Fraţii şi vrăjmaşii
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Când din dragoste şi din grijă faţă de Domnul, fraţii adevăraţi umblă cu toată cumpătarea şi înţelepciunea spre a nu face mai rău ci mai bine Cauzei lui Hristos,
- fraţii mincinoşi plini de neascultarea şi de viclenia duhului lui Iuda, umblă vinovat, umblă nechibzuit, umblă dărâmând şi îndurerând peste tot, spre nimicirea Lucrării lui Hristos.
Ce mare rău pentru Lucrarea lui Dumnezeu sunt fraţii mincinoşi şi lepădaţi, mai buni sunt necredincioşii decât ei.
2 - Dacă prin duhul neascultării, de care te-ai lăsat cumva stăpânit, te-ai rupt sufleteşte de familia în care erai cândva un vas folositor, iar astăzi umbli şi vorbeşti altfel,
oare nu te cutremuri tu, gândindu-te la soarta lui Iuda? Nu te temi că ai putea ajunge să faci şi tu şi să păţeşti ca el?
3 - De ce când toţi fraţii tăi şi surorile tale, luptă cu atâtea greutăţi ca să strângă cu Domnul,
tu singur te găseşti să risipeşti cu diavolul?
Chiar atât de împietrit şi de îndrăzneţ ai ajuns că lupţi contra lui Dumnezeu pe faţă? Nu te îngrozeşti deloc?
4 - De ce când fraţii tăi cu preţul atâtor jertfe şi în mijlocul atâtor primejdii, trudesc din greu să zidească unitatea frăţească,
să curăţească duhul Lucrării Domnului,
să strângă gândurile împrăştiate lângă înţelegerea şi împreunarea cea bună,
- tu calci în picioare şi umbli să dărâmi, fără frică de Dumnezeu şi fără respect faţă de adevăr, tot ce ei se străduiesc să lucreze cu jertfe şi cu riscuri?
Nu te îngrozeşti deloc?
5 - Nu te temi şi nu te cutremuri de pedeapsa şi bătaia lui Dumnezeu Cel care te vede ce faci? (Gal. 5, 10-12).
Mare şi Adevărat este Dumnezeu Cel contra căruia lupţi -
mare şi adevărată va fi pedeapsa Lui peste tine, cel care faci aşa.
6 - Lăcomia de bani este rădăcina tuturor relelor - acesta este un adevăr atât de mare, dovedit mereu şi mereu.
Cei care au umblat după bani au rătăcit de la credinţă, s-au lepădat de Dumnezeu, s-au robit diavolului
Vai, cât de mulţi au ajuns în această groaznică stare!
7 - Cei lacomi de bani au ajuns vânzători de fraţi, obraznici cu Hristos, îngâmfaţi cu semenii, doritori de plăceri lumeşti şi blestemaţi de Dumnezeu,
dar având totuşi o formă de evlavie, - ca la adăpostul ei să poată urmări scopurile lor drăceşti.
Aceasta le poate folosi însă numai pentru a se înşela între ei, - dar nu şi pe Dumnezeu.
Şi cât de mulţi lesne-crezători cad în cursele lor. Apoi cad în aceeaşi osândă ca ei!
Oricât de puţin ai cunoaşte oamenii, totuşi nu-ţi este greu să poţi afla ce este în inima acestor mincinoşi de fraţi,
care se îngraşă şi se îmbogăţesc din Lucrarea lui Dumnezeu. Şi din negustoria cu darurile sfinte.
9 - Când este liniştit - sau între alţii, - omul prefăcut şi viclean are grijă să-şi ascundă cât mai şiret gândurile inimii, ca să nu i le afle cei ce-l aud sau îl văd,
dar când se mânie, grija aceasta îi scapă şi o pierde.
Mânia fiind o scurtă nebunie, îl descoperă pe nelegiuit îndată ce deschide gura, arătându-l care îi este sufletul său şi care îi sunt adevăratele sale gânduri.
10 - „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari” - zice Iuda vânzătorul, supărat.
- Dar îndată dându-şi seama că s-a demascat ce urmărea, a adăugat, spre a se acoperi iarăşi: „Şi să se fi dat săracilor”.
Căci şiretenia omului în mijloacele de amăgire, foloseşte nu numai cuvintele sale, ci chiar şi pe ale lui Dumnezeu,
nu ca să-şi arate gândurile adevărate şi inima lui, - ci ca să şi le ascundă.
