Fără soț
Traian Dorz - Scumpele noastre surori
Dar oricât de grea este uneori viața împreună, adesea viața în singurătate este cu mult mai grea.
Trebuie o mare putere de credință, de vorbă, de înfrânare și de rugăciune, ca o ființă femeiască să-și poată duce în curăție deplină viața de singurătate.
Căci crucea singurătății este una dintre cele mai grele cruci.
Mai ales pentru sufletul care s-a pomenit dintr-odată cu ea.
Oricum ar fi însă, sora rămasă odată fără soț, e bine să rămână dacă poate așa până la moarte (1 Cor. 7, 34).
În astfel de stări se pot găsi iarăși trei feluri de surori:
1 - Sora necăsătorită
Sfătuită și de alții, sau îndemnată numai de Cuvântul și Duhul Sfânt din inima ei, tânăra noastră soră s-a hotărât Domnului să rămână totdeauna fecioară, din dragostea pentru Hristos, Mirele ei Sfânt...
Alegând această spinoasă și binecuvântată cale, ea și-a luat pe umeri o cruce împrejurul căreia numai Mâna Domnului împletește o cunună de flori... Dar flori din cele aspre, din cele mai aspre locuri...
O cunună atât de tainică încât florile abia se văd.
Însă mireasma lor se răspândește atât de binefăcătoare și atât de departe printre spinii pământului (2 Cor. 2, 15-16).
Mânăstirile sfințeniei și ale rugăciunii,
spitalele durerilor și ale deznădejdii,
azilurile neputințelor și ale amărăciunilor,
orfelinatele jalelor și ale tragediilor,
căsuțele și cărările sufletelor nevoiașe, slabe, părăsite și zdrobite,
- iată locurile și familiile acelor suflete feciorelnice care și-au ales calea singurătății lor pentru fericirea de a putea sluji altora, în Numele și în Dragostea lui Dumnezeu.
În slujba Dumnezeului Celui Curat și Milostiv, aceste suflete curate și milostive pot aduce unele din cele mai binecuvântate roade cerești pentru Hristos, printre oameni.
Părtășia lor cu Hristos și bucuria lor numai din Duhul Lui, le dăruie acea putere și renunțare la ele pentru alții.
Aceste suflete au aflat taina lui Dumnezeu că cea mai mare fericire pe pământ este aceea de a ferici pe alții.
Aceasta este fericirea lor, căci aceasta este fericirea lui Dumnezeu.
Pentru toți ceilalți oameni, deprinși a-și afla plăcerea în lucrurile trupești,
și deprinși a socoti fericirea în satisfacerea poftelor firii pământești - pentru toți aceștia, desigur - viața acestor surioare evlavioase care și-au ales ca model Viața Preasfintei Fecioare, va părea un chin.
Crucea lor le va părea o cruce aspră și grea, fiindcă pe dinafară așa se vede.
Dar noi am mai spus că adevărata frumusețe a Crucii nu este cea care se vede, cea dinafară, ci adevărata ei frumusețe este cea dinăuntrul ei.
Puterea și bucuriile Crucii lui Hristos nu stau atât în manifestările exterioare, în lucrurile văzute,
ci stau mai ales și mai presus în puterea nevăzută și în bucuria lăuntrică pe care o dă ea sufletului care i s-a juruit s-o poarte cu statornicie pe urmele lui Hristos.
O, această bucurie și putere este negrăită.
Ea a făcut în stare pe mii de martire și mucenițe dintre slujitoarele lui Hristos să-și dea nu numai viața lor, ci și moartea pentru El.
Și să și-o dea în chipul cel mai liber, mai bucuros și mai fericit.
O, ce mare răsplată așteaptă la ceruri pe aceste surori.
2 - Sora văduvă
Am văzut-o pe sora noastră căsătorită și trăind fericită, sau răbdătoare, alături de soțul ei care i-a fost dăruit de voia lui Dumnezeu. Sau îngăduit de El.
Dar nici fericirea nici calvarul n-au ținut prea mult.
