Evanghelia Duminicii a 29-a după Rusalii
Pr. Iosif Trifa - Tâlcuirea Evangheliilor
(Tămăduirea celor zece leproși)
În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat pe El zece bărbați leproși care au stătut departe. Și aceia au ridicat glas, zicând: „Iisuse Învățătorule, miluiește-ne pe noi!” Și, văzându-i, le-a zis lor: „Mergeți și vă arătați preoților!” Și când mergeau ei s-au curățit. Iar unul dintre dânșii, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare, slăvind pe Dumnezeu. Și a căzut cu fața la picioarele Lui, mulțumindu-I. Și acela era samarinean. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-au aflat să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu fără numai acesta ce este de alt neam? Și i-a zis lui: „Scoală-te și mergi; credința ta te-a mântuit!” (Lc 17, 12-19)
Să luăm aminte că evanghelia aceasta se petrece și azi. Beteșug de lepră există și astăzi și oameni leproși sunt și astăzi destui. Deosebirea e numai atât că oamenii de azi nu poartă boala leprei în oasele lor, ci în sufletul lor. Lepra era o boală cumplită, ce ataca mai întâi pielea cu răni și bube rele. Intra apoi în oase și le strâmba, făcând din om un schelet, un mort viu care umbla rătăcitor până ce moartea îl băga în pământ. Așa-i, iubite cititorule, și păcatul. O lepră, o boală cumplită ce cuprinde tot mai mult și mai mult sufletul, până când îl strică și îl omoară de tot. Și păcătosul este un mort viu (Efes 2, 1). O, dacă ni s-ar da nouă putință să vedem sufletele oamenilor de azi în chip văzut, ne-am îngrozi de neghiobiile și sluțeniile sufletelor atacate de lepra păcatului!
Lepra era o boală molipsitoare, și cei cuprinși de ea erau scoși afară dintre ceilalți oameni. Și păcatul este o astfel de boală molipsitoare de care tot creștinul trebuie să se ferească. Sunt însă atâția creștini care se duc, duminicile și serile, unde se vorbesc tot felul de vorbe porcoase; și sunt atâția părinți care își lasă copiii, nopțile, de se umplu de lepră, de boală sufletească.
Cei zece leproși s-au tămăduit după ce s-au întâlnit cu Iisus și cu lacrimi s-au rugat Lui: „Iisuse Doamne, ai milă de noi!” Tot așa se poate curăți și un creștin de lepra păcatului. Întâi trebuie să simți lepra păcatului ce ți-a cuprins sufletul cu rană de moarte; și, apoi, cu sufletul rănit, să cazi în fața Mântuitorului, cu lacrimi, strigând: „Iisuse Mântuitorule, ai milă de mine și mă scapă din pieire sufletească!”.
„Duceți-vă și vă arătați preoților” - le-a zis Iisus leproșilor, pentru că preoții erau puși, pe acele vremuri, de control asupra celor leproși și ei dădeau atestat despre cei curățiți. Preoților li s-a încredințat și azi controlul sufletesc despre bolile sufletești ale oamenilor, și taina mărturisirii îi cheamă și azi pe oameni să-și arate bolile sufletești.
Câți însă se mărturisesc cu regularitate și bine?
Cei zece leproși, după ce s-au tămăduit, au uitat pe Marele lor Binefăcător și numai unul s-a întors să-I mulțumească. O, ce mult se aseamănă greșeala leproșilor cu purtările oamenilor de azi! Lumea este plină de mila și darurile Domnului. Ce dar mare este nouă, spre pildă, sănătatea sau mintea, priceperea. Și apoi, mai ales, darurile cele sufletești, pentru cine le știe prețui și folosi. Cel mai mare dar ce ni s-a dat nouă este Jertfa Crucii prin care ne-a izbăvit pe noi Domnul, ca pe cei zece leproși. Atâtea daruri ni s-au dat nouă, încât ar trebui să stăm tot în coate și genunchi, cu rugăciuni de mulțumită lui Dumnezeu. Dar e așa de puțină mulțumirea între creștinii de azi! Și asta-i încă o dovadă că nu trăim și nu înțelegem Evanghelia cea adevărată.
Dar și mai mult greșim decât cei nouă leproși, când, în loc de mulțumită, noi batjocorim cu păcate darurile Domnului. Un astfel de batjocoritor este cel care suduie, de prea buiestru și sănătos; cel care pradă banii și averea ce i-a dat-o Dumnezeu sau n-ajută cu ea pe cel necăjit. O astfel de batjocură este acel nărav urât și păgân că omul aleargă la aldămaș în crâșmă de câte ori Dumnezeu l-a scăpat din ceva necaz sau l-a ajutat în ceva izbândă. În atâtea chipuri și feluri noi batjocorim mila și darul Tatălui de Sus...
Iată câte lucruri frumoase și de suflet mântuitoare ne învață evanghelia cu cei zece leproși. Nu uita, cititorule, nu uita această învățătură!
Leproșii de după război...
Ce mult se aseamănă purtările oamenilor acum, după război, cu cei zece leproși din evanghelie! Ca și leproșii din evanghelie, oamenii se rugau, în vremea războiului: „Doamne Iisuse, fie-ți milă de noi!”. Dar, la terminarea războiului, în loc de mulțumită lui Dumnezeu, au răsunat puștile și aldămașurile. În vremea războiului, un credincios îmi scria: „Și, mai departe, vei afla, domnule părinte, că am pus gând bun înaintea lui Dumnezeu că, de voi scăpa din acest potop de foc, apoi trei sferturi din viața mea am să o petrec în rugăciune și numai un sfert pentru mine”... Cel care a scris scrisoarea a scăpat din focul războiului, dar mâna lui care scrisese făgăduința am văzut-o izbind masa dintr-o crâșmă și din gura lui curgeau cele mai grozave înjurături. E plină lumea de azi cu astfel de leproși pe care Domnul i-a scăpat din focul războiului; ei însă răsplătesc cu păcate pe Marele Mântuitor.
Două necunoscute...
Odată, Bunul Dumnezeu chemă virtuțile de pe pământ la ceva sfat în cer. Între cele chemate erau Adevărul, Dreptatea, Mila, Credința, Bunătatea etc. Între ele erau și două care nu se mai văzuseră niciodată și nu se cunoșteau. Se apropiară una de alta, să se recomande.
- Eu sunt Binefacerea, zise una.
- Eu sunt Recunoștința, răspunse cealaltă.
- Cum, voi nu vă cunoașteți? întrebă Bunul Dumnezeu.
Nu, Doamne, răspunseră cele două necunoscute, căci pe pământ încă nu ne-am întâlnit niciodată.
Bogățiile pe care Dumnezeu le dă omului
Un om, nemulțumit cu averea sa, cârtea împotriva lui Dumnezeu.
Un bătrân, auzindu-l, se apropie de el, îi apucă mâna dreaptă și-i zise:
- Ai vrea să ți se taie mâna asta pentru o mie de galbeni?
- Nu, negreșit că nu!
- Dar mâna stângă?
- Nici!
- Ai vrea să-ți dai ochii pentru zece mii de galbeni?
- Ferească Dumnezeu! Nu mi-aș da un ochi pentru nimic în lume!
- Ei, vezi, răspunse bătrânul, ce bogății ți-a dat Dumnezeu?
Și te mai plângi încă, în loc să-I mulțumești...
Setea îți spune de ești sănătos ori bolnav
Sănătatea trupului o poți cunoaște și după sete.
Când ești sănătos, bei apa la termenele ei și nu poftești mai mult decât ți-e lipsa. Dar când ești bolnav nu te mai saturi de apă. Din ce bei, tot mai multă ai bea.
Așa poți cunoaște și sufletul tău de s-a încuibat în el boala lăcomiei sau ba. Dacă ești mulțumit cu cât îți dă Dumnezeu și lucrul mâinilor tale, sufletul tău este sănătos și ferit de boala lăcomiei. Dar dacă niciodată nu mai ești îndestulat cu cât ai, ci tot mai mult și mai mult poftești, atunci sufletul tău este bolnav de boala și setea lăcomiei.