Frații și vrăjmașii
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Când din dragoste și din grijă față de Domnul, frații adevărați umblă cu toată cumpătarea și înțelepciunea spre a nu face mai rău ci mai bine Cauzei lui Hristos,
- frații mincinoși plini de neascultarea și de viclenia duhului lui Iuda, umblă vinovat, umblă nechibzuit, umblă dărâmând și îndurerând peste tot, spre nimicirea Lucrării lui Hristos.
Ce mare rău pentru Lucrarea lui Dumnezeu sunt frații mincinoși și lepădați, mai buni sunt necredincioșii decât ei.
2 - Dacă prin duhul neascultării, de care te-ai lăsat cumva stăpânit, te-ai rupt sufletește de familia în care erai cândva un vas folositor, iar astăzi umbli și vorbești altfel,
oare nu te cutremuri tu, gândindu-te la soarta lui Iuda? Nu te temi că ai putea ajunge să faci și tu și să pățești ca el?
3 - De ce când toți frații tăi și surorile tale, luptă cu atâtea greutăți ca să strângă cu Domnul,
tu singur te găsești să risipești cu diavolul?
Chiar atât de împietrit și de îndrăzneț ai ajuns că lupți contra lui Dumnezeu pe față? Nu te îngrozești deloc?
4 - De ce când frații tăi cu prețul atâtor jertfe și în mijlocul atâtor primejdii, trudesc din greu să zidească unitatea frățească,
să curățească duhul Lucrării Domnului,
să strângă gândurile împrăștiate lângă înțelegerea și împreunarea cea bună,
- tu calci în picioare și umbli să dărâmi, fără frică de Dumnezeu și fără respect față de adevăr, tot ce ei se străduiesc să lucreze cu jertfe și cu riscuri?
Nu te îngrozești deloc?
5 - Nu te temi și nu te cutremuri de pedeapsa și bătaia lui Dumnezeu Cel care te vede ce faci? (Gal. 5, 10-12).
Mare și Adevărat este Dumnezeu Cel contra căruia lupți -
mare și adevărată va fi pedeapsa Lui peste tine, cel care faci așa.
6 - Lăcomia de bani este rădăcina tuturor relelor - acesta este un adevăr atât de mare, dovedit mereu și mereu.
Cei care au umblat după bani au rătăcit de la credință, s-au lepădat de Dumnezeu, s-au robit diavolului
Vai, cât de mulți au ajuns în această groaznică stare!
7 - Cei lacomi de bani au ajuns vânzători de frați, obraznici cu Hristos, îngâmfați cu semenii, doritori de plăceri lumești și blestemați de Dumnezeu,
dar având totuși o formă de evlavie, - ca la adăpostul ei să poată urmări scopurile lor drăcești.
Aceasta le poate folosi însă numai pentru a se înșela între ei, - dar nu și pe Dumnezeu.
Și cât de mulți lesne-crezători cad în cursele lor. Apoi cad în aceeași osândă ca ei!
Oricât de puțin ai cunoaște oamenii, totuși nu-ți este greu să poți afla ce este în inima acestor mincinoși de frați,
care se îngrașă și se îmbogățesc din Lucrarea lui Dumnezeu. Și din negustoria cu darurile sfinte.
9 - Când este liniștit - sau între alții, - omul prefăcut și viclean are grijă să-și ascundă cât mai șiret gândurile inimii, ca să nu i le afle cei ce-l aud sau îl văd,
dar când se mânie, grija aceasta îi scapă și o pierde.
Mânia fiind o scurtă nebunie, îl descoperă pe nelegiuit îndată ce deschide gura, arătându-l care îi este sufletul său și care îi sunt adevăratele sale gânduri.
10 - „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari” - zice Iuda vânzătorul, supărat.
- Dar îndată dându-și seama că s-a demascat ce urmărea, a adăugat, spre a se acoperi iarăși: „Și să se fi dat săracilor”.
Căci șiretenia omului în mijloacele de amăgire, folosește nu numai cuvintele sale, ci chiar și pe ale lui Dumnezeu,
nu ca să-și arate gândurile adevărate și inima lui, - ci ca să și le ascundă.
Dar tocmai această șiretenie îl dă pe față cel mai repede.