O boală grea sau o întâmplare neprevăzută i-a trântit curând soțul pe patul de boală. Și apoi în moarte.
Bineînțeles că ea a stat, în tot acest timp, cea mai apropiată de el.
Ceea ce nu putea face nici mama, nici străina, a trebuit să poată ea.
Căci ea era aceea care se legase în fața lui Dumnezeu să-i fie alături soțului ei în orice vreme.
Atât la bine cât și la rău.
Până la moartea lui, sau a ei.
Și i-a fost. Cu credincioșie și iubire.
Iar acum se întoarce de la mormântul lui...
Poate este tânără încă, poate este mai în vârstă.
La orice vârstă a vieții ar fi, pentru o femeie, văduvia este nespus de dureroasă. Și nespus de grea.
A încetat dintr-o dată lumina. S-a dărâmat stâlpul casei. A secat izvorul pâinii. Iar pentru ea numele luminos de soție a încetat.
Și vine peste viața ei numele cel negru și amar pe totdeauna, al văduviei.
Vălul ei alb de mireasă s-a acoperit pe totdeauna cu vălul cel negru al singurătății.
Casa altădată plină de chipul iubit, a devenit goală și pustie.
Toate lucrurile le ia pline de durere și de întuneric.
Copiii ei au devenit orfani. Și niciodată nu vor mai avea cui spune cu adevărat tată.
Nici ea nu poate înțelege cum de mai poate trăi, când jumătatea ei cea mai tare a ființei sale, a murit.
În locul tuturor cuvintelor lui, este acum o muțenie sfâșietoare.
Iar în locul unui soț iubit i-a rămas o cruce... I-au rămas de fapt două cruci.
- Crucea de la capul lui. Și crucea de pe sufletul ei.
În puterea lăuntrică a crucii găsește sora noastră scumpă puterea de a primi cu răbdare și supunere și de data asta voia lui Dumnezeu.
Crucea înseamnă înviere.
Soțul tău n-a murit căci moarte nu există.
El a trecut numai în altă existență, în care vei trece și tu în curând, spre a vă întregi ființa duhovnicească slujind veșnic și veșnic într-o negrăită fericire, lui Dumnezeu care v-a creat, care v-a însoțit, care v-a primit jertfa.
Și vă va da și răsplata ei.
Crucea de la capul lui este nădejde.
De acum crucea ta a rămas goală, numai cu spinii trandafirilor spulberați de furtuna morții.
Poartă-ți-o, soră scumpă, cu răbdare, pe urma Domnului. Și caută să-ți duci și mai mult viața cât o mai ai, închinându-te lui Hristos, Mântuitorul și Domnul tău.
Jertfește-o Casei Lui, Lucrării Lui și sărmanilor Lui.
Găsește-ți fericirea ta în a face mai fericită viața altora...
Privește Viața Sfintei Mame și Văduve lângă Crucea și Mormântul Fiului său Sfânt,
și ia pildă de răbdare și credință de la ea.
Crede și nădăjduiește că în curând va veni și învierea bucuriei tale...
3 - Sora părăsită
Dar mai grea decât crucea văduviei este dureroasă și amara cruce a sorei noastre părăsită de soțul netrebnic, și rămasă singură.
Acest om, după ce i-a înșelat sufletul,
după ce i-a chinuit trupul,
după ce i-a batjocorit dragostea,
- a părăsit-o și s-a dus la păcat și la pierzare.
A lăsat-o cu inima zdrobită de durere, de rușine și de singurătate pe totdeauna.
El, care altădată a fost soțul ei,
care s-a legat în fața lui Dumnezeu să-i rămână credincios și unic pe totdeauna,
care s-a jurat să n-o lase niciodată până la moarte, care se lipise de ea ca să devină un singur trup,
și de care ea se lipise cu tot sufletul și cu tot trupul ei,
Ce grozăvie!
El care a devenit un om al cărnii, trăiește acum numai pentru carne.
Un om al păcatului trăiește numai pentru păcat.
