Evanghelia vremilor şi oamenilor de azi: suflete, bea, mănâncă şi te veseleşte!...

Şi le-a spus pilda aceasta: Ţarina unui om bogat rodise mult. Şi el se gândea în sine, şi zicea: Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng rodurile. Iată, a zis el, ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile şi toate bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te! Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu (Luca 12, 16-21).

Evanghelia de duminică cu adevărat parcă este Evanghelia vremilor şi oamenilor de azi, pentru că şi azi cei mai mulţi oameni, ca bogatul cel nebun din Evanghelie, îşi îmbie sufletul cu... chefuri, cu mâncăruri şi băuturi. Bea, mănâncă şi te veseleşte, - aceste vorbe sunt parcă credeul şi credinţa oamenilor de azi. Beţiile, chefurile, desfătările şi petrecerile cele multe de azi, toate răsună în semnul şi mărturia că oamenii de azi au uitat că au şi un suflet, care şi el însetează şi suspină după Dumnezeu (Psalm 62, 2), după hrană sufletească. Dumnezeul celor mai mulţi bogaţi şi îmbogăţiţi din zilele noastre este pântecele, precum zice ap. Pavel.

Dar să fim bine înţeleşi. Să nu credeţi cumva că Evanghelia îl mustră pe cel bogat pentru că îşi strânsese avere. O nu, căci averea şi strângerea ei nu este un păcat. Dimpotrivă e un păcat lenea şi neîngrijirea de ce trebuie pentru casă şi familie. Dar greşeala aceasta este că averea dacă nu băgăm de seamă, scorneşte în noi multe feluri de beteşuguri sufleteşti. Pe unii averea îi face zgârciţi cărora le pare rău şi de pâinea ce o mănâncă şi mor strângându-şi banii cu mâinile încleştate, iar pe alţii averea şi banii îi aruncă în lene, în desfătări şi păcate. Bogatul din Evanghelie suferea de acest beteşug din urmă. O, ce om nebun, că-şi îmbia sufletul cu mâncare şi băutură, dar sufletul lui înseta şi suspina după Dumnezeu (Psalm 62, 2). O ce om nesocotit, căci credea că odată cu înmulţirea averii sale i se vor înmulţi şi zilele şi anii vieţii, întocmai cum a crezut Adam şi Eva şarpelui diavol când le spunea că nu vor mai muri. O ce om nesocotit! Făcea planuri cum să-şi lărgească hambarele şi el nu-şi dădea seama că în jurul lui stăteau o grămadă de hambare goale şi deschise. Ce! N-ai hambare destule? - îl întreabă Sf. Augustin pe bogatul. Iată înaintea ta stă casa văduvei şi mâna săracilor, gura orfanilor şi a celor părăsiţi, ca tot atâtea grânare şi hambare totdeauna deschise pe care bogăţiile tale nu vor fi de-ajuns să le poată umplea.

Dar auziră-ţi ce păţi bogatul din Evanghelie. Într-o clipeală moartea îl trecu în iad cu toate planurile lui de chefuri şi plăceri. Aşa păţesc şi astăzi toţi aceia care nu se îmbogăţesc şi în Dumnezeu, adică în fapte bune şi plăcute lui Dumnezeu.

Mai zilele trecute eu am văzut Evanghelia de duminică aici la Sibiu. Lângă redacţia noastră locuia un mare bogătan, proprietar de case, care noapte de noapte trăgea la chefuri şi beţii. Dar după o noapte de chef, moartea îl trecu fără de veste în cealaltă lume. O, ce spaimă a intrat în prietenii lui de pahar, când a treia zi îl văzură plecând către mormânt. Dar greşeala aceasta este, că oamenii după astfel de întâmplări s-aleg numai cu spaima de-o clipă - şi nu cu îndreptarea. De atâtea ori, în atâtea locuri Dumnezeu arată oamenilor Evanghelia de duminică (cu moartea fără de veste), însă oamenii se cutremură numai pe o clipă din starea lor păcătoasă, şi-apoi iară se aşează liniştiţi în păcatele lor.

Cititorule! Ascultă bine că şi astăzi s-aude glasul Domnului din Evanghelia de duminică: în noaptea asta voi cere sufletul tău... în noaptea asta vei muri. Ce şti? Dar dacă tocmai eu, sau tu vom fi chemaţi în noaptea asta, în cealaltă lume? O, cum se cutremură şi se înspăimântă păcătoşii de aceste vorbe: în noaptea asta. Nu însă aşa trăiesc cei ce trăiesc o viaţă hotărâtă pentru Hristos şi învăţăturile Lui. Şi eu cel care scriu aceste rânduri, mă îngrozeam odată de aceste vorbe şi mă slobozeam la chef şi băute să uit de ele. Dar de când m-am hotărât să trăiesc după Evanghelia lui Hristos, de atunci dulci şi plăcute s-au făcut mie aceste vorbe, căci a muri înseamnă pentru mine să mă despart de corp şi să fiu împreună cu Hristos (Filipeni 1, 23), iar a trăi înseamnă să trăiesc pentru Hristos şi Evanghelia Lui.

Hotărăşte-te şi tu cititorule împotriva păcatelor, hotărăşte-te şi tu pentru Hristos şi sufletul tău, ca să nu păţeşti ca omul din Evanghelie şi să nu te mai înspăimânţi când auzi de moarte.

Iosif Trifa.