Frumoasa rânduială divină
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Domnul Dumnezeul și Făcătorul nostru le-a rânduit pe toate după o frumusețe desăvârșită, pentru un scop desăvârșit, precis și minunat.
De la o mică râmă până la cea mai mare stea, fiecare creatură a lui Dumnezeu are un rost și un scop minunat.
Ochiul curat și deschis, ce bine vede lucrul acesta!
2 - O râmă are rostul ei rânduit de Dumnezeu spre a găuri și a frăgezi pământul.
O stea are rostul să lumineze undeva un spațiu.
Un suflet are rostul să-L slăvească în vreun fel pe Marele nostru Făcător și Binefăcător.
Și fericirea adevărată o află numai creatura care își împlinește frumosul scop pentru care a fost creată.
3 - Cândva n-am știut ce rost putea avea o râmă.
Acum știm ce rost poate avea o stea.
Este undeva un pământ care are nevoie de fiecare râmă. Există undeva un spațiu care are nevoie de fiecare stea.
Cum există o datorie care te așteaptă pe tine s-o împlinești.
4 - Râma își împlinește rostul ei,
steaua își împlinește scopul rânduit ei
- dar tu îți împlinești datoria, chemarea, misiunea ta?
5 - Sunt multe ființe și lucruri și întâmplări și adevăruri al căror rost l-am aflat și ne este cunoscut.
Sunt mult mai multe al căror rost și înțeles încă nu l-am aflat sau nu l-am pătruns.
Vine o vreme însă când vom vedea și ceea ce ne este ascuns, vom înțelege și ceea ce ne este neînțeles și vom ști deplin și ceea ce ne este acum dincolo de hotarul cunoștințelor.
Fie în mare, fie în mic. Fie din trecut, fie din viitor. Fie dinafară, fie dinăuntru.
Pregătește-te pentru acea vreme și zi și clipă.
6 - Ori de câte ori descoperim rostul unei creaturi a lui Dumnezeu ne uimim de Înțelepciunea Desăvârșită a Creatorului ei, de Puterea Lui, care le îndrumă. Și de Dragostea Lui care le îngrijește.
Să ne proșternem totdeauna în fața Lui, preamărindu-L.
7 - Cu cât ochii noștri se deschid mai înțelept spre toate cele ce ne înconjoară, cu atâta ni se face mai cunoscută desăvârșita ordine și rânduială așezată de Domnul Dumnezeu în toate.
Și cu cât ni se face asta mai cunoscută, cu atâta inima noastră dorește să-I aducă o slavă și o mulțumire mai vrednică și mai recunoscătoare.
8 - Cu cât ne facem timp să medităm mai adânc la taina Dragostei Domnului care le-a zidit pe toate în atâtea forme, în atâtea culori, în atâtea gusturi și în atâtea compoziții,
cu atâta ni se face mai largă, mai adâncă și mai înaltă înțelegerea noastră pentru desăvârșita legătură dintre înlănțuirea tuturor lucrurilor și împrejurărilor, între ele.
9 - Scopul pentru care Se Întrupase din Idee Cuvântul
și din Cuvânt Lumina. Apoi din Lumină toate cele ce se văd la lumina Luminii sau se ascund în întunericul acestei Lumini, - este o taină în Taina Ideii.
Dar în toate acestea în desăvârșirea lor neîncetată își luminează tainele lor, pe măsură ce sufletul nostru se cuprinde în Idee și se contopește în Ea.
Asta, înseamnă pot (pătrunde) totul în Hristos.
El a fost Taina. Apoi Ideea. Apoi Cuvântul. Apoi Lumina. Cine Îl cunoaște pe El cunoaște tot.
10 - Scopul pentru care sunt toate acestea - a fost, este și va fi Slava lui Dumnezeu și fericirea Creațiunii și creaturilor Sale.
Răul care a intervenit în mersul fericit al acestei ascensiuni, a putut-o numai împiedica pe o clipă.
Dar nu a putut-o zădărnici pe totdeauna.
Ci Dumnezeul Cel Preaînalt, va izbuti în Planul Său. Timpul nu contează. Victoria Finală va fi a lui Hristos.