Un om al nelegiuirii a ales viața nelegiuită și caută acum să și-o legiuiască, prin orice mijloace, prin orice alte nelegiuiri.
Și-a părăsit sau și-a alungat soția și copiii, pentru că pe sufletul lui desfrânat a pus stăpânire un demon, o desfrânată.
Urmează o învinuire nelegiuită.
Un proces nelegiuit.
Niște dovezi nelegiuite,
o sentință nelegiuită
- și nelegiuitul s-a unit cu nelegiuita lui întemeindu-și o altă familie,
înveșnicindu-și fericirea nelegiuirii lor, pe zdrobirea sufletelor pe care le-a iubit cu dragostea dintâi...
Acum fie că este tânără sora părăsită, fie că este mai în vârstă,
fie că are copii, fie că nu-i are,
- viața ei va trebui mai departe să ardă pe rugul singurătății...
Să rămână răstignită pe crucea singurătății ei, aspră, uscată, grea, amară și arzătoare.
Va trebui să caute și să găsească mijloacele singurătății ei, spre a-și face mai departe datoria de a ajuta la fericirea altora.
Studiind Sfântul Cuvânt al Domnului care o oprește a se mai căsători cu altcineva
(Matei 5, 32; Marcu 10, 12; 1 Cor. 7, 10) - sora noastră părăsită de soțul necredincios se va lipi cu totul de Hristos, Singurul ei Însoțitor și Stăpân pe mai departe.
Și luându-și crucea așa cum este, și-o va purta cu răbdare, cu post, cu înfrânare, cu dărnicie, cu rugăciune și cu jertfă în singurătatea și în părtășia fraților, până la moarte.
Este o fericire și în singurătate, în felul acesta.
Scumpa noastră soră, privește și tu la Sfânta Maică a Domnului, părăsită și singură, trăind în sfințenie și în curățenia pentru dragostea și slava lui Dumnezeu, pentru fericirea altora.
Pilda ei cea curată să te ajute în calvarul tău, care oricât de lung ar fi, poate fi binecuvântat și rodnic în Hristos.
Slavă veșnică Ție, Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, Preaiubitul Scump al sufletelor noastre.
Tu, care rămâi pe totdeauna credincios inimilor care s-au alipit de Tine, rămâi cu fiecare dintre noi.
Îți mulțumesc că Tu nu părăsești și n-ai părăsit niciodată nici inima mea cea slabă.
Prin toate încercările prin care ai îngăduit să trec până aici, m-ai însoțit cu mângâiere și bucurie.
Te rog, Preadulcele meu Mântuitor, nu mă părăsi nici mai departe, ci rămâi cu mine pentru totdeauna.
Ci cu atât mai mult, în singurătatea mea, fii cu mine și ajută-mi să-mi pot purta crucea sub care am rămas singură, mie și celor ca mine.
Dă-ne răbdare și curaj, în neprihănire și în ascultare ca să putem birui totul.
Privind la Tine și la Pilda Preasfintei Tale Mame, ajută-mi să fac tot ce pot pentru fericirea sufletului meu prin fericirea altora, după cum ai binevoit Tu. Amin.
+
Curaj și pace
Marele pedagog credincios Pestalozzi era un adânc cercetător și iubitor al Bibliei.
Cu Biblia în mână mărturisea adesea oamenilor în jurul său câtă pace și putere a primit el în mizeriile vieții lui, prin Biblie.
Când i-a murit soția, el vorbea cu ea ca și când ar fi fost vie.
- Scumpa mea - zicea el - îți aduci tu aminte când toți ne ocoleau... Când boala și sărăcia ne pricinuiau dureri amare... Cine ne-a iubit și ne-a mângâiat pe noi?
Și luând Biblia o puse pe pieptul soției lui și grăi mai departe printre lacrimi:
- Din izvorul acesta am scos și tu și eu curaj și pace. Fie binecuvântat Numele Domnului nostru Iisus...
Ferice de cine cunoaște acest izvor și se adapă mereu din el.