11 - Este un făcut, că în vederea fiecărui om se repetă fără voia lui mai mult, tocmai cuvântul care îi arată starea sa cea mai ascunsă și păcatul său cel mai arătat,
astfel, vânzătorul va vorbi mereu numai despre vânzări,
lacomul despre câștiguri,
bețivul despre băuturi,
desfrânatul despre petreceri,
neascultătorul despre „slobozenie”,
înșelătorul despre „cinstea lui”,
netrebnicul despre „vrednicia” sa,
și dezbinătorul despre dragoste, mereu învinuind pe alții că nu o au.
12 - Când omul vorbește, nu-i greu să-i afli gândurile.
Mai greu este atunci când omul tace,
atunci numai dacă îi cunoști ochii poți să-i vezi cum este sufletul și ce îi zace în inimă.
Cum însă puțini știu privi prin ochi înăuntrul omului, e bine să așteptăm până când ceva îl face să se mânie. Atunci el își dă pe față inima sa.
13 - La mânie, uitându-te pentru ce s-a supărat cineva, vei vedea ce duh are.
Și ascultând la ce vorbește, vei înțelege ce gânduri îl poartă.
Și ce caută stând lângă tine, sau lângă Hristos.
14 - Când trebuie să mergi cu cineva, sau să stai cu el,
- dacă nu vrei să te înșele și să nu te pierzi, ia seama la starea lui când se supără. Ce face și ce vorbește la mânie. Și vei ști ce om este și ce suflet are.
Căci acela cu care te însoțești poate să-ți facă în viață ori cel mai mare bine, ori cel mai mare rău.
Alegerea lui depinde numai de tine.
De aceea fii cu cea mai mare băgare de seamă în clipa când alegi cu cine să te însoțești, căci mare lucru este aceasta.
15 - Copiilor mei, dacă aș fi știut eu un mai folositor sfat decât acesta în lumea asta pentru voi, - pe acela aș fi căutat să vi-l spun. Dar nu știu un altul. Fiți cu grijă cu cine vă însoțiți!
Fraților mei, dacă aș cunoaște alt lucru mai însemnat, decât acesta, în Lucrarea Domnului, - pentru voi, pe acela vi l-aș spune. Dar nu cunosc un altul. Fiți cu grijă cu cine vă însoțiți!
16 - Eu am aflat adevărul după prea multe suferințe și după prea multe pierderi, ca și mulți înaintași ai mei.
Tot prețul care a fost plătit până aici pentru faptul că nu i-am știut cunoaște pe cei necurați dintre cei curați, este dureros de mare.
Și toate urmările lui dureros de amare.
O, de-aș fi știut și eu cu cine mă însoțesc, de câte nenorociri aș fi fost scutit.
17 - Nimic pe lumea aceasta nu va mai putea înlocui multe dintre cele ce s-au pierdut, pentru că pe mulți oameni nu i-am știut cunoaște la timp, ca să ne ferim de însoțirea lor.
Și pentru că nu i-am știut ocoli îndată, chiar după ce i-am cunoscut.
18 - Hoțul zice totdeauna altfel de cum gândește - ca să nu se arate pe față.
Iar cel care zice totdeauna altfel de cum gândește, acela este în inima lui un hoț.
Chiar dacă umblă încă în aceeași casă cu Hristos
și trece încă drept un om evlavios, un ucenic dintre ai lui Isus.
19 - N-ar trebui să ne păzim mai cu grijă, nimic pe lumea asta, ca inima noastră de acel satanic păcat al Iudei: lăcomia și prefăcătoria.
Și n-ar trebui să ne temem de nimic mai mult decât ca de gândurile noastre, să nu cadă în vicleșugul acesta.
20 - Nimeni pe lume nu ne poate face un rău mai mare decât acela pe care ni-l putem face noi înșine, dacă lăsăm în inima noastră un păcat ca al lui Iuda.
Lăcomia vicleană și vicleșugul lacom Îl ucid totdeauna pe Hristos din noi sau din alții.
Dumnezeule, ai milă de toți cei care ar putea ajunge astfel. Scapă-i înainte de a ajunge. Căci după ce au ajuns - este prea târziu.
Amin.