Gelozia și ura
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Gelozia este simțământul chinuitor și crud care se naște în sufletul unui om din bănuiala sau încuviințarea că altul are ceva mai bun, ceva mai mult, ori ceva mai frumos ca el.
Și din gelozie omul ajunge ușor la ură.
2 - Ura este acel simțământ puternic și nestăpânit de dușmănie, în stare de orice cruzime și sălbăticie pe care îl are un om față de un alt om, o familie față de o altă familie, un neam față de un alt neam.
3 - Gelozia nestăpânită și bănuiala rea când își fac loc și stăruie într-un suflet, este oțetul într-un butoi: în curând își nimicește vasul său. Inima omului chinuit de gelozie, dacă nu se scapă de acest rău la timp - ajunge la acte nebunești.
4 - Iar inima omului care s-a lăsat cuprins și stăpânit de ură, îl împinge la crimă. Cele mai cumplite ucideri le-a făcut acel om nefericit care s-a lăsat singur cuprins întâi de o bănuială rea, apoi de o gelozie chinuitoare, iar la urmă de o ură ucigașă. Ura în ea însăși este socotită ca o crimă, pentru că totdeauna acolo ajunge.
5 - Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș - spune Cuvântul Sfânt (Ioan 3, 15) - pentru că ura totdeauna ucide ceva. Când nu poate ucide trup, ucide suflet, ucide iubiri, ucide dreptate, ucide adevăruri, ucide reputații...
6 - Gelosul devine clevetitor, mincinos, intrigant. Urâtorul devine pârâș, iscoadă, vânzător.
Sufletele rele căzute în aceste curse ale diavolului nu se liniștesc decât atunci când au reușit să distrugă, pe cei asupra cărora se năpustesc, nu numai în viață ci chiar și după moarte.
Fiara te lasă în pace când te-a ucis. Dar gelosul și urâtorul, - nu.
7 - E o mare nenorocire acest fel de oameni, în oricare sector al vieții s-ar afla ei. Fiindcă sufletele acestea rele în care se încuibează acești doi demoni ai geloziei și ai urii, găsesc în orice loc ceva și pe cineva care să le stârnească gelozia și ura asupra cărora se năpustesc apoi atât în ascuns cât și pe față.
8 - Dar când astfel de suflete stăpânite de aceste duhuri rele își află loc în Lucrarea lui Dumnezeu, - atunci și fapta și făptuitorul se fac vinovați de acel păcat veșnic împotriva Duhului Sfânt pentru care nu mai este iertare nici în veacul acesta nici în cel viitor (Matei 12, 32).
9 - Cât de adevărată și de tristă este înștiințarea Domnului când spune El urmașilor Săi: Veți fi dați în mâinile ucigașe chiar de unii dintre frații și cei mai apropiați ai voștri (Matei 10, 21-22).
10 - Voi cei care vreți să ascultați o înștiințare mântuitoare, iat-o: Să vă fie groază de orice păcat, dar de păcatul vânzării de frați să vă fie de o mie de ori mai groază... Aceasta este ca și vânzarea lui Hristos Însuși, fiindcă este scris: Cine se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Mei - zice Domnul (Zah. 2, 8).
11 - Ca să n-ajungem la această grozăvie, trebuie să luptăm de la început cu orice gelozie și pizmă care ne-ar putea veni în inimă împotriva cuiva din pricina unui dar ori al unui lucru, ori a unei stări pe care el le are, iar noi nu le avem.
12 - Nu fi gelos asupra nimănui și pentru nimic. Dacă cineva are un dar pe care îl știe folosi mai bine, - ai și tu un dar al tău, folosește-l și tu bine - și vei vedea ce frumos va deveni. Muncește și roagă-te mai mult ca toți - și vei reuși mai mult ca ei.
13 - Cântă cineva mai frumos ca tine sau vorbește mai bine? - nu fii gelos ci bucură-te că sunt oameni înzestrați cu astfel de daruri. Și tu ai putea ajunge să le ai, dacă poți munci mai mult ca frații tăi! Și dacă poți să te rogi mai mult. Și dacă poți să iubești pe Dumnezeu mai mult. Și dacă poți să suferi pentru Hristos mai mult ca toți - fii sigur că ai să-i întreci pe toți și în celelalte daruri.
14 - Dar dacă tu nu muncești și nu ai, - ești un nelegiuit dacă ești gelos pe cel care muncește și are.
15 - Iar dacă muncești și te rogi și iubești și suferi și tu, după puterile tale - și totuși vezi că altul are mai mult decât tine, - fii încredințat că el a făcut aceasta și mai mult.
Ori că Împărțitorul Darurilor i-a dat lui ceva mai deosebit, - iar asta este alta.
16 - Nu trebuie să fie ochiul nostru rău pentru că Domnul Darurilor este Bun și dă unuia dintre cei din urmă mai mult chiar decât altuia care pretinde că e întâi (Matei 20, 15).
El poate face ce vrea cu ceea ce este al Său.
17 - Dumnezeu dă fiecărui om atâta dar cât este capacitatea omului de a primi. După cum un râu bogat în ape, umple fiecare vas care se scufundă în el, după măsura vasului.
Un vas mare va fi umplut cu apă mai multă fiindcă o poate ținea. Unul mai mic va putea primi apă mai puțină, fiindcă nu poate cuprinde mai multă.
Dar toate vor fi pline. Și nici cel mai mic nu trebuie să fie gelos pe cel mai mare căci dacă ar fi primit mai mult n-ar fi putut purta - și s-ar fi crăpat.
18 - Dumnezeu ne-a dat fiecăruia atât cât a știut El că noi putem purta și folosi în chip fericit.
Dacă am fi primit mai mult ne-ar fi spre rău și nu spre bine. De aceea este scris: Mulțumiți-vă cu ce aveți (Evrei 13, 5).
19 - Gelozia și ura ucid dragostea și fac astfel cel mai mare păcat contra acestui har dat de Duhul Sfânt fraților și adunării Domnului. Și spune Cuvântul Sfânt că cei care săvârșesc crima aceasta chiar dacă și-ar da trupul să fie ars de viu ori să-și împartă toată averea, ori să vorbească și să cânte îngerește, nu vor avea nici un preț la Dumnezeu (1 Cor. 13, 1-3).
20 - Sfinții Părinți spun: Nici sângele martiriului nu poate spăla pe cineva de păcatul vânzării de frați.
Doamne și Dumnezeul nostru, ferește-ne pe toți de acest păcat! Mai bine să ne dăm pe noi totdeauna - cum S-a dat și Domnul nostru - dar să nu dăm pe alții niciodată.
Amin.