Evanghelia de duminică: să mergem după Hristos

Evanghelia de duminică ne spune cum a chemat Isus la apostolie pe învățăcelul Filip. L-a întâlnit în calea sa și i-a zis: Vino după Mine. În vremea aceea vrea Isus să meargă în Galileia și a aflat pe Filip și i-a zis lui: Vino după Mine. Și Filip a plecat îndată după El... (Ioan 1, 43-48).

Această Evanghelie este plină de învățătură pentru noi. Că tot așa ne cheamă Isus și pe noi: veniți după Mine. Dar nu toți oamenii ascultă chemarea lui Hristos și pleacă pe urmele Lui. Ca și pilda cu sămânța ce a căzut în multe feluri de pământuri, așa și cu mergerea după Hristos: unii aud și ascultă chemarea Mântuitorului și le place de ea, dar numai cu atâta rămân, căci din păcate nu pleacă să iese; alții merg după Hristos, dar numai până la un loc, și la vreme de ispită lasă calea și se întorc înapoi. Numai puțini sunt aceia care se țin înainte pe urmele lui Hristos.

Cum trebuie să mergem după Hristos? Întâia dată să auzim și să ascultăm glasul și chemarea Lui. A doua oară să și plecăm îndată după El, așa cum au plecat și învățăceii din Evanghelie. Aceasta este taina cea mare a mântuirii omului, să pleci îndată după Hristos. Să ieși din gloata cea mare a păcatelor și să apuci pe urmele Lui. Aici este începutul mântuirii, - și de aceea Satana aci te înșală cu amăgirea că „mai ai vreme” și „nici alții nu-s mai buni ca tine”. A treia oară după Hristos trebuie să te plece cunoașterea stării tale păcătoase. Oaia cea pierdută din Evanghelie simțea pustia rătăcirii sale și cum a auzit glasul și chemarea păstorului, a alergat la el. Așa și tu trebuie să simțești pustia păcatelor în care te-ai rătăcit. A patra oară, după Hristos trebuie să te plece dorul și dorința mântuirii tale. Și după toate aceste pregătiri, tu trebuie să pleci după Hristos cu credința cea tare și vie că numai El Singur te poate mântui și te poate scoate din calea rătăcirii tale. Să pleci după Hristos cu încrederea și credința cea tare că Jertfa Lui cea mare a răstignirii pe Cruce te-a iertat și pe tine și te ajută și pe tine să mergi pe calea mântuirii tale.

Și apoi dacă ai plecat odată după Hristos, trebuie să te ții mai departe de El cu iubirea și încrederea ce o are fiul în tatăl său, cu bucuria ce o are oaia cea scăpată de rătăcire și moarte, cu încrederea ce o are bolnavul în doctor și cu ascultarea ce o dau oile păstorului celui bun. Și când scoate la pășune oile sale, merge înaintea lor și oile merg după dânsul, căci cunosc glasul lui (Ioan 10, 4).

Aceasta este calea ce duce după Hristos și cine a apucat pe ea și stăruiește înainte pe ea, capătă o tărie, o bucurie și mulțumire sufletească pe care toți banii și toate bunătățile pământului nu-s în stare să o dea. Veniți după Mine toți cei osteniți și Eu vă voi odihni pe voi. Eu sunt Calea, Adevărul și viața - zicea Hristos - și cine pleacă pe calea Lui, acela are odihnă, are adevărul și viața cea adevărată.

Creștinilor! Suntem de o săptămână în postul cel mare și sfânt al Învierii. Acum este vremea să plecăm și să ne plecăm viața și purtările pe urmele lui Hristos. Acum este vremea să ne ispitim și să ne dăm seama pe ce fel de căi umblăm: pe căile luminii sau ale întunericului? Omule fugător în această lume, oprește-te în loc și te întreabă și te socoate, nu cumva alergi pe calea cea largă ce duce la pieire (Matei 7, 13). Pe această cale te cheamă lumea și diavolul. De cumva ai apucat pe aceasta, cu groază și cu grabă te întoarce pe cealaltă, pe calea cea strâmtă care duce la viață. Pe această cale te cheamă Hristos, te cheamă biserica, te cheamă postul - și ascultă bine că te cheamă și sufletul tău care se dorește după Dumnezeu, ca cerbul după apa izvorului. Să luăm aminte că de câte ori nu plecăm pe această cale, Se întoarce Hristos către noi cu vorbele și întrebarea: Și nu voiți ca să veniți la Mine ca să aveți viață? (Ioan 5, 40).

Să nu fie! Ci noi să fim totdeauna gata a răspunde cu ap. Petru: Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice! (Ioan 6, 68).

Iosif Trifa