Evanghelia Duminicii a 28-a după Rusalii
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuirea Evangheliilor
(Pilda celor poftiți la cină)
„Veniți, că, iată, gata sunt toate!...”
Zis-a Domnul pilda aceasta: „Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți. Și a trimis pe sluga sa în ceasul cinei să zică celor chemați: «Veniți, că, iată, gata sunt toate!» Și au început toți dimpreună a se lepăda. Cel dintâi a zis: «Țarină am cumpărat, și am nevoie să ies și să o văd. Rogu-te să mă ierți!». Și altul a zis: «Cinci perechi de boi am cumpărat și merg să-i încerc; rogu-te să mă ierți!» Și altul a zis: «Femeie mi-am luat și pentru aceasta nu pot veni». Și, întorcându-se, sluga aceea a spus domnului său acestea. Atunci, mâniinduse, stăpânul casei a zis slugii sale: «Ieși curând la răspântiile și ulițele cetății și săracii, și betegii, și orbii adu-i aici. Că zic vouă: nici unul din bărbații aceia care erau chemați nu va gusta cina mea. Că mulți sunt chemați, iar puțini, aleși».” (Lc 14, 16-24)
Cina din pilda evangheliei este Împărăția lui Dumnezeu, adică mântuirea noastră cea sufletească prin Jertfa Fiului Său, iar „cei chemați” care n-au vrut să meargă la cină sunt creștinii cei cuprinși de vârtejul treburilor, ispitelor, patimilor și păcatelor lumii acesteia. Evanghelia aceasta, cu adevărat, este parcă evanghelia vremurilor și a oamenilor de azi, pentru că niciodată n-au fost nepăsarea și negrija de Împărăția lui Dumnezeu, de cele sufletești, așa de mari ca azi. Care să fie pricina acestui lucru? Unii zic că „au uitat oamenii datoriile ce le au față de cele sufletești”. Eu zic că-i alta. Iisus a zis odată: „Asemenea este Împărăția lui Dumnezeu cu o comoară ascunsă într-o țarină, și cine o află își vinde tot ce are, ca să cumpere țarina” (Mt 13, 44).
Cei mai mulți creștini însă n-au aflat comoara sufletească, darul, puterea și bucuria ce le dau căutarea și aflarea Împărăției lui Dumnezeu și de aceea nu-și bat capul cu cele sufletești. „Gustați și vedeți că bun este Domnul!”, zice Psalmistul, dar puțini au gustat și au aflat bunătatea sufletească ce este în „Cina Domnului”. Cine a aflat o dată darul, puterea și bucuria ce le dă „Cina Domnului” (Sf. Cuminecătură), Jertfa Mântuitorului, aceluia nu-i mai trebuie nici o predică despre „datoriile” ce le are față de suflet. „Toate le socotesc gunoaie, ca să-L dobândesc pe Hristos”, zicea Apostolul Pavel (Fil 3, 8). Acesta este credeul celui care a aflat comoara Împărăției lui Dumnezeu.
Cititorule! Nu cumva să crezi că evanghelia te-ar mustra, pentru că îți ai țarina ta și boii tăi și lucrurile tale. Grija sufletului o lași în urma tuturor afacerilor și intereselor tale. Pentru asta te mustră Evanghelia. În mijlocul vieții și al frământărilor noastre trebuie să stea „Cina Domnului”, Împărăția lui Dumnezeu; și noi n-avem lucrul acesta. Într-o altă pildă, Iisus a zis că Împărăția lui Dumnezeu este asemenea unui aluat pe care o femeie îl pune într-un vas de făină și se dospește toată făina (Mt 13, 33). Așa, iubite cititorule, și grija de suflet trebuie să dospească, să copleșească toate frământările și alergările noastre.
Poți pune într-o oală la foc cele mai scumpe mâncăruri, dar dacă nu le sărezi nu-s bune de nimic. Așa și averea ta, banii tăi, alergările tale, învățătura ta trebuie sărate cu sarea grijii și îngrijirii de cele sufletești, căci altcum nu ți-s bune de nimic.
„Veniți, că, iată, gata sunt toate!” - așa chema sluga Domnului din evanghelie. O, ce adânc înțeles sufletesc este în aceste vorbe! Așa ne cheamă și pe noi Domnul: Veniți, că toate sunt gata! - ne zice și nouă Tatăl Ceresc. Totul am făcut pentru viața și mântuirea voastră... Veniți, că e gata Jertfa Fiului Meu! Veniți, că v-am iertat prin Jertfa Fiului Meu! Veniți, că totul e gata!... ne zice și Iisus Mântuitorul. Veniți, căci, iată, am suit Golgota!... Veniți, că, iată, cuiele au trecut prin mâinile și picioarele Mele!... Veniți, că sulița a străpuns coasta Mea!... Totul e gata, toate am suferit pentru voi și mântuirea voastră!... Veniți și luați în dar viață și mântuire!...
În clipele când Și-a dat duhul pe Crucea Golgotei, Mântuitorul a strigat cu glas înalt: „Săvârșitu-s-a!”. Prin acest cuvânt, Mântuitorul spunea că Și-a împlinit chemarea ce a avut-o în lume. Cuvântul „săvârșitu-s-a” a fost un strigăt de biruință. Mântuitorul biruise toate ispitele și durerile. Diavolul era biruit. Jertfa era gata.
Dar, vai, acest strigăt pentru mulți va fi un strigăt de pieire în Ziua Judecății. O, Scumpul meu Mântuitor! Tu ne-ai lăsat gata Jertfa mântuirii. „Ospățul Tău este gata... masa e întinsă... toate ușile sunt deschise... din toate părțile s-aude chemarea: „Veniți, că toate sunt gata!” (Lc 14, 16-24). Veniți, că, iată, cuiele au săpat mâinile și picioarele Mele!... Veniți, că sulița a împuns coasta Mea!... Veniți, că totul e gata! Însă, vai, cei mai mulți nu vor să intre și să guste din Cina mântuirii! Cei mai mulți își sfârșesc viața cu pieire sufletească, trăiesc o viață cheltuită în zadar. O, ce osândă îi așteaptă!
„Veniți, că, iată, gata sunt toate!” Auzi tu, dragă cititorule, și asculți tu această chemare dulce de mântuire? Grăbește, dragă frate, grăbește să intri la cina mântuirii! La masa marelui ospăț mai este un loc și pentru tine! Ușa e încă deschisă. Intră și tu, dragă suflete, intră numaidecât, intră azi, căci mâine poate fi prea târziu! Se va închide ușa și tu vei rămâne afară, în pieire veșnică.
Alexandru Macedon și înțelepții din Persia
Când purta odinioară Alexandru Macedon războaie să cucerească lumea și să cuprindă bogății, auzise în Persia de niște filozofi mari ai locurilor de pe acolo. Aducându-i înaintea sa, le zise:
- Cereți de la mine orice și vă voi da!
- Să ne dai, împărate, viață fără de moarte aici pe pământ! grăiră filozofii.
- Ați cerut o nebunie, grăi împăratul, căci oare cine dintre oamenii pământului ar putea scăpa de moarte?... Vă credeam niște filozofi vestiți, dar acuma văd că sunteți niște nebuni...
- Apoi, dacă nimeni nu poate scăpa de moarte, grăiră filozofii, ne luăm voie să te întrebăm că oare și tu vei muri cândva? - Asta-i sigur, răspunse împăratul.
- Apoi dacă asta-i sigur, grăiră mai departe filozofii, tu de ce trăiești așa ca și când n-ai muri niciodată?... De ce nu-ți mai ajung împărățiile, comorile, averile, prăzile și bunătățile pământești?...
Împăratul înțelese atunci „nebunia” filozofilor și plecă îngândurat.
O, de am înțelege și noi această istorioară, căci și noi știm că vom muri, dar trăim așa ca și când n-am muri niciodată!
„Mai aveți vreme...”
O poveste spune că Scaraoschi, mai-marele dracilor, a ținut sfat cu diavolii despre cum ar câștiga mai multe suflete printre oameni. În multe feluri au început a se ocoși diavolii. Unii ziceau: „Să le șoptim oamenilor că nu este Dumnezeu, nici suflet, nici rai, nici iad...”. Dar Scaraoschi a primit sfatul unui drac care zicea: „Să le spunem oamenilor că este Dumnezeu, este rai și iad, dar să le șoptim mereu: Mai aveți vreme, oameni buni, pentru acele treburi”...
Și, de atunci, dracii câștigă cele mai multe suflete, șoptind mereu oamenilor înșelăciunea că pentru cele sufletești mai au vreme.
Într-o carte bătrână am aflat această poveste și am pus-o aici, în cartea aceasta, ca tot omul să înțeleagă și să priceapă că diavolul e acela care șoptește mereu oamenilor să-și tot amâne din an în an grija de suflet și întoarcerea la Dumnezeu.