Evanghelia Duminicii a 27-a după Rusalii

(Tămăduirea femeii gârbove)

„Femeie, te-ai slobozit de boala ta!...”

În vremea aceea, învăța Iisus într-una din sinagogi, sâmbăta. Și, iată, era o femeie care, de optsprezece ani, avea duhul neputinței și era gârbovă și nu putea să se ridice nicidecum. Iar Iisus, văzând-o pe dânsa, a chemat-o și a zis ei: „Femeie, te-ai slobozit de boala ta!” Și Și-a pus pe dânsa mâinile și îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că o vindecase Iisus sâmbăta, răspunzând, zicea norodului: „Șase zile sunt întru care se cade a lucra; deci întru acestea venind vă vindecați, iar nu în ziua sâmbetei”. Iar Domnul a răspuns lui și a zis: „Fățarnice, fiecare dintre voi, sâmbăta, au nu-și dezleagă boul sau asinul său de la iesle și-l duce de-l adapă? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satan, iată, de optsprezece ani, au nu se cădea a se dezlega din legătura aceasta în ziua sâmbetei?” Și aceasta zicând El, se rușinau toți cei care stau împotriva Lui. Și tot norodul se bucura de toate cele slăvite ce se făceau de Dânsul”. (Lc 13, 10-17)

Evanghelia acestei duminici cuprinde minunea tămăduirii unei femei care purta, de optsprezece ani, o boală cumplită. Boala și tămăduirea acestei femei conțin multă învățătură pentru noi și de aceea vom cerceta cu de-amănuntul să vedem cum s-a întâmplat minunea.

Prin trei stări au trecut boala și tămăduirea femeii.

Întâia dată, ne spune evanghelia că „avea, de optsprezece ani, duhul neputinței” și „nu putea să se ridice nicidecum”.

A doua oară, ne spune evanghelia că Iisus a văzut-o și S-a apropiat de ea. Îndată după această apropiere și întâlnire a femeii cu Iisus, a urmat a treia stare: scăparea și tămăduirea femeii din cumplita boală.

Să luăm aminte că prin aceste trei stări trebuie să treacă și mântuirea noastră sufletească! Întâia dată, trebuie să ne dăm seama că starea noastră cea păcătoasă este tocmai ca starea cea dintâi a femeii din evanghelie. „Și nu putea să se ridice nicidecum”, ne spune evanghelia despre femeia cea bolnavă. Asta-i și starea omului cuprins de patimi și păcate: nu se poate ridica din mocirlă la o viață mai curată și mai bună. De multe ori va fi cercat biata femeie în cei optsprezece ani să se ridice de jos, dar n-a putut. Așa și păcătosul: fără ajutorul Mântuitorului nu se poate ridica. „Fără de Mine nu puteți face nimic”, zice Iisus (In 15, 5). „(...) a legat-o Satan de optsprezece ani!”, a zis Iisus despre femeia cea bolnavă. Așa este și cel cuprins de patimile cele rele: un legat de Satan și un rob al lui Satan.

Cititorule! Din starea ta cea păcătoasă numai o singură cale de ieșire și de scăpare este: să te apropii de Mântuitorul Hristos; să cazi înaintea Mântuitorului ca și femeia din chipul arătat mai sus. Despre femeia din evanghelie nu ni se spune mai de-aproape ce a făcut când S-a apropiat de ea Mântuitorul și mântuirea, dar, de bună-seamă, femeia n-a stat în fața lui Iisus Mântuitorul numai cu boala sa, ci a stat cu toată credința ei, cu toată încrederea ei în puterea și ajutorul lui Iisus; a stat cu toate nădejdile ei, cu toate lacrimile și cu toate puterile ei sufletești. Așa și tu să cazi înaintea lui Hristos nu numai cu păcatele tale, ci și cu credința ta în Jertfa Lui cea Sfântă și atunci vei primi și tu viață și tămăduire.

O, ce dulce a fost vestea ce i s-a spus femeii: „(...) te-ai slobozit de boala ta”. Tot așa o veste dulce și plăcută li se spune și celor care s-au hotărât pentru Hristos și L-au primit cu adevărat pe Hristos. Un scăpat dintr-o boală cumplită de moarte, un eliberat dintr-o robie cu lanțuri grele este și creștinul cel hotărât pentru Iisus Hristos și Evanghelia Lui.

Evanghelia ne spune că fariseii „se mâniaseră” pe Iisus, pentru că o dezlegase din legăturile lui Satan pe o femeie în ziua sâmbetei. Această mustrare se aude și azi ori de câte ori cineva se hotărăște să se dezlege din lanțurile păcatului și ale diavolului. Citiți, spre pildă, scrisoarea de mai jos:

„Domnule părinte! Și eu am iscălit hotărârea să mă las de beție și de sudalme, dar, de atunci, nu mai am pace și hodină cu oamenii ăștia, că tot cârâie după mine că m-am făcut pocăit. Și zic că acuma-s mai trufaș, că nu stau cu ei în cârciumă de vorbă la un pahar de rachie... Dar eu și mai tare țin la Sfânta Biserică de când m-am lăsat de rele”...

Adică vedeți, un om s-a dezlegat din legăturile lui Satan, dar oamenii, ca și fariseii din evanghelie, se țin după el cu mustrări și bănuieli. Duminica, după ce iese din biserică, omul a început să nu mai meargă cu ei la birt, ci se duce acasă și citește ceva din Biblie și din «Lumina Satelor»; și așa se dezleagă mereu din legăturile păcatelor. Dar, la asta, oamenii „cârâie” după el, ca și fariseii din evanghelie, că „lucrează” în ziua duminicii și nu merge să se „hodinească” și să „prăznuiască” cu ei ziua Domnului... la crâșmă.

Să luăm aminte că și pe noi ne mustră evanghelia aceasta despre cum ținem praznicele. Duminicile și sărbătorile noastre sunt pline de alergări, târguri, târguieli, negustorii, iar pe de altă parte ne odihnim în ele cu... petreceri la birt, cu jocuri, cu minciuni, clevetiri, făloșenii...

Adică, în loc să ne dezlegăm în ziua Domnului din legăturile păcatului, mai tare ne legăm.

Mușcătura de șarpe

Doctorii spun că moartea cea mai nesimțită și cu dureri mai ușoare o au cei mușcați de șerpi veninoși. Cel mușcat de șarpe veninos nu simte nici o altfel de durere, decât atâta că îl apasă o moleșeală și un somn; un somn plăcut, un somn adânc, din care însă niciodată nu se mai trezește.

Așa este și moartea cea sufletească ce o face șarpele-diavol. Șarpele-diavol îl mușcă pe om cu fel de fel de otrăvuri dulci de plăceri și desfătări lumești. Omul nu simte moartea sufletească.

Îl cuprinde somnul păcatului, somnul și beția plăcerilor și patimilor lumești, din care nu se mai poate trezi. Sufletul lui moare în acest somn.