Evanghelia Duminicii dinaintea Nașterii Domnului

(A Sfinților Părinți după trup ai Domnului)

Cu ce pregătiri să așteptăm praznicele mari

Cartea Neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, iar Isaac a născut pe Iacov, iar Iacov a născut pe Iuda și pe frații lui... (citiți celelalte nume de neamuri la Matei capitolul 1). Deci toate neamurile de la Avraam până la David, neamuri patrusprezece; și de la David până la mutarea în Babilon, neamuri patrusprezece, și de la mutarea în Babilon până la Hristos, neamuri patrusprezece. Iar nașterea lui Iisus Hristos așa a fost: Că logodită fiind Mama Lui, Maria, cu Iosif, mai înainte de a se aduna ei, s-a aflat având în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, drept fiind și nevrând s-o vădească pe ea, a vrut în ascuns s-o lase pe dânsa. Și acestea gândind el, iată, îngerul Domnului în vis s-a arătat lui, grăind: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, că ce s-a zămislit într-însa din Duhul Sfânt este. Și va naște fiu și vei chema numele Lui Iisus, că Acesta va mântui pe norodul Său de păcatele lui”. Iar acestea toate s-au făcut ca să se plinească ceea ce s-a zis de la Domnul prin proorocul care zice: „Iată, Fecioara în pântece va avea și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel, ce se tâlcuiește: cu noi este Dumnezeu”. Și, sculându-se Iosif din somn, a făcut precum i-a poruncit lui îngerul Domnului și a luat pe femeia sa. Și nu a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său, Cel întâi născut, și a chemat numele Lui Iisus. (Mt 1, 1-25)

Evanghelia din această duminică cuprinde „Cartea Neamului lui Iisus”. Această carte arată că a trebuit o anumită pregătire, lungă de veacuri întregi, pentru primirea lui Iisus Hristos.

Și praznicele cele mari trebuie așteptate cu pregătiri sufletești, pentru că fiecare praznic închipuie o lucrare și un dar al Mântuitorului Hristos pentru mântuirea noastră, iar darul praznicului trebuie înțeles și primit cu folos sufletesc. Cu pregătire sufletească trebuie să așteptăm și Crăciunul, Nașterea Domnului.

În anii trecuți, o gazetă de la București a pus un premiu, adică o întrecere, de o mie lei pentru acei care vor scrie cel mai frumos articol pentru numărul de Crăciun al gazetei. Autorul articolului premiat a scris și următoarele despre Crăciunul din vremurile noastre: „Așa cum se prăznuiește astăzi Crăciunul, eu socot - zicea scriitorul - că este mai mult un praznic păgân decât unul creștin. Cu săptămâni înainte încep oamenii să facă pregătiri de mâncăruri, de haine și băuturi pentru sărbătorile Nașterii, iar în săptămâna din urmă nu mai încapi de mulțimea oamenilor care strâng carne, untură, băutură, grăsime pentru serbarea Praznicului. Fiecare om, bogat sau sărac, ține să aibă «Crăciun gras» și să tragă un chef bun de Sărbători. «Unde să chefuim la Sărbători?» Așa este îngrijorarea de Crăciun a celor mai mulți oameni. Eu nu sunt preot - scria mai departe acel scriitor (care este avocat) - dar am părerea și credința că altfel de chemări are Praznicul Nașterii Domnului și altfel a fost prăznuit la începuturile creștinismului”...

Cel care a scris aceste păreri despre prăznuirea Crăciunului de azi a avut toată dreptatea, pentru că bucuriile și desfătările cele lumești au astupat și au acoperit cu totul bucuriile cele sufletești pe care le aduce Nașterea Domnului și pe care trebuie să le simțim la Nașterea Domnului. Asta nu e bine, pentru că bucuria cea adevărată a Nașterii nu o aduce porcul, nici grăsimea, nici mâncarea, nici băutura, ci o aduce vestea cea mai bună a sosirii unui Mântuitor al tău, Care Se pogoară din cer pentru tine, pentru păcatele tale, pentru iertarea ta, pentru iubirea ta și mântuirea ta.

