Frumoasă curăție
Traian Dorz - Întâi să fim
Frumoasă curăție a dragostei dintâi
ce dulce ți-era cerul și ce-nflorit pământul,
când îți veghea un înger la orice căpătâi
și-ți mirosea a soare și-a mir sfințit veșmântul.
Ce binecuvântată și limpede-ți era
lumina din privire și apa din izvoare,
cum străluceai de rouă când cerul se-nsera
cum te scăldai în raze în dimineți cu soare.
Frumoasă curăție, ce rugăciuni aveai
când clopotul de Denii te legăna-n lumină,
ce unduiri de raze te-mbrățișau din rai
cu cele patru semne pe fața ta divină.
...Și totuși cum de-odată tu mi-ai plecat atunci
când numai pentru-o clipă eu m-am ascuns de soare,
ce neguri somnoroase mi-au coborât pe lunci
ce umbre-nfrigurate mi-au plâns peste izvoare.
O sfântă curăție, revino, adă-mi iar
lumina de la Denii cu cele patru semne,
și îngerii cântării spre tainicul altar
ființa primenită spre Taină să mi-o-ndemne...