Examenul lui Iov

Un examen de credință

Biblia este plină de examene de credință, prin care Domnul Dumnezeu a pus la încercare credința robilor Săi.

Printr-un astfel de examen de credință a trecut și dreptul Iov. Cine era Iov? Era, așa cum spune cartea care-i poartă numele, un om „fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău”. Se lăudau și îngerii din cer cu viața lui Iov.

Într-o zi, împreună cu „fiii lui Dumnezeu” s-a înfățișat și Satana în fața lui Dumnezeu. „Domnul a zis către Satana: De unde vii? Și Satana a răspuns: Din cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el. (Iată și aici o dovadă că Satana cutreieră mereu pământul, căutând pe cine să înghită). Și Domnul i-a zis: Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.

Și Satana a răspuns Domnului: Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și turmele lui acopăr țara. Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față.

Domnul a zis Satanei: Iată, îți dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna” (Iov 1, 6-12).

Și ca focul unui grozav bombardament au început să curgă nenorocirile asupra lui Iov... Averea, vitele, casele, copiii, totul a pierdut în chip năprasnic - repede și pe neașteptate. Nenorocirile se țineau lanț, una după alta. Iov a pierdut tot, dar n-a pierdut credința... Și, aruncându-se la pământ, Iov „s-a închinat și a zis: «Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, Domnul a luat, Numele Domnului fie binecuvântat». În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc, și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu” (Iov 1, 20-22).

Iov a trecut cu bine peste acest examen greu. În curând însă avea să urmeze o încercare și mai grea. O boală îngrozitoare îi cuprinse trupul întreg; o bubă rea, din talpa picioarelor și până în creștetul capului, îl făcea să sufere dureri amare și grele. I se topeau oasele și carnea de dureri înfricoșate, dar Satana nu l-a putut despărți de dragostea lui Dumnezeu. Din mijlocul acestui examen de credință striga Iov: „Chiar dacă nu voi mai avea carne pe mine, chiar dacă mi-ar lua viața, eu totuși voi vedea pe Dumnezeu și El îmi va fi binevoitor” (Iov 19, 26).

Iov, cu examenul lui, este pus în fața noastră să ne cercetăm și să grijim, căci și noi, de multe ori, trebuie să trecem prin câte un examen de credință. Căci până când ești sănătos și toate îți merg bine, nu e lucru mare să fii credincios.

Examenul credinței începe în clipa când se face noapte în viața ta. Când vin încercările și loviturile, Domnul îți pune la încercare credința ta. Plângi și te rogi - și, drept răspuns, loviturile sporesc și mai mult. Cerul parcă nu aude și nu vede strigarea ta. Dar credința cea tare, în clipe ca acestea își arată puterea. Respinsă mereu, ea strigă mai tare pe Domnul. Alungată mereu, ea se aruncă mai cu putere la picioarele Domnului.

Credința cea tare strigă: Fă ce vrei cu mine, Doamne; bate-mă, omoară-mă... eu nu mă las de Tine! Aceasta e credința biruitoare, adevărata credință, care nu se lasă de Domnul orice i s-ar întâmpla.

Cel ce a trecut și trece printr-un astfel de examen, acela e creștinul cel viu și biruitor.