebuie să ne îngrijim și de ale traiului, dar adevărata noastră grijă care să se ridice peste toate celelalte trebuie să fie: mântuirea sufletului, grija de cele sufletești. O cumpănă dreaptă și înțeleaptă trebuie să fie între grijile cele sufletești și cele trecătoare.

O înțelegere dreaptă și înțeleaptă trebuie să fie între cele două surori din viața noastră: între Marta cu grijile vieții trecătoare și între Maria cu grijile vieții celei veșnice. Marta trebuie să asculte totdeauna de Maria.

Aici era și greșeala și nebunia bogatului din Evanghelie. Cumpăna vieții lui era răsturnată cu totul. El trăia numai pentru avere. Scopul vieții lui era... lărgirea hambarelor și cuvintele: Bea, mănâncă și te veselește. Totul pentru cele trecătoare, nimic pentru suflet. Totul pentru lume, nimic pentru cer.

Dacă nu băgăm de seamă, averea și grijile cele trecătoare se pot face o mare primejdie pentru sufletul nostru. Lăcomia averilor înădușă grija de cele sufletești... îi face pe oameni zgârciți... îi face să-și uite și de moarte.

Cu averile și bunurile cele trecătoare, diavolul trezește în om ispita lăcomiei. Lăcomia averilor înădușă grija de suflet... strică gustul de cele sufletești. Omul cuprins de lăcomia celor trecătoare, n-are nici o plăcere și nici o înțelegere pentru cele sufletești. Să nu-i vorbești de Isus Hristos și de mântuirea sufletului; să-i vorbești numai de gunoi, de vite, de câștiguri și de alte lucruri lumești.

Bogatul din Evanghelie își strânsese o avere mare și acum era frământat de gândul că n-avea hambare destule. Din prisosul averii, el și-ar fi putut face un ajutor de mântuirea sufletească. În jurul lui erau o grămadă de hambare goale: casa orfanilor, văduvelor, săracilor și lipsiților. Dar în loc de acest lucru bun, el face planuri cum să-și cheltuiască prisosul averii în chefuri și desfătări lumești. Sufletul lui înseta și suspina după Dumnezeu (Psalm 62), după mântuire, însă el îl îmbia cu... mâncare și băutură. Ah! ce nebunie! E aceasta o nebunie de care-i plină și lumea de azi.

Pilda aceasta este parcă Evanghelia vremilor de azi, pentru că și azi cei mai mulți oameni își îmbie sufletul cu... chefuri, cu mâncări și băuturi. Bea, mănâncă și te veselește, - aceste vorbe sunt parcă crezul și credeul oamenilor de azi. Parola vremurilor noastre este: cât mai multe averi și câștiguri, pentru ca să ne putem face cât mai multe plăceri și desfătări lumești.

Bogatul din pilda Evangheliei a murit înainte de a-și vedea împlinit planul cu... bea, mănâncă și te veselește. Într-o noapte moartea l-a trecut pe neașteptate în iad. Din toate averile și planurile lui n-a putut duce cu el decât 4 scânduri și hainele de pe el. Pilda lui și moartea lui e pusă în fața noastră ca o strigare. Ea strigă tuturor: aveți grijă că scopul vieții voastre nu sunt averile și plăcerile. Îmbogățiți-vă în Dumnezeu, căci nu știți ziua și ceasul când moartea va curma zilele voastre.

Dragă cititorule! Că strângi averea să poți trăi și să o poți lăsa copiilor tăi, bine faci. Ești chiar dator să faci așa. Dar pentru sufletul tău nu înseamnă nimic că vei muri în casă nouă sau veche, cu moșie mică sau mai mare. Pentru sufletul tău are însemnătate numai întrebarea: ce avere sufletească vei avea în clipele morții... cu ce te-ai îmbogățit în Dumnezeu... cu ce avere și cu câtă avere sufletească vei trece în cealaltă lume.

Ah, ce nebunie văd eu în lume! E plină lumea de oameni ce aleargă, strâng, zidesc, își lărgesc moșiile și hambarele, dar vai, n-au nici o avere sufletească! Sunt săraci de orice avere sufletească, și poate că moartea îi pândește. Toată truda lor și toată viața lor curge spre cele trecătoare, și poate că în noaptea asta sau în cealaltă, moartea îi va chema în cealaltă lume. Alții fac și mai rău: își cheltuiesc vremea în chefuri, beții și desfătări. Se îmbogățesc în averea diavolului, și moartea stă gata să-i mute în iad. Ah, ce nebunie este a trăi o astfel de viață pierdută pentru Împărăția lui Dumnezeu!

Iosif Trifa.