Chipul de mai nainte este de învățătură despre cum trebuie să așteptăm Nașterea Domnului. Cu mare plângere a ieșit Adam și Eva din Rai după ce i-a înșelat șarpele-diavol. Dar Dumnezeu i-a mângâiat, în durerea lor, cu făgăduința unui Mântuitor, Care va „zdrobi capul șarpelui”. Vestea cea bună a sosirii acestui Mântuitor o aduce Nașterea Domnului.

Dar acest Mântuitor n-a venit numai „pentru păcatul lui Adam și al lumii”, ci a venit și pentru mine și pentru tine, cititorule. Și tu ești un Adam pe care păcatul te-a scos din raiul ascultării de Dumnezeu. Tu trebuie să-ți dai seama despre starea păcătoasă în care te afli. Trebuie să-ți dai seama că ești bolnav și să dorești după doctor. Trebuie să-ți dai seama că ești pierdut și numai un Mântuitor te poate scăpa din pieire sufletească. Acest Mântuitor ți-L aduce Nașterea Domnului. Dorul, dorința și așteptarea acestui Mântuitor sunt pregătirea cea adevărată pentru Nașterea Domnului.

Crăciunul trebuie să fie un praznic al milostivirii față de cei săraci

O istorie veche ne spune că de la Răsărit a mai plecat un crai (în afară de cei trei) să-L afle pe Hristos. Artaban îl chema pe acest al patrulea crai și a plecat și el cu aur mult să-L afle pe Pruncul Iisus. Dar, în calea lui, a întâlnit oameni flămânzi, necăjiți, săraci, bolnavi și, făcându-i-se milă de ei, le-a tot dat din aur până când, apropiindu-se de Vifleem, s-a trezit că nu mai are nimic. Și s-a întristat foarte Artaban, dar, în somn, i s-a arătat Iisus și i-a zis: „Nu te întrista, Artabane, căci, amin zic ție, tu M-ai aflat cu adevărat pe Mine!”

Se apropie Crăciunul! Vrei să-L afli și tu, cititorule, pe Pruncul Iisus și să I te închini Lui? Vrei să prăznuiești cu adevărat Nașterea Domnului? Intră atunci cu ajutor în casa celui sărac, necăjit, bolnav, căci El a zis: „Orice ați făcut unuia dintre acești mai mici, Mie Mi-ați făcut” (Mt 25, 40).

Cel ce Se va naște peste câteva zile în ieslea Vifleemului este pilda cea mai măreață despre cum trebuie să ne coborâm și noi între cei săraci.

În Vifleemul Iudeii erau și palate, case frumoase destule, dar Iisus S-a pogorât din lumina Cerului într-o peșteră rece și întunecoasă. Din lumea îngerilor S-a pogorât între păstorii cei săraci și necăjiți, pentru ca să ne arate că și noi datori suntem să ne coborâm cu lumină și ajutor în traiul celor săraci și necăjiți.

Și, mai ales, în aceste vremuri de cumplită scumpete, să nu uităm dragostea și mila față de cei săraci. Războiul a lăsat atâția săraci, atâtea răni și atâția orfani. Nu auziți cum răsună azi, mai duios ca oricând, colinda lor:

„La casa de om sărac

S-a gătat făina-n sac,

Moș Crăciun, Moș Crăciun”...

Ce Crăciun vor avea acești săraci? Și ce lucru creștinesc ar fi acela ca „unii să se îmbete, iar alții să rabde foame” (1 Cor 11, 21) de Crăciun? Nașterea Domnului este, și trebuie să fie, praznicul milei și al milostivirii față de cei săraci.

În fiecare sat să se afle un om al milei, un om al Domnului care să umble din casă în casă și să strângă daruri de Crăciun pentru cei care n-au Crăciun.