Evanghelia vremilor și oamenilor de azi: suflete, bea, mănâncă și te veselește!...

Și le-a spus pilda aceasta: Țarina unui om bogat rodise mult. Și el se gândea în sine, și zicea: Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile. Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele și voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile și toate bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te! Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu (Luca 12, 16-21).

Evanghelia de duminică cu adevărat parcă este Evanghelia vremilor și oamenilor de azi, pentru că și azi cei mai mulți oameni, ca bogatul cel nebun din Evanghelie, își îmbie sufletul cu... chefuri, cu mâncăruri și băuturi. Bea, mănâncă și te veselește, - aceste vorbe sunt parcă credeul și credința oamenilor de azi. Bețiile, chefurile, desfătările și petrecerile cele multe de azi, toate răsună în semnul și mărturia că oamenii de azi au uitat că au și un suflet, care și el însetează și suspină după Dumnezeu (Psalm 62, 2), după hrană sufletească. Dumnezeul celor mai mulți bogați și îmbogățiți din zilele noastre este pântecele, precum zice ap. Pavel.

Dar să fim bine înțeleși. Să nu credeți cumva că Evanghelia îl mustră pe cel bogat pentru că își strânsese avere. O nu, căci averea și strângerea ei nu este un păcat. Dimpotrivă e un păcat lenea și neîngrijirea de ce trebuie pentru casă și familie. Dar greșeala aceasta este că averea dacă nu băgăm de seamă, scornește în noi multe feluri de beteșuguri sufletești. Pe unii averea îi face zgârciți cărora le pare rău și de pâinea ce o mănâncă și mor strângându-și banii cu mâinile încleștate, iar pe alții averea și banii îi aruncă în lene, în desfătări și păcate. Bogatul din Evanghelie suferea de acest beteșug din urmă. O, ce om nebun, că-și îmbia sufletul cu mâncare și băutură, dar sufletul lui înseta și suspina după Dumnezeu (Psalm 62, 2). O ce om nesocotit, căci credea că odată cu înmulțirea averii sale i se vor înmulți și zilele și anii vieții, întocmai cum a crezut Adam și Eva șarpelui diavol când le spunea că nu vor mai muri. O ce om nesocotit! Făcea planuri cum să-și lărgească hambarele și el nu-și dădea seama că în jurul lui stăteau o grămadă de hambare goale și deschise. Ce! N-ai hambare destule? - îl întreabă Sf. Augustin pe bogatul. Iată înaintea ta stă casa văduvei și mâna săracilor, gura orfanilor și a celor părăsiți, ca tot atâtea grânare și hambare totdeauna deschise pe care bogățiile tale nu vor fi de-ajuns să le poată umplea.

Dar auziră-ți ce păți bogatul din Evanghelie. Într-o clipeală moartea îl trecu în iad cu toate planurile lui de chefuri și plăceri. Așa pățesc și astăzi toți aceia care nu se îmbogățesc și în Dumnezeu, adică în fapte bune și plăcute lui Dumnezeu.

Mai zilele trecute eu am văzut Evanghelia de duminică aici la Sibiu. Lângă redacția noastră locuia un mare bogătan, proprietar de case, care noapte de noapte trăgea la chefuri și beții. Dar după o noapte de chef, moartea îl trecu fără de veste în cealaltă lume. O, ce spaimă a intrat în prietenii lui de pahar, când a treia zi îl văzură plecând către mormânt. Dar greșeala aceasta este, că oamenii după astfel de întâmplări s-aleg numai cu spaima de-o clipă - și nu cu îndreptarea. De atâtea ori, în atâtea locuri Dumnezeu arată oamenilor Evanghelia de duminică (cu moartea fără de veste), însă oamenii se cutremură numai pe o clipă din starea lor păcătoasă, și-apoi iară se așează liniștiți în păcatele lor.

Cititorule! Ascultă bine că și astăzi s-aude glasul Domnului din Evanghelia de duminică: în noaptea asta voi cere sufletul tău... în noaptea asta vei muri. Ce ști? Dar dacă tocmai eu, sau tu vom fi chemați în noaptea asta, în cealaltă lume? O, cum se cutremură și se înspăimântă păcătoșii de aceste vorbe: în noaptea asta. Nu însă așa trăiesc cei ce trăiesc o viață hotărâtă pentru Hristos și învățăturile Lui. Și eu cel care scriu aceste rânduri, mă îngrozeam odată de aceste vorbe și mă slobozeam la chef și băute să uit de ele. Dar de când m-am hotărât să trăiesc după Evanghelia lui Hristos, de atunci dulci și plăcute s-au făcut mie aceste vorbe, căci a muri înseamnă pentru mine să mă despart de corp și să fiu împreună cu Hristos (Filipeni 1, 23), iar a trăi înseamnă să trăiesc pentru Hristos și Evanghelia Lui.

Hotărăște-te și tu cititorule împotriva păcatelor, hotărăște-te și tu pentru Hristos și sufletul tău, ca să nu pățești ca omul din Evanghelie și să nu te mai înspăimânți când auzi de moarte.

Iosif Trifa.