Gelozia şi ura
Traian Dorz - Și acum să facem
1 - Gelozia este simţământul chinuitor şi crud care se naşte în sufletul unui om din bănuiala sau încuviinţarea că altul are ceva mai bun, ceva mai mult, ori ceva mai frumos ca el.
Şi din gelozie omul ajunge uşor la ură.
2 - Ura este acel simţământ puternic şi nestăpânit de duşmănie, în stare de orice cruzime şi sălbăticie pe care îl are un om faţă de un alt om, o familie faţă de o altă familie, un neam faţă de un alt neam.
3 - Gelozia nestăpânită şi bănuiala rea când îşi fac loc şi stăruie într-un suflet, este oţetul într-un butoi: în curând îşi nimiceşte vasul său. Inima omului chinuit de gelozie, dacă nu se scapă de acest rău la timp - ajunge la acte nebuneşti.
4 - Iar inima omului care s-a lăsat cuprins şi stăpânit de ură, îl împinge la crimă. Cele mai cumplite ucideri le-a făcut acel om nefericit care s-a lăsat singur cuprins întâi de o bănuială rea, apoi de o gelozie chinuitoare, iar la urmă de o ură ucigaşă. Ura în ea însăşi este socotită ca o crimă, pentru că totdeauna acolo ajunge.
5 - Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş - spune Cuvântul Sfânt (Ioan 3, 15) - pentru că ura totdeauna ucide ceva. Când nu poate ucide trup, ucide suflet, ucide iubiri, ucide dreptate, ucide adevăruri, ucide reputaţii...
6 - Gelosul devine clevetitor, mincinos, intrigant. Urâtorul devine pârâş, iscoadă, vânzător.
Sufletele rele căzute în aceste curse ale diavolului nu se liniştesc decât atunci când au reuşit să distrugă, pe cei asupra cărora se năpustesc, nu numai în viaţă ci chiar şi după moarte.
Fiara te lasă în pace când te-a ucis. Dar gelosul şi urâtorul, - nu.
7 - E o mare nenorocire acest fel de oameni, în oricare sector al vieţii s-ar afla ei. Fiindcă sufletele acestea rele în care se încuibează aceşti doi demoni ai geloziei şi ai urii, găsesc în orice loc ceva şi pe cineva care să le stârnească gelozia şi ura asupra cărora se năpustesc apoi atât în ascuns cât şi pe faţă.
8 - Dar când astfel de suflete stăpânite de aceste duhuri rele îşi află loc în Lucrarea lui Dumnezeu, - atunci şi fapta şi făptuitorul se fac vinovaţi de acel păcat veşnic împotriva Duhului Sfânt pentru care nu mai este iertare nici în veacul acesta nici în cel viitor (Matei 12, 32).
9 - Cât de adevărată şi de tristă este înştiinţarea Domnului când spune El urmaşilor Săi: Veţi fi daţi în mâinile ucigaşe chiar de unii dintre fraţii şi cei mai apropiaţi ai voştri (Matei 10, 21-22).
10 - Voi cei care vreţi să ascultaţi o înştiinţare mântuitoare, iat-o: Să vă fie groază de orice păcat, dar de păcatul vânzării de fraţi să vă fie de o mie de ori mai groază... Aceasta este ca şi vânzarea lui Hristos Însuşi, fiindcă este scris: Cine se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Mei - zice Domnul (Zah. 2, 8).
11 - Ca să n-ajungem la această grozăvie, trebuie să luptăm de la început cu orice gelozie şi pizmă care ne-ar putea veni în inimă împotriva cuiva din pricina unui dar ori al unui lucru, ori a unei stări pe care el le are, iar noi nu le avem.
12 - Nu fi gelos asupra nimănui şi pentru nimic. Dacă cineva are un dar pe care îl ştie folosi mai bine, - ai şi tu un dar al tău, foloseşte-l şi tu bine - şi vei vedea ce frumos va deveni. Munceşte şi roagă-te mai mult ca toţi - şi vei reuşi mai mult ca ei.
13 - Cântă cineva mai frumos ca tine sau vorbeşte mai bine? - nu fii gelos ci bucură-te că sunt oameni înzestraţi cu astfel de daruri. Şi tu ai putea ajunge să le ai, dacă poţi munci mai mult ca fraţii tăi! Şi dacă poţi să te rogi mai mult. Şi dacă poţi să iubeşti pe Dumnezeu mai mult. Şi dacă poţi să suferi pentru Hristos mai mult ca toţi - fii sigur că ai să-i întreci pe toţi şi în celelalte daruri.
14 - Dar dacă tu nu munceşti şi nu ai, - eşti un nelegiuit dacă eşti gelos pe cel care munceşte şi are.
15 - Iar dacă munceşti şi te rogi şi iubeşti şi suferi şi tu, după puterile tale - şi totuşi vezi că altul are mai mult decât tine, - fii încredinţat că el a făcut aceasta şi mai mult.
Ori că Împărţitorul Darurilor i-a dat lui ceva mai deosebit, - iar asta este alta.
16 - Nu trebuie să fie ochiul nostru rău pentru că Domnul Darurilor este Bun şi dă unuia dintre cei din urmă mai mult chiar decât altuia care pretinde că e întâi (Matei 20, 15).
El poate face ce vrea cu ceea ce este al Său.
17 - Dumnezeu dă fiecărui om atâta dar cât este capacitatea omului de a primi. După cum un râu bogat în ape, umple fiecare vas care se scufundă în el, după măsura vasului.
Un vas mare va fi umplut cu apă mai multă fiindcă o poate ţinea. Unul mai mic va putea primi apă mai puţină, fiindcă nu poate cuprinde mai multă.
Dar toate vor fi pline. Şi nici cel mai mic nu trebuie să fie gelos pe cel mai mare căci dacă ar fi primit mai mult n-ar fi putut purta - şi s-ar fi crăpat.
18 - Dumnezeu ne-a dat fiecăruia atât cât a ştiut El că noi putem purta şi folosi în chip fericit.
Dacă am fi primit mai mult ne-ar fi spre rău şi nu spre bine. De aceea este scris: Mulţumiţi-vă cu ce aveţi (Evrei 13, 5).
19 - Gelozia şi ura ucid dragostea şi fac astfel cel mai mare păcat contra acestui har dat de Duhul Sfânt fraţilor şi adunării Domnului. Şi spune Cuvântul Sfânt că cei care săvârşesc crima aceasta chiar dacă şi-ar da trupul să fie ars de viu ori să-şi împartă toată averea, ori să vorbească şi să cânte îngereşte, nu vor avea nici un preţ la Dumnezeu (1 Cor. 13, 1-3).
20 - Sfinţii Părinţi spun: Nici sângele martiriului nu poate spăla pe cineva de păcatul vânzării de fraţi.
Doamne şi Dumnezeul nostru, fereşte-ne pe toţi de acest păcat! Mai bine să ne dăm pe noi totdeauna - cum S-a dat şi Domnul nostru - dar să nu dăm pe alţii niciodată.
Amin.