Evanghelia Duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

„Precum Moise a înălțat șarpele în pustie...”

Zis-a Domnul: „Nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel Care S-a pogorât din cer - Fiul Omului, Care este în cer. Și, precum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa se cade a Se înălța Fiul Omului. Ca tot cel ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Că așa a iubit Dumnezeu lumea, cât și pe Fiul Său, Cel Unul-Născut, L-a dat, ca tot cel ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Că n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El”. (In 3, 13-17)

Evanghelia de duminică e în legătură cu o întâmplare din Vechiul Testament.

Dumnezeu trimisese asupra israelitenilor șerpi veninoși, ca pedeapsă pentru păcatele lor. Atunci, „văzând Moise moarte multă în popor, s-a rugat pentru popor și Domnul a zis lui Moise: «Fă-ți un șarpe de aramă și îl pune sus, într-o prăjină, ca pe un semn, și tot cel mușcat de șerpi va privi spre el și va trăi». Și a făcut Moise așa și oricare era mușcat de șarpe și privea spre șarpele de aramă trăia și nu murea” (Num 21, 6-9).

O, ce înțeles adânc este în această istorie din Vechiul Testament!

Semnul șarpelui de aramă a închipuit înainte cu mii de ani Jertfa Crucii de pe Golgota și darul mântuirii ce l-a adus această Jertfă. Cel care privea spre șarpele de aramă al lui Moise „trăia și nu murea”. Tot așa, și cel care primește darul Crucii de pe Golgota scapă de moarte și de pieire sufletească.

În Eden, (rai) șarpele-diavol a mușcat odinioară pe strămoșii noștri, Adam și Eva. Prin păcatul neascultării, șarpele-diavol a căpătat putere și a mușcat mereu în urmașii lui Adam. Lumea se umpluse de cumplită moarte și pieire sufletească. Tatălui Ceresc I S-a făcut milă de cei pierduți. În mijlocul pieirii sufletești, Dumnezeu a ridicat, ca oarecând Moise în pustie, un Semn: a ridicat Crucea și Jertfa Fiului Său, „ca tot cel ce va crede întru El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. Jertfa Crucii l-a biruit pe șarpele-diavol și puterea veninului său. Șarpele-diavol și-a pierdut puterea. Mușcăturile lui nu mai omoară. Li s-a găsit leacul. Însă, ca pe vremea lui Moise, șarpele-diavol și-a pierdut puterea numai față de cel care privește și primește neîncetat Semnul ce l-a ridicat Dumnezeu în pustia acestei vieți:

Jertfa Crucii Fiului Său. Față de cel care nu privește și nu primește această Jertfă, șarpele-diavol are toată puterea să-l muște de moarte.

O, ce dar minunat este nouă, creștinilor, Jertfa Crucii lui Hristos! Toată taina vieții și mântuirii noastre sufletești este pusă în această Jertfă. Însă cei mai mulți creștini nu cunosc această Jertfă și de aceea nu este nici o putere în viața lor. Să băgăm de seamă că istoria și chipul de mai sus ne sunt un minunat ajutor pentru înțelegerea Crucii Mântuitorului! Ca să simți și să dorești darurile Crucii, trebuie să simți mai întâi șuierul șarpelui, trebuie să simți lumea aceasta ca pe o pustie plină de șerpii ispitelor și ai patimilor, trebuie să simți păcatul ca pe șarpele ce te-a mușcat de moarte, trebuie să simți fiorii morții sufletești și, în starea aceasta, să strigi din adâncul sufletului tău: „Scapă-mă, Doamne, mântuiește-mă, Doamne, căci sunt pierdut!...” Când ai ajuns în starea aceasta, deodată ți se arată și ție Semnul mântuirii: Jertfa Crucii, „Sângele Lui care ne curăță de orice păcat” (1 In 1, 7).

Când ai ajuns în starea aceasta, deci când simți mușcătura șarpelui și fiorii morții sufletești, atunci Jertfa Crucii este pentru tine o veste minunată; este cea mai minunată veste ce o poate auzi omul pe pământ, este cel mai mare dar și cea mai mare bucurie ce le poate primi omul pe acest pământ.

