Învățătorule, I-au zis ucenicii, acum de curând căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudeea?
Nu cât sunt oamenii de răi, trebuie să ne mirăm noi, ci cât de nespus de Bun este Dumnezeu!
Nu cum pot oamenii să fie de nepăsători, de vrăjmași, de neascultători, de vinovați față de Dumnezeu... Ci cum, cu toate că sunt așa, Dumnezeu are totuși bunătate, răbdare, milă și iubire față de ei!
Într-adevăr, cât de nespus de Bun este El!
Iată ucenicii Domnului nu-și pot stăpâni uimirea și plini de mirare Îl întreabă pe Domnul: ... Te întorci iarăși?
Mai înainte doar câteva zile
- și cu câteva versete -
la Praznicul Înnoirii Templului, când le vorbise despre oile Sale și despre Tatăl Său,
despre deplina Lui Unitate cu Tatăl,
despre acest slăvit și Tainic Adevăr al Dumnezeirii Sale,
Dar în câte alte rânduri nu mai făcuseră ei așa?
Și în câteva rânduri, până să se ajungă la aruncarea pietrelor, câte cuvinte grele, uneori mai grele ca pietrele, nu I-au aruncat în fața lui Dumnezeu!...
De câte ori nu L-au alungat, L-au batjocorit, L-au insultat, s-au lepădat de El...
Iar El S-a întors iarăși din nou și din nou la ei, cu o nouă iubire,
cu un nou har,
cu o nouă minune și chemare și bunătate,
încercând iarăși să le deschidă inima.
O, cât de nespus de Bun este Dumnezeu!
Eu îmi aduc aminte cu rușine și cu recunoștință, de câte ori L-am întristat și L-am alungat și eu pe Domnul și Mântuitorul meu cu împotrivirile mele,
cu nepăsarea mea și cu păcatele mele,
- dar El S-a întors iarăși și m-a cercetat iarăși,
nu Și-a depărtat de la mine bunătatea Sa, până când a reușit să facă să întorc din nou eu la El, cu lacrimi și cu pocăință.
O, cât de nespus de bun este El față de fiecare din noi!
Adu-ți și tu aminte dragă suflete, cum te-ai purtat atâta vreme din viața ta, față de Dumnezeu?
Căci și tu ai făcut așa ca mine și așa ca mai toți semenii noștri, purtându-te ca un nevrednic față de El.
Și poate că și astăzi încă tu te mai porți tot în felul acesta, deși nu se poate să uiți cât bine ți-a făcut El. Și din câte necazuri te-a izbăvit bunătatea Lui până astăzi!
Dragă suflete, care prin atitudinea ta potrivnică față de Dumnezeu te porți și azi ca un vrăjmaș al lui Hristos,
căutând să-L ucizi din suflete
și din cărți
și din inima ta și din a altora cu tot felul de pietre, -
trezește-te din nebunia ta. Bunătatea lui Dumnezeu vrea să te îndemne la pocăință și mântuire ascultându-L!
Chiar din aceste rânduri Hristos Se întoarce din nou spre tine. Și cu o nouă dovadă de iubire te cheamă să te trezești și să te întorci la El primind prin credința în El mântuirea ta și viața veșnică (Fap. Ap. 26, 18).
E poate ultima Lui întoarcere la tine, și e poate ultima Lui chemare, pentru tine.
Nu-L respinge pe Domnul și nu căuta altă piatră să ridici contra Lui sau contra a lor Lui.
Ridică o singură piatră, piatra cea mai mare din lume: piatra necredinței de peste intrarea inimii tale. Și lasă-L pe Domnul să intre în inima ta și în viața ta, cu mântuirea și cu lumina Lui.
Căci în ziua intrării acesteia a Domnului în inima ta și în casa ta, va fi cea mai fericită zi pentru tine și ai tăi, pe vecii vecilor.
Preabunule Doamne Isuse, Împăratul și Mântuitorul nostru,
binecuvântat să fie Numele Tău și mărire veșnică îndelung răbdării și bunătății Tale față de noi.
Din tot sufletul Îți cerem iertare pentru marea noastră nebunie din vremea când Te-am respins pe Tine, și am căutat să Te ucidem cu dușmănie din noi și din alții.
Din tot sufletul Îți mulțumim pentru dragostea și bunătatea și răbdarea Ta cea nespus de mare față de noi,
cu care Te-ai întors iarăși și iarăși,
ca să ne chemi și să ne întorci pe noi din calea noastră cea rea.
Te rugăm Doamne Isuse nu înceta să Te întorci mereu și spre acei care încă și acum Te mai alungă, căci și noi eram cândva în felul acesta.
Ai milă și de ei, până când și ei își vor deschide inima ca să Te preamărească pe Tine cu lacrimi,
ca nimeni să nu se piardă împietrindu-se față de Tine Doamne.
Amin.
+
Fiul meu, în viața asta, orișicare om își are
ca demult Ierusalimul, vremea lui de cercetare
tu-nțelege când e vremea și-ascultării te supune
ca să n-ai odată soarta celor fără-nțelepciune.