Dar tocmai această şiretenie îl dă pe faţă cel mai repede.
11 - Este un făcut, că în vederea fiecărui om se repetă fără voia lui mai mult, tocmai cuvântul care îi arată starea sa cea mai ascunsă şi păcatul său cel mai arătat,
astfel, vânzătorul va vorbi mereu numai despre vânzări,
lacomul despre câştiguri,
beţivul despre băuturi,
desfrânatul despre petreceri,
neascultătorul despre „slobozenie”,
înşelătorul despre „cinstea lui”,
netrebnicul despre „vrednicia” sa,
şi dezbinătorul despre dragoste, mereu învinuind pe alţii că nu o au.
12 - Când omul vorbeşte, nu-i greu să-i afli gândurile.
Mai greu este atunci când omul tace,
atunci numai dacă îi cunoşti ochii poţi să-i vezi cum este sufletul şi ce îi zace în inimă.
Cum însă puţini ştiu privi prin ochi înăuntrul omului, e bine să aşteptăm până când ceva îl face să se mânie. Atunci el îşi dă pe faţă inima sa.
13 - La mânie, uitându-te pentru ce s-a supărat cineva, vei vedea ce duh are.
Şi ascultând la ce vorbeşte, vei înţelege ce gânduri îl poartă.
Şi ce caută stând lângă tine, sau lângă Hristos.
14 - Când trebuie să mergi cu cineva, sau să stai cu el,
- dacă nu vrei să te înşele şi să nu te pierzi, ia seama la starea lui când se supără. Ce face şi ce vorbeşte la mânie. Şi vei şti ce om este şi ce suflet are.
Căci acela cu care te însoţeşti poate să-ţi facă în viaţă ori cel mai mare bine, ori cel mai mare rău.
Alegerea lui depinde numai de tine.
De aceea fii cu cea mai mare băgare de seamă în clipa când alegi cu cine să te însoţeşti, căci mare lucru este aceasta.
15 - Copiilor mei, dacă aş fi ştiut eu un mai folositor sfat decât acesta în lumea asta pentru voi, - pe acela aş fi căutat să vi-l spun. Dar nu ştiu un altul. Fiţi cu grijă cu cine vă însoţiţi!
Fraţilor mei, dacă aş cunoaşte alt lucru mai însemnat, decât acesta, în Lucrarea Domnului, - pentru voi, pe acela vi l-aş spune. Dar nu cunosc un altul. Fiţi cu grijă cu cine vă însoţiţi!
16 - Eu am aflat adevărul după prea multe suferinţe şi după prea multe pierderi, ca şi mulţi înaintaşi ai mei.
Tot preţul care a fost plătit până aici pentru faptul că nu i-am ştiut cunoaşte pe cei necuraţi dintre cei curaţi, este dureros de mare.
Şi toate urmările lui dureros de amare.
O, de-aş fi ştiut şi eu cu cine mă însoţesc, de câte nenorociri aş fi fost scutit.
17 - Nimic pe lumea aceasta nu va mai putea înlocui multe dintre cele ce s-au pierdut, pentru că pe mulţi oameni nu i-am ştiut cunoaşte la timp, ca să ne ferim de însoţirea lor.
Şi pentru că nu i-am ştiut ocoli îndată, chiar după ce i-am cunoscut.
18 - Hoţul zice totdeauna altfel de cum gândeşte - ca să nu se arate pe faţă.
Iar cel care zice totdeauna altfel de cum gândeşte, acela este în inima lui un hoţ.
Chiar dacă umblă încă în aceeaşi casă cu Hristos
şi trece încă drept un om evlavios, un ucenic dintre ai lui Isus.
19 - N-ar trebui să ne păzim mai cu grijă, nimic pe lumea asta, ca inima noastră de acel satanic păcat al Iudei: lăcomia şi prefăcătoria.
Şi n-ar trebui să ne temem de nimic mai mult decât ca de gândurile noastre, să nu cadă în vicleşugul acesta.
20 - Nimeni pe lume nu ne poate face un rău mai mare decât acela pe care ni-l putem face noi înşine, dacă lăsăm în inima noastră un păcat ca al lui Iuda.
Lăcomia vicleană şi vicleşugul lacom Îl ucid totdeauna pe Hristos din noi sau din alţii.
Dumnezeule, ai milă de toţi cei care ar putea ajunge astfel. Scapă-i înainte de a ajunge. Căci după ce au ajuns - este prea târziu.
Amin.