Grăbeşte-te iubire
Traian Dorz - Hristos - Învierea noastră
Grăbeşte-te iubire, curând plecăm la drum
dorita Dimineaţă s-apropie de-acum
dezbracă-te de toate lumeştile poveri
îngroapă-ţi în uitare durerile de ieri
şi-aruncă toate-a lumii bicisnice comori
nebunii să le-adune, fă-ţi paşii mai uşori
renunţă la podoabe, le-aruncă la săraci
doar unica podoabă, a lacrimii s-o-mbraci.
Cu roua curăţiei privirile să-ţi speli
pe veci să piară urma trecutelor greşeli
cu ultimul adio sărută ce-a fost drag
şi nu privi în urmă când trecem peste prag.
- Ne-a fost frumos tot drumul de când ne-am întâlnit
dar cel de-acum e veşnic nespus mai strălucit
a fost frumoasă viaţa din care-acum zburăm
nebănuit mai dulce e care-o-ntâmpinăm.
- Împarte şi mai grabnic tot ce mai datorezi
din tot ce-ai strâns pe lume nimic să nu-ţi păstrezi
despovăraţi de toate să ne desprindem goi
- tot ce-am trimis nainte, ne-aşteaptă pe-amândoi!
+
Un suflet ai şi-o mântuire numai,
şi-o viaţă care zi de zi ţi-o treci,
salvează-le! - căci vei vedea odată
ce scump era tot ce-ai pierdut pe veci!