11 - Înțelepciunea lui Dumnezeu a făcut astfel că chiar și răul însuși, fără știrea lui și împotriva voii sale, să ajute la izbânda voii lui Dumnezeu. Și la binele celor ce sufăr după voia aceasta.
Lucrul acesta scoate și mai mult în lumină puterea, înțelepciunea și Slava Domnului Dumnezeului nostru.
12 - Domnul Isus venise să împlinească voia Tatălui.
Voia Tatălui era ca El să mântuiască lumea prin iubire, prin cea mai înaltă formă a Iubirii.
Satana a căutat să-L împiedice de la asta, pregătindu-I răstignirea și Crucea, adică prin Jertfă.
Fără să știe că tocmai aceasta era cea mai înaltă formă a Iubirii.
13 - Jertfa Mântuitorului trebuia deci dată. Nimic pe lume nu putea s-o înlocuiască.
Tot ce făcuse Domnul Isus până la ceasul Jertfei Sale, fusese numai o pregătire pentru această Jertfă.
O pregătire a tuturor oamenilor și a lucrurilor. Și tocmai Satana care voise s-o împiedice, a provocat-o.
14 - Domnul Isus n-avea nevoie să Se pregătească de Jertfă pentru că El era pregătit din clipa când spusese în Cer:
Iată-Mă, vin să fac voia Ta Dumnezeule!
Ci noi oamenii aveam nevoie de pregătirea de a înțelege Prețul Jertfei Lui și necesitatea aducerii Ei.
O, cât de mulți n-au înțeles-o și n-o înțeleg nici azi!
15 - Fără înțelegerea necesității acestei Jertfe a Domnului Isus, ea rămâne fără putere pentru oricine rămâne departe de ea. Pentru un astfel de suflet și de familie, orice propovăduire este zadarnică și orice credință este fără folos.
Chiar dacă aceasta ar fi făcută de îngeri și nu de oameni.
Fiindcă cine n-o înțelege n-o poate primi. Și cine n-o primește nu poate fi mântuit.
16 - Jertfa a fost și ea va rămâne până la sfârșitul lumii acesteia
și până la nimicirea răului.
Și până la Venirea Împărăției Mântuirii Veșnice
cea mai mare și mai neapărată cerință,
pentru izbândirea voii lui Dumnezeu în soarta omenirii
și pentru împlinirea prețului cerut pentru mântuire.
17 - Jertfa lui Hristos a adus Singură mântuirea întregii omeniri.
Dar pentru mântuirea fiecărui om, se cere și un preț de jertfă personală a sa.
Cine este gata să-și jertfească întâi lepădarea de sine
apoi ascultarea necontenită pentru Voia lui Dumnezeu
acela se va mântui prin Jertfa lui Hristos.
Și prin jertfele sale.
18 - După ce ai aflat, ai crezut și ai primit Jertfa cea mare a Domnului Isus pentru tine,
nu căuta să fugi de jertfele tale care ți se cer și ție pe lângă a Lui.
Dă-le cu bucurie, căci fără ele, nu te va mântui nici Ea.
19 - Pentru izbânda Evangheliei în viața noastră și în viața altora, după cum a fost nevoie la început de Marea Jertfă a Mântuitorului nostru Isus Hristos, - tot așa este nevoie, și unite cu Ea, de jertfele acelora care sunt trimeșii Lui, către sufletele chemate să facă parte din Împărăția întemeiată pe această Jertfă.
Și tu trebuie să-ți dai partea ta, la Jertfa aceasta - dacă ești un trimes al Domnului - și un părinte al sufletelor. Fii gata și tu să-ți dai partea ta, tot așa cum a fost gata Domnul Isus și înaintașii tăi.
20 - Un slujitor al Domnului și un copil al lui Dumnezeu, care fuge de jertfă, trebuie să știe că fuge chiar de rostul pe care și-l are pe lume, rânduit de Dumnezeu.
Iar dacă o unealtă nu-și mai împlinește chiar scopul pentru care a fost cumpărată, - de ce folos mai poate fi ea?
O, Dumnezeul nostru, ajută-ne să-Ți fim folositori.
Amin.