Păstrarea și pierderea
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Viața sa și-o iubește orișicine. Nu este vietate pe lume care să nu-și iubească și să nu caute să-și păstreze viața sa.
Deosebirea este numai de înțelesul pe care fiecare om îl dă acestui cuvânt: viața.
2 - Unii oameni spun: asta-i viața, - unui fel de trai risipitor, ușuratic, viclean, desfrânat și leneș.
Aceasta-i „viața” celor mulți-mulți, care merg pe calea cea lată și intră pe ușa cea largă a pierzării (Matei 7, 13).
Această „viață” este cea mai netrebnică și mai nefolositoare existență. Cea mai primejdioasă și mai nefastă viețuire, ducând la cea mai jalnică și cea mai josnică pierzare.
3 - Vai de acel suflet care își petrece acest puțin timp al trecerii lui prin lumea asta într-un fel decăzut de viață. Și vai de acele ființe care mai trăiesc lângă un astfel de om.
sau dacă ar fi fost un orb, sau o râmă.
4 - Ce lucru ciudat este că tocmai acei care trăiesc cea mai nefolositoare viață, țin atât de mult la ea încât nu socotesc nimic altceva mai de preț decât existența lor.
5 - Omul nefolositor, pentru a-și trăi cât mai bine și cât mai din plin viața sa, este în stare să dea pentru o astfel de viață a lui pe oricine și oricât.
Pentru plăcerile lor pierzătoare de suflet sunt în stare să calce orice lege și orice dreptate.
Să nimicească orice frumusețe și nevinovăție
să întineze orice loc, orice trup, orice suflet, orice idee neținând seama de nimeni și de nimic. Ca o fiară.
6 - Vai de omul acela care își petrece puținele zile ale trecerii lui prin lume în felul lumesc și decăzut, ori tiranic și nelegiuit.
Ce blestem este o astfel de creatură pentru toate ființele și lucrurile de care se atinge.
7 - Dar ce minunați sunt fiii lui Dumnezeu, fiii luminii, fiii adevărului și iubirii. Aceștia nu folosul lor îl caută în primul rând ci folosul lui Hristos și al de aproapelui lor.
Ce minunat trebuie să fie Dumnezeu, când și fiii Lui sunt atât de minunați. Ei își pierd voioși viața asta, ca s-o câștige pe cea veșnică.
8 - Cei care sunt ai lui Hristos, trăiesc ca El, fac ca El, mor ca El.
Ei pot, dacă este nevoie să se despartă liniștiți de orice lucru de pe pământ, fiindcă inima lor este nedespărțită de cer. Și pot să se mulțumească cu oricât de puțin, fiindcă ei cu Hristos au totul.
Și pot să moară în orice clipă, fiindcă în Hristos ei au o viață veșnică.
9 - Domnul Isus a zis că cei ce sunt ai Lui vor face și ei lucrările pe care le-a făcut și le face El.
Ei duc acum mai departe flacăra cerească pe care le-a aprins-o El prin Duhul Sfânt, în Ziua Cincizecimii. Căci credința cea vie și dragostea adevărată, sunt flăcările de foc, adică sunt lumină, căldură și putere. Și cu acestea începe viața veșnică.
10 - N-a fost loc greu în care Domnul Isus să nu fi fost cu ai Lui, alături de ei, înaintea lor, printre ei.
N-a fost loc și cuptor, în care ei să fi fost în trecut, sau să fie în viitor aruncați - iar Domnul lor Isus, să nu fie cu ei. El a zis: Iată Eu sunt cu voi ca să vă scap (Ieremia 1, 8).
11 - N-a fost temniță în care să fie ajuns vreunul dintre profeții lui Hristos, sau vreunul dintre ucenicii Lui, vreunul dintre cei mai miei ai Lui, iar El să nu fie acolo cu ei, până ce l-a izbăvit.
N-au fost valuri și vânturi potrivnice în care Hristos să-i fi lăsat vreodată pe ai Săi, ca ei să sufere și să meargă singuri.
12 - Oriunde au fost ai lui Hristos a fost și El. Oriunde au suferit ei, a suferit și El. Oriunde s-au bucurat ai Lui, S-a bucurat și El.
Pentru că și cei cu adevărat ai Săi, și-au dat toate silințele ca oriunde este El să fie și ei.
Ce mare har este acesta!
13 - Numai ucenicul și slujitorul care lasă pe Stăpânul său să sufere singur, să lupte singur și să muncească singur - acela va rămâne și el singur.
Să sufere singur
și să moară singur.
Vai, ce nefericire veșnică este asta!
14 - Ce fericire cerească este să fii totdeauna cu Domnul Isus oriunde este El.
Când El este în batjocură dacă ești și tu cu El, atunci și când tu ești în necaz, va fi și El cu tine.
Când tu iei jugul Său și Sarcina Lui, atunci și El ia jugul tău și sarcina ta.
Când tu cauți pretutindeni folosul și plăcerea Lui, atunci și El caută folosul tău și plăcerea ta.
15 - Fericit este slujitorul care primind pe Domnul la încercarea împlinirii făgăduinței Sale, - află cu bucurie și se încredințează fericit de aceasta. Apoi I se predă Domnului cu o tot mai adâncă bucurie și cu o tot mai grăbită plinătate.
Acela totdeauna vedem cum Dumnezeu face pentru el nespus mai mult de cum a gândit sau a crezut el vreodată.
16 - Dacă primești să suferi cu bucurie orice și oricând pentru Domnul,
dacă nu dorești să ai niciodată o altă soartă decât El,
dacă n-ai pe lume o mai mare plăcere decât a face voia Sa,
- atunci fii deplin încredințat că n-ai pe lume nici un loc și nici o stare în care El să nu fie cu tine și tu să nu fii cu El.
17 - Când Hristos este cu tine, iar tu ești cu El,
atunci nu-i pe lume necaz care să nu fie schimbat în bucurie pentru tine
nici vrăjmaș care să nu fie învins, ori înlăturat, ori împrietenit
nici pas, sau lacrimă, sau jertfă, care să nu fie răsplătite,
în veacul acesta de o sută de ori mai mult
iar în veacul viitor cu răsplata veșnică.
18 - Ce dulce este încredințarea celor credincioși în Domnul - și încrederea Lui în ei.
Aceste simțiri dulci și scumpe, închegate în suferințele împreunate ale lor cu El, sunt cele mai fericite și ale Lui cu ei și ale lor cu El.
Părtășia aceasta zidită și întărită prin suferințele Lui pentru ei și ale lor pentru El, este o comoară atât de scumpă încât nici El nici ei nu le-ar putea schimba pentru nimic.
Această părtășie va fi apoi în veșnicie izvorul din care vor țâșni în etern și etern tot mai dulci și mai scumpe bucurii.
19 - O, Dulce Isus, ce fericit este să suferi împreună cu Tine și ce slavă strălucită este în răbdarea ocării Tale.
Ajută-mă să le prețuiesc acestea mai mult ca orice avere și ca orice slavă pe lumea aceasta.
20 - O, Dulce și Drag Isus - nimic pe lumea aceasta nu poate fi asemănat cu bucuria prezenței Tale. Și nici o putere nu-l poate amenința cu adevărat pe acela pe care îl aperi Tu.
Ce ar putea oare să ne mai despartă de Tine, Scumpul nostru Mântuitor, când dragostea Tatălui a fost turnată în inimile noastre și zidită acolo de netrecut, prin Duhul Sfânt?
O, dragoste a lui Dumnezeu și viață a lui Hristos, adu în noi cu prisosință și frumusețe toate roadele minunate ale Duhului Sfânt.
Amin.