Frumoasa rânduială divină
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Domnul Dumnezeul şi Făcătorul nostru le-a rânduit pe toate după o frumuseţe desăvârşită, pentru un scop desăvârşit, precis şi minunat.
De la o mică râmă până la cea mai mare stea, fiecare creatură a lui Dumnezeu are un rost şi un scop minunat.
Ochiul curat şi deschis, ce bine vede lucrul acesta!
2 - O râmă are rostul ei rânduit de Dumnezeu spre a găuri şi a frăgezi pământul.
O stea are rostul să lumineze undeva un spaţiu.
Un suflet are rostul să-L slăvească în vreun fel pe Marele nostru Făcător şi Binefăcător.
Şi fericirea adevărată o află numai creatura care îşi împlineşte frumosul scop pentru care a fost creată.
3 - Cândva n-am ştiut ce rost putea avea o râmă.
Acum ştim ce rost poate avea o stea.
Este undeva un pământ care are nevoie de fiecare râmă. Există undeva un spaţiu care are nevoie de fiecare stea.
Cum există o datorie care te aşteaptă pe tine s-o împlineşti.
4 - Râma îşi împlineşte rostul ei,
steaua îşi împlineşte scopul rânduit ei
- dar tu îţi împlineşti datoria, chemarea, misiunea ta?
5 - Sunt multe fiinţe şi lucruri şi întâmplări şi adevăruri al căror rost l-am aflat şi ne este cunoscut.
Sunt mult mai multe al căror rost şi înţeles încă nu l-am aflat sau nu l-am pătruns.
Vine o vreme însă când vom vedea şi ceea ce ne este ascuns, vom înţelege şi ceea ce ne este neînţeles şi vom şti deplin şi ceea ce ne este acum dincolo de hotarul cunoştinţelor.
Fie în mare, fie în mic. Fie din trecut, fie din viitor. Fie dinafară, fie dinăuntru.
Pregăteşte-te pentru acea vreme şi zi şi clipă.
6 - Ori de câte ori descoperim rostul unei creaturi a lui Dumnezeu ne uimim de Înţelepciunea Desăvârşită a Creatorului ei, de Puterea Lui, care le îndrumă. Şi de Dragostea Lui care le îngrijeşte.
Să ne proşternem totdeauna în faţa Lui, preamărindu-L.
7 - Cu cât ochii noştri se deschid mai înţelept spre toate cele ce ne înconjoară, cu atâta ni se face mai cunoscută desăvârşita ordine şi rânduială aşezată de Domnul Dumnezeu în toate.
Şi cu cât ni se face asta mai cunoscută, cu atâta inima noastră doreşte să-I aducă o slavă şi o mulţumire mai vrednică şi mai recunoscătoare.
8 - Cu cât ne facem timp să medităm mai adânc la taina Dragostei Domnului care le-a zidit pe toate în atâtea forme, în atâtea culori, în atâtea gusturi şi în atâtea compoziţii,
cu atâta ni se face mai largă, mai adâncă şi mai înaltă înţelegerea noastră pentru desăvârşita legătură dintre înlănţuirea tuturor lucrurilor şi împrejurărilor, între ele.
9 - Scopul pentru care Se Întrupase din Idee Cuvântul
şi din Cuvânt Lumina. Apoi din Lumină toate cele ce se văd la lumina Luminii sau se ascund în întunericul acestei Lumini, - este o taină în Taina Ideii.
Dar în toate acestea în desăvârşirea lor neîncetată îşi luminează tainele lor, pe măsură ce sufletul nostru se cuprinde în Idee şi se contopeşte în Ea.
Asta, înseamnă pot (pătrunde) totul în Hristos.
El a fost Taina. Apoi Ideea. Apoi Cuvântul. Apoi Lumina. Cine Îl cunoaşte pe El cunoaşte tot.
10 - Scopul pentru care sunt toate acestea - a fost, este şi va fi Slava lui Dumnezeu şi fericirea Creaţiunii şi creaturilor Sale.
Răul care a intervenit în mersul fericit al acestei ascensiuni, a putut-o numai împiedica pe o clipă.
Dar nu a putut-o zădărnici pe totdeauna.
Ci Dumnezeul Cel Preaînalt, va izbuti în Planul Său. Timpul nu contează. Victoria Finală va fi a lui Hristos.
11 - Înţelepciunea lui Dumnezeu a făcut astfel că chiar şi răul însuşi, fără ştirea lui şi împotriva voii sale, să ajute la izbânda voii lui Dumnezeu. Şi la binele celor ce sufăr după voia aceasta.
Lucrul acesta scoate şi mai mult în lumină puterea, înţelepciunea şi Slava Domnului Dumnezeului nostru.
12 - Domnul Isus venise să împlinească voia Tatălui.
Voia Tatălui era ca El să mântuiască lumea prin iubire, prin cea mai înaltă formă a Iubirii.
Satana a căutat să-L împiedice de la asta, pregătindu-I răstignirea şi Crucea, adică prin Jertfă.
Fără să ştie că tocmai aceasta era cea mai înaltă formă a Iubirii.
13 - Jertfa Mântuitorului trebuia deci dată. Nimic pe lume nu putea s-o înlocuiască.
Tot ce făcuse Domnul Isus până la ceasul Jertfei Sale, fusese numai o pregătire pentru această Jertfă.
O pregătire a tuturor oamenilor şi a lucrurilor. Şi tocmai Satana care voise s-o împiedice, a provocat-o.
14 - Domnul Isus n-avea nevoie să Se pregătească de Jertfă pentru că El era pregătit din clipa când spusese în Cer:
Iată-Mă, vin să fac voia Ta Dumnezeule!
Ci noi oamenii aveam nevoie de pregătirea de a înţelege Preţul Jertfei Lui şi necesitatea aducerii Ei.
O, cât de mulţi n-au înţeles-o şi n-o înţeleg nici azi!
15 - Fără înţelegerea necesităţii acestei Jertfe a Domnului Isus, ea rămâne fără putere pentru oricine rămâne departe de ea. Pentru un astfel de suflet şi de familie, orice propovăduire este zadarnică şi orice credinţă este fără folos.
Chiar dacă aceasta ar fi făcută de îngeri şi nu de oameni.
Fiindcă cine n-o înţelege n-o poate primi. Şi cine n-o primeşte nu poate fi mântuit.
16 - Jertfa a fost şi ea va rămâne până la sfârşitul lumii acesteia
şi până la nimicirea răului.
Şi până la Venirea Împărăţiei Mântuirii Veşnice
cea mai mare şi mai neapărată cerinţă,
pentru izbândirea voii lui Dumnezeu în soarta omenirii
şi pentru împlinirea preţului cerut pentru mântuire.
17 - Jertfa lui Hristos a adus Singură mântuirea întregii omeniri.
Dar pentru mântuirea fiecărui om, se cere şi un preţ de jertfă personală a sa.
Cine este gata să-şi jertfească întâi lepădarea de sine
apoi ascultarea necontenită pentru Voia lui Dumnezeu
acela se va mântui prin Jertfa lui Hristos.
Şi prin jertfele sale.
18 - După ce ai aflat, ai crezut şi ai primit Jertfa cea mare a Domnului Isus pentru tine,
nu căuta să fugi de jertfele tale care ţi se cer şi ţie pe lângă a Lui.
Dă-le cu bucurie, căci fără ele, nu te va mântui nici Ea.
19 - Pentru izbânda Evangheliei în viaţa noastră şi în viaţa altora, după cum a fost nevoie la început de Marea Jertfă a Mântuitorului nostru Isus Hristos, - tot aşa este nevoie, şi unite cu Ea, de jertfele acelora care sunt trimeşii Lui, către sufletele chemate să facă parte din Împărăţia întemeiată pe această Jertfă.
Şi tu trebuie să-ţi dai partea ta, la Jertfa aceasta - dacă eşti un trimes al Domnului - şi un părinte al sufletelor. Fii gata şi tu să-ţi dai partea ta, tot aşa cum a fost gata Domnul Isus şi înaintaşii tăi.
20 - Un slujitor al Domnului şi un copil al lui Dumnezeu, care fuge de jertfă, trebuie să ştie că fuge chiar de rostul pe care şi-l are pe lume, rânduit de Dumnezeu.
Iar dacă o unealtă nu-şi mai împlineşte chiar scopul pentru care a fost cumpărată, - de ce folos mai poate fi ea?
O, Dumnezeul nostru, ajută-ne să-Ţi fim folositori.
Amin.