Când astfel ai aflat Jertfa Crucii, te-ai aflat pe tine însuți și rosturile vieții tale. Căzut la picioarele Crucii, afli din ce grozavă pieire te-a scăpat Iisus, Fiul lui Dumnezeu.

Sub brațele Crucii afli că șerpii ispitelor și ai păcatelor nu mai au nici o putere asupra ta. La poala Crucii afli cât de mult te-a iubit Dumnezeu-Tatăl și Fiul. La poala Crucii ți se deschid mintea și gura, ca să strigi îngrozit: „Iisuse Mântuitorule, abia acum văd eu, nebunul de mine, din ce grozavă pieire m-ai scăpat pe mine prin durerile și moartea Ta... Fără darul Tău, eu aș fi și acum un om mort cu sufletul... Eu trăiesc acum prin Tine și trebuie să trăiesc pentru Tine... Viața mea este un dar al Tău... Eu nu mai sunt al meu, ci sunt al Tău, căci Tu m-ai răscumpărat cu un preț mare (1 Cor 6, 19-20)... Eu sunt averea Ta și tot ce am trebuie să pun în slujba Ta”.

La picioarele Crucii se petrece minunea cea mare a schimbării unei vieți păcătoase. Numai când ai trecut prin această schimbare înseamnă că ai aflat cu adevărat Jertfa Crucii. Cei mai mulți creștini trăiesc o viață fără putere creștinească tocmai fiindcă n-au aflat cu adevărat Jertfa Crucii.

Dacă azi este atâta moarte și pieire sufletească în lume, apoi pricina cea dintâi și cea mai mare e tocmai asta că mulți creștini nu simt șuierul șarpelui-diavol, nu simt mușcătura acestui șarpe. Oh, ce lucru grozav se vede între creștinii de azi... Lumea de azi e plină de mușcăturile șerpilor ispitelor și ai păcatelor, însă oamenii nici habar n-au de asta. Șerpii păcatelor sug mereu vlaga și viața sufletească a oamenilor, însă oamenii nu se îngrozesc, nu umblă să scape, nu primesc Jertfa Crucii care singură îi poate scăpa de pieire sufletească.

Dragă cititorule! Lumea și viața aceasta sunt pline cu șerpii ispitelor și ai păcatelor. Bătrânilor, tinerilor, bărbaților, femeilor, copiilor, îngroziți-vă de acești șerpi ce mușcă de moarte! Fugiți sub brațele Crucii, căci acolo șerpii ispitelor și ai păcatelor n-au nici o putere asupra voastră. Iar dacă v-au mușcat șerpii păcatelor, primiți degrabă darul Crucii de pe Golgota, ca să scăpați de moarte și pieire sufletească! Toți cei mușcați de șerpii ispitelor și ai păcatelor, primiți darul ce-l dă Jertfa Crucii și veți scăpa îndată de moarte și pieire sufletească! Toți cei scăpați de pieire prin Jertfa Crucii, rămâneți viața întreagă sub brațele Crucii! Rămâneți strângând în brațele voastre sufletești Crucea răstignirii, și atunci păcatul și ispita nu mai au nici o putere asupra voastră!

Dacă n-ai aflat și n-ai înțeles aceste lucruri, atunci să știi, dragă cititorule, că pentru tine și azi e îngropată Crucea lui Iisus, adică darurile ei. Sunt și azi destui creștini care încă n-au aflat Crucea lui Iisus și de aceea nu este nici o putere în viața lor și în faptele lor. Ia aminte, dragă cititorule, că taina cea mare a mântuirii tale sufletești în aceasta stă: ai aflat, ori n-ai aflat Crucea Mântuitorului.

Jertfa Crucii este izvorul cel viu din care curg valuri de iubire, de fapte bune, de iertare, de mântuire.

O, ce valuri de iubire curg din Crucea lui Iisus!

O, ce Jertfă minunată este Jertfa lui Iisus!

Orice suflet care zace de păcate biruit

Să primească Jertfa Crucii, ca să fie mântuit.

Dragă cititorule, te-a mușcat și pe tine șarpele-diavol?

Primește fără zăbavă Jertfa Crucii, altcum ești pierdut!