Fericirea ascultării de Cuvântul Domnului
Ioan Opriș - Strângeți fărâmiturile Vol. 7
O vorbire a fratelui Ioan Opriș la o adunare
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Scumpi frați în Domnul, iubitelor surori!
În sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, în Evanghelia după Ioan, citim următoarele cuvinte, la capitolul 10, versetul 10: „Hoțul nu vine decât să fure, să junghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug”.
Toți aceia care s-au atașat Domnului Iisus, toți aceia simt nevoia să descopere și celorlalți viața din belșug, viața din plin. Lumea e sătulă de o viață duhnită, de o viață de cloacă, de o viață stricată, de o viață fără Duhul lui Dumnezeu. „Eu am venit, zice Domnul Iisus, ca oile să aibă viață și s-o aibă din belșug.” S-o aibă din plin. Noi trebuie să facem în așa fel, ca nimeni în jurul nostru, nimeni în satul nostru, nimeni în țara noastră să nu mai fie din aceia care nu au viață din belșug; care nu au viață din plin. E o nenorocire să trăiești o viață de rând, o viață așa cum zice lumea. Destrăbălată, am trăit-o destul. „Ajungă, zice Sfântul Pavel, că în trecut ați făcut voia neamurilor. Ajungă!... Fie până la gât, fie peste cap viața pe care am trăit-o fără Dumnezeu și fără cunoștința sfântului și dumnezeiescului Său Cuvânt.
„Eu am venit ca oile să aibă viață.” Viața este El. În Ioan 14 zice: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Deci El este Viața, El este Calea și Adevărul. Toți să vină la El, toți să alerge la El, toți să-L caute pe El, dacă-i nevoie chiar și bâjbâind, cum spune în altă parte sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. Dar să-L cunoască pe El și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui.
Da, iubiților frați, s-a spus mai la început și s-a pus accentul olecuță pe ascultare. Pe Domnul Iisus, într-una din zile, o femeie L-a acostat oarecumva, I-a zis ceva când El predica: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și țâțele pe care le-ai supt”. Și Domnul Iisus îi răspunde: „Mai fericit care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzește pe dânsul”, Fericirea aici constă; fericirea aici se așază, în sufletul care Îl caută pe Dumnezeu. „Fericit e cel ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzește pe dânsul.”
Proorocul lui Dumnezeu Samuel spune: „Ascultarea face mai mult ca jertfele și păzirea Cuvântului lui Dumnezeu, mai mult ca arderea de tot”. Se aduceau la templu nenumărate oi, mii și milioane de oi; și-apoi boi și tauri, și țapi. Toate se aduceau ca jertfe, iar unele dintre ele se aduceau ca ardere de tot, cum scrie la Iov, în capitolul 1, versetul 5, unde spune că Iov în fiecare dimineață aducea o ardere de tot pentru copiii săi. El zicea în inima lui că aceștia, fiind seara undeva în casa vreunui frate al lor mai mare sau mai mic și stând acolo la masă, „poate L-au supărat cu ceva pe Dumnezeu” prin vreo vorbă mai ușoară sau ceva care s-ar fi strecurat printre ei. Iov presupunea doar că fiii lui ar fi putut greși cu ceva și gândea: „Poate copiii mei... (poate copiii mei) L-au supărat cu ceva pe Dumnezeu”. „Poate”... Dar putea să se târguie el cu Dumnezeu? Putea el să spună că „poate copiii mei au greșit”, dacă el ar fi știut că, copiii lui greșesc? Dacă el ar fi știut că copiii lui înjură sau blestemă, sau umblă în locuri stricate, el nu s-ar fi târguit cu Dumnezeu și n-ar fi spus „poate...”. Și chiar dacă Iov a presupus vreun păcat la copiii săi, acesta nu era unul vizibil, auzibil, ci își zicea că doar în inimile lor poate L-au supărat cu ceva. Și pentru acel ceva ascuns în inimă, care s-ar fi putut petrece acolo înlăuntrul lor (vreun gând necurat, vreun cuget spurcat), tatăl lor aducea în fiecare dimineață câte o ardere de tot pentru fiecare dintre copiii săi.
Și despre această ardere de tot zice proorocul Samuel: „Ascultarea face mai mult ca jertfele și păzirea Cuvântului lui Dumnezeu, mai mult ca arderea de tot”. E mare lucru, fraților. Aceia care v-ați împroprietărit, aceia care v-ați îndumnezeit prin sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, prin Biblie, prin Cartea Sfântă, aceia, dragii mei, trebuie să trăiți în așa fel, ca să fiți model în toate. Model în toate. Și ziua, și noaptea, și-n orice loc, și orice stare, și oricum v-ați găsi, și oriunde v-ați găsi, să fiți model. Nu se poate [altfel să fii creștin adevărat], cum zicea Părintele Iosif - fie odihnit în pace! El spunea: „Creștinii se pot împărți în trei categorii: creștini de zile mari, de duminica și creștini de fiecare zi”.
Noi am fost creștini de zile mari unii. Spre rușinea mea o spun, am în apropiere de mine un bețiv, un om stricat, căruia n-are ce-i face biata lui soție (care a fost soră cândva) să-l ducă măcar la trei ani de zile o dată, la Paști, la biserică. Nu-l poate duce nici atât. Dragii mei, ăsta, iată, nu-i creștin nici de zile mari, că nici măcar la Paști sau la Rusalii, sau la Crăciun nu-l poate duce, sau măcar o dată în an, la biserică. Nici la trei ani o dată nu-l poate duce.
Apoi vin ceilalți, care sunt de zile mari, care merg la Paști, la Crăciun, la Rusalii și... poate mai merg o dată... sau nu merg nici de trei ori la biserică.
Ei, și-apoi vin creștinii de fiecare duminică. Sunt unii nedespărțiți de biserică; sunt nedespărțiți de rugăciune. Și printre ei sunt și unii - spre rușinea noastră spunem - care nu-s despărțiți nici de păcat. Ei încă trăiesc și în păcate, dar merg regulat la biserică. Și poate sunt unii care vin regulat la adunare și nu se debarasează de păcat, nu se dezlipesc. Se duc așa de-a valma, trăiesc mai departe împreună cu păcatul. Iar puțini sunt aceia - cum zice sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu: „mulți chemați, puțini aleși” - aceia care sunt creștini de fiecare zi.
Domnul Iisus să ne ajute să fim fiecare din noi creștini de fiecare zi. Dar numai așa [putem fi astfel], dacă ne-am logodit sau ne-am cununat cu sfântul și dumnezeiescul Cuvânt. Numai așa! Și dacă ne este drag și scăpărăm după el, cum zice proorocul Ieremia despre cei stricați că le scapără ochii de preacurvie. La copiii lui Dumnezeu trebuie să le scapere ochii de dor și de dorința să citească sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu! Vorbeam ieri, alaltăieri cu un impiegat (eram numai între patru ochi) și-i spuneam așa:
- Oare în Heilige Schrift (că era neamț) mai citești? În sfânta Biblie? Zice:
- Da.
- În care? În cea germană sau în cea românească?
- În cea românească citesc.
- Foarte bine. Dacă ai citi o dată sau de zece ori, sau de o sută de ori, sau să reușești - cum n-a mai reușit nimeni de când e lumea și n-am auzit - de o mie de ori să citești, dacă nu crezi ceea ce-i scris în dumnezeiescul Cuvânt, în sfântul Cuvânt, zadarnic citești și nu te deosebești de cel ce n-a citit niciodată; de cel ce n-a văzut Biblia niciodată, nici n-a auzit de ea.
Dacă nu credem ceea ce scrie în Sfântul Cuvânt, [zadarnic citim]. Căci în urma încrederii și credinței în Cuvântul lui Dumnezeu vine puterea de sus. Și atunci putem înfăptui voia lui Dumnezeu.
Slăvit să fie Domnul.