Evanghelia de duminică: şi şezând învăţa pe noroade din corabie

Pe când Se afla lângă Lacul Ghenazaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejile. S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos, şi învăţa pe noroade din corabie. Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: Depărtează-o la adânc, şi aruncaţi-vă mrejile pentru pescuire. Drept răspuns, Simon I-a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n-am prins nimic; dar, la Cuvântul Tău, voi arunca mrejile! După ce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejile. Au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile. Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, şi I-a zis: Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos. Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o făcuseră.

Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni. Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El (Luca 5, 1-11).

Evanghelia de duminică cuprinde multe învăţături frumoase şi de suflet mântuitoare. Dăm mai jos câteva din ele:

Lângă Cuvântul lui Dumnezeu

Evanghelia de duminică începe aşa de frumos cu vorbele: Şi a fost când Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu... Ce privelişte frumoasă va fi fost aceea! Parcă-i vedem pe oamenii de atunci cum se îmbulzeau care de care să ajungă mai aproape lângă Cuvântul lui Dumnezeu. Parcă-i vedem cum umblau din sat în sat şi din oraş în oraş să poată auzi Cuvântul lui Isus. Şi să luăm aminte creştinilor, că învăţăturile şi cuvintele după care alergau oamenii în vremea lui Isus, se află azi - şi sunt şi astăzi tot aceleaşi. Biserica şi Evanghelia spune tot aceleaşi cuvinte şi este o carte, Biblia, care cuprinde toate cuvintele şi toate învăţăturile pe care le-a spus şi pe care le-a lăsat Dumnezeu oamenilor. Dar astăzi a slăbit râvna pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Spusul Evangheliei despre vremea când se îmbulzea poporul să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, răsună astăzi ca o poveste de demult şi răsună ca o mustrare pentru oamenii de azi care însetează după fel de fel de plăceri, pofte, petreceri, băuturi şi alte patimi stricătoare de suflet.

Dragă cititorule! Eu n-am cuvinte să-ţi spun ce putere, ce plăcere şi ce bucurie simţeşte şi astăzi acela care ascultă sau citeşte regulat şi cu stăruinţă Cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi. Dacă ai fi lângă mine ţi-aş vorbi ceasuri întregi despre ce-ţi dă ţie Cuvântul lui Dumnezeu. Ai simţit tu cândva plăcerea şi puterea acestui Cuvânt? Ai simţit tu cândva un dor, o dorinţă, o lipsă, o sete după Cuvântul lui Dumnezeu? Dacă n-ai simţit lucrul acesta, atunci tu nu mă înţelegi nici pe mine şi nu înţelegi nici pe oamenii despre care Evanghelia de duminică spune că se îmbulzeau să asculte Cuvântul lui Dumnezeu.

Cititorule! Semnul cel mai bun că eşti un creştin adevărat, acesta este: să simţeşti o foame a sufletului tău şi o sete a sufletului tău care să te plece să afli Cuvântul lui Dumnezeu şi să-ţi saturi sufletul cu El. Căci, după cum ploaia şi zăpada se coboară din ceruri, şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele (Isaia 55, 10-11). Cu această putere Se coboară şi astăzi Cuvântul lui Dumnezeu peste sufletul care-L doreşte şi însetează după El.

Rămâi, iubite cititorule, rămâi în toată viaţa ta lângă Cuvântul lui Dumnezeu, ca pământul sub ploaia şi căldura cerului de sus. Apropiaţi-vă oamenilor, apropiaţi-vă de Cuvântul lui Dumnezeu şi atunci tot felul vostru de viaţă vi se va schimba, aşa cum s-a schimbat la cei 4 pescari pe care i-a aflat Isus pescuind. Căci ce ne spune Evanghelia despre cei 4 pescari? Că L-au întâmpinat pe Isus cu plângerea: Toată noaptea ne-am ostenit în zadar

Au prins însă o mulţime de peşti când au aruncat mrejile după Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa e şi viaţa noastră, când o trăim fără Hristos şi fără învăţăturile Lui: o viaţă pierdută şi trăită în zadar. Câţi oameni ar trebui să suspine zicând: toată viaţa noastră am trăit-o şi am cheltuit-o în plăceri, în pofte şi păcate - şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu n-am strâns nimic!... Câţi oameni aleargă, freacă, hurducă în toate laturile, dar nimica nu se cunoaşte de zarva lor, pentru că s-au depărtat de Cuvântul lui Dumnezeu. Rămâneţi în Mine, căci fără de Mine nu puteţi face nimic, a zis Isus (Ioan 15, 5).

Şi lăsând toate, au mers după Isus

Aşa ne spune Evanghelia despre cei 4 pescari, că au lăsat toate şi au plecat după Isus. Asta înseamnă că şi nouă nu-i destul numai să ne placă Cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să ne şi plece după Isus şi poruncile Lui. N-ajunge nimica, iubite cititorule, apropierea ta de Cuvântul lui Dumnezeu, dacă nu laşi ca acest Cuvânt să şi lucreze în inima ta, adică să te scoată din starea ta cea păcătoasă şi să te plece pe urmele lui Hristos.

Iosif Trifa.