Evanghelia de duminică: săturarea celor 5000 de oameni (1)

Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi. Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut, dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare. N-au nevoie să plece, le-a răspuns Isus; daţi-le voi să mănânce. Dar ei I-au zis: N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El le-a zis: Aduceţi-i aici la Mine. Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor. Toţi au mâncat şi s-au săturat, şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărâmituri. Cei ce mâncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Îndată după aceea Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor (Matei 14, 14-22).

Învăţătura acestei Evanghelii pe scurt este aceasta: Gloata celor 5000 de oameni s-a hrănit mai întâi cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi numai după această săturare sufletească a urmat minunea lui Isus care a săturat şi foamea lor cea trupească. Aceste două feluri de săturări sunt puse înaintea noastră cu învăţătură: să avem grijă mai întâi de cele sufleteşti, să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 6, 33) şi învăţăturile Lui, şi atunci Dumnezeu va îngriji şi de trebuinţele noastre trecătoare.

Şi vremile de astăzi sunt pline de gloate flămânde. Niciodată n-au fost mai multe lipsuri ca acum. Mai ales oraşele sunt pline cu oameni lipsiţi şi flămânzi. Sunt ţări întregi (Germania) care rabdă foame. Pe tot locul s-a împuţinat pâinea, hrana şi legumele. Parcă nici ogoarele, nici dobitoacele nu mai dau belşuguri ca demult. Pricina acestui lucru e că s-au depărtat gloatele de Mântuitorul. S-au depărtat oamenii de Cuvântul lui Dumnezeu şi de aceea nici Mântuitorul nu mai binecuvântează cu săturare lipsurile şi foametea lor cea trupească. Aceleaşi mâini lucră şi acelaşi pământ se lucră şi astăzi ca mai demult, dar lipseşte binecuvântarea Mântuitorului de sus, pentru păcatele noastre şi de aceea belşugul scade şi lipsa creşte.

Cititorule! Minunea din Evanghelia de duminică se poate vedea şi azi. Sunt oameni slabi, fără ajutor, lipsiţi de putere şi apăsaţi de sărăcie, dar ochii Domnului caută spre ei şi îi ajută, îi ridică (Sirah 31, 12) pentru că petrec lângă Cuvântul lui Dumnezeu. Aceştia sunt din ceata celor 5000. Şi iarăşi alţii lucră cu 10 mâini şi aleargă cu 10 picioare, dar nimica nu se cunoaşte de ei şi de lucrul lor, pentru că prin purtările cele rele s-au depărtat de Mântuitorul.

Faci parte şi tu, cititorule, din gloata celor 5000 care petrec lângă Cuvântul şi învăţăturile Mântuitorului Hristos?

Iosif